64,222 matches
-
a sa ca număr, ci datorită contextului literar. Pornind de la o constatate simplă, că entitățile ficționale (între ele la prim rang fiind personajele literare) nu există din punct de vedere ontologic, Thomasson propune o teorie artefactuală a ficționalului. Conform acestei teorii, entitățile ficționale sînt deopotrivă artefacte culturale și abstracțiuni: existența lor depinde în mod necesar de alte entități sau elemente, precum cărțile, autorii și cititorii, dar și de o serie de noțiuni abstracte și teoretice, precum actele creatoare și intenționalitatea. Cuvîntul
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
sleit în fotoliul adînc, imobilizat de țesătura prea încurcată a drumurilor de tot felul". Punctul de referință în lumea cărții sale("realitatea", altfel spus) nu mai este locul de unde privești, ci locul pe care îl privești. O problemă incitantă pentru teoria literaturii - un mimesis cu totul aparte în condițiile în care bucăți întregi de realitate sînt redate întocmai pentru a fi confiscate în întregime de zona ficțională: Roma, Salonic sau Pietroșița se succed cu o viteză atît de mare încît rînduri
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]
-
e unul dintre mesajele acestui scandal. În schimb, un alt mesaj vine și spune că diplomele din România trebuie luate la puricat, fiindcă e posibil ca ele să fie necurate. Asta e o reacție din afară și, cum se știe, teoria comploturilor antiromânești e, în mare parte, creația unor universitari români metamorfozați în ideologi de partid. Paradoxul e că, la un moment dat, autorii teoriei comploturilor și cei ai deschiderii spre Occident pe căi necurate se pot întîlni, mizînd împreună pe
Negustoria universitară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16655_a_17980]
-
posibil ca ele să fie necurate. Asta e o reacție din afară și, cum se știe, teoria comploturilor antiromânești e, în mare parte, creația unor universitari români metamorfozați în ideologi de partid. Paradoxul e că, la un moment dat, autorii teoriei comploturilor și cei ai deschiderii spre Occident pe căi necurate se pot întîlni, mizînd împreună pe ideea că statul nu înțelege cum stau lucrurile. Statul, adică o comisie al cărei rost e să vadă ce fac instituțiile de învățămînt superior
Negustoria universitară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16655_a_17980]
-
îndelung exercițiu al scrisului, nu poate scrie versuri proaste. Totuși, trebuie spus că nu poezia reprezintă adevărata lui vocație. în ceea ce mă privește, aștept de la Pavel Șușară, cu o admirație anticipată, o istorie a artei contemporane sau o lucrare de teoria literaturii (fie și postmoderne). Pavel Șușară, Tetraktys, cu douăsprezece ilustrații de Cristiana Radu, Timișoara, Ed. Brumar, 2000. 132 pag.
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
există așa dar nici un spirit al timpului care să-i oblige a fi compatibili pe fizicieni și pe filosofi, pe biologi și pe criticii literari! Cînd eram tînăr mi-a căzut în mînă o versiune franceză a unei cărți despre teoriile din fizica modernă. Atunci mi s-a părut, de pildă, că romanul, așa cum și-l închipuia Camil Petrescu, pariază pe aceeași viziune a universului ca a fizicienilor care au spart structura atomului. Chiar dacă nu mai sînt absolut convins de acest
Cum se înțeleg intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16675_a_18000]
-
ca noi să posedăm inerții diferite în funcție de domeniul la care ne raportăm și nu să existe inerții caracteristice fiecărui domeniu în parte. Eu, ca literat, sînt, la rîndul meu, mai atașat intuitiv de acele reprezentări ale lumii fizice pe care teoria relativității le-a busculat decît cele contemporane; îmi este mai familiară geometria euclidiană decît aceea riehmanniană. Fizicianul atomist înțelege mai degrabă Ion de Rebreanu decît Orbitor de Cărtărescu. Aceasta nu înseamnă că modelul lumii nu poate tinde să fie același
Cum se înțeleg intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16675_a_18000]
-
cu un trecut, încercarea de a mă rupe de acest trecut, într-un mod individualist, aduce după sine o deformare a relațiilor mele prezente" (MacIntyre, După virtute. Tratat de etică, Editura Humanitas, 1997, 227p.). MacIntyre ridică o problemă interesantă pentru teoria narativă a identității: în ce măsură povestea vieții mele este opera mea, sau mai degrabă un intertext semnat de toți cei care mă cunosc, ba chiar și de cei ce nu mă cunosc, dar ale căror valori eu le-am preluat pur
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
o opoziție care cîntă în struna Puterii și la ea acasă? Pentru jocul politic de toate zilele, Executivul poate reproșa Opoziției orice, mai puțin că România a intrat în colimatorul Uniunii Europene. Pentru același uz intern poate fi întrebuințată și teoria conspirației și cea a jocurilor de interese externe care umblă să împiedice țara noastră să intre în Uniunea Europeană. Dar dacă, în afară, Puterea de la București încearcă să întrebuințeze aceeași argumentație, atunci chiar ne-am ars. Puterea de la București a primit
România a luat cartonașul galben by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13100_a_14425]
-
frânge de la sine. Foarte puține texte sunt de citit: cele semnate de Paul Cornea, Canon et bataille canonique, Mircea Martin, Prea multă dezinvoltură, și Ion Pop, Relaxarea canonică postmodernă, dar nici acestea nu sunt, practic, inedite. Eseul în franceză cu teoria ierarhiei piramidale a lui P. Cornea a mai fost publicat, dacă nu mă înșel, chiar în numărul special al revistei Euresis, M. Martin (care a publicat două excelente articole teoretice: Canon și decanonizare în Observator cultural, nr. 2/2000, și
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
în miezul dezbaterii. Referința zero a tuturor răspunsurilor este Canonul occidental al lui H. Bloom, o carte, în primul rând, onestă, care își asumă un punct de vedere, propune o frumoasă viziune asupra literaturii preluând multe din ideile eseistului Borges (teoria „anxietății influențelor” este splendidă), o carte care se deschide cu o Elegie pentru canon ca o declarație de dragoste față de literatură, continuă cu niște interpretări de profunzime și propune curajos o listă „inevitabil subiectivă”. O listă de opere canonice căreia
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
existență feerico-onirică de basm, este evidentă. Orașul de câmpie simbolizează viața, iar casa devine spațiul căsniciei: „Se însurau, adică intrau împreună cu un tovarăș de sex opus ș...ț într-o cameră mică înregistrată la primărie. ș...ț Asta era în teorie, fiindcă în realitate mai era o draperie ascunsă, pe care o descoperea numai unul sau amândoi uneori și pe acolo puteai să ieși oricând fără să te vadă nimeni. Camera aceasta mai avea o proprietate ș...ț singura importantă, în
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
2003); „Dragobete, fiu al Babei Dochia” (stiri.tvr.ro/calendar). Cele mai riscante sînt explicațiile etimologice: de la sugestia produsă de simplă asociere formală și semantica („Chiar numele - Dragobete - semnifică întruchiparea unei fapturi dragi, mitico-erotice”, romare.ro), pînă la expunerea unor teorii, susținute cu convingerea tipică nespecialistului. Originea slavă a cuvîntului e incontestabila, dar legarea de familia lexicala a lui drag poate fi o motivare retroactiva (așa cum sugerau ipotezele lingvistice pe care le-am citat săptămîna trecută). Ea e asumată în explicațiile
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]
-
dacă nu cumva Dumnezeu a fost și el un căutător stângaci. Două frunze nu sunt la fel, doi solzi de pește nu seamănă între ei. și ce minunat că e așa ! Excepțional de rodnică, în ce mă privește, îmi e teoria fractalilor, a lui Mandelbrot. Casa mea de la Pietroșița e întemeiată nu atât pe beton, cât pe concepția aceasta. Eu nu am făcut ziduri netede și drepte - așa ceva se află în toată lumea, cum și “splendidele” palate cu turnulețe parvenite și șarpante
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
arta modernă încep să se confunde așa-zisul frumos cu urâtul, așa-zisul adevăr cu falsul. A distinge între etic și imoral devine o problemă esențială de cunoaștere. Eu am întrevăzut și probat, încă de pe la 25 de ani, o închipuită teorie a erorilor. Din erori, din catastrofe, din dezagregări și discontinuități e vremea să tragem mai multă sevă decât până acum. E vremea să nu le mai disprețuim și să nu le mai dăm deoparte. În artă, avem categoria estetică numită
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
fost nu realizarea unor relații sociale mai echitabile, ci distrugerea elitelor din toate domeniile printr-un sistem criminal de exterminare fizică și o pauperizare generală care să permită un control eficace al țării printr-o oligarhie de partid. Comunismul ca teorie a fost mai ales instrumentul propagandistic al imperialismului sovietic. De altminteri inventatorul doctrinei socialiste, Karl Marx, considera Rusia ca fiind o putere asiatică, funciarmente inaptă pentru realizarea noului tip de societate pe care învățătura sa îl preconiza; “În fața Europei”, avea
Gândurile unui „incult politic“ by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13104_a_14429]
-
al Kremlinului care urmărea să-și limiteze pierderile și să asigure venirea la putere a unor simpatizanți ai lor. Jumătate de veac de istorie a dovedit că nimic important nu se mișca în această parte de lume fără aprobarea Moscovei. Teoria că răsturnările din 1989 s-a produs datorită exasperării la care ajunsese populația este falsă: tot atât de exasperați au fost țăranii impuși la colectivizare, dar au fost măcelăriți fără milă; iar când forțele autohtone au fost depășite, a intervenit ajutorul frățesc
Gândurile unui „incult politic“ by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13104_a_14429]
-
idei pe care nu o apreciem încă destul, unul din motive venind tocmai din partea autoexigenței ambilor autori, reticenți în a publica orice și oricum. Avem însă ocazia acum de a consulta primul demers românesc în acest sens: o aplicare a teoriei narativității în sonatele pentru pian de Beethoven (mai precis, în expoziția formei de sonată din părțile întâi). Dacă suportul teoretic al analizelor constituie o sinteză bibliografică - unică de altminteri în muzicologia românească -, analizele propriu-zise îi aparțin integral autoarei. Ea reînnoadă
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
constituie o sinteză bibliografică - unică de altminteri în muzicologia românească -, analizele propriu-zise îi aparțin integral autoarei. Ea reînnoadă firul analizei de tip Riemann, reformulând-o în viziunea modernă a semioticianului. Și, desigur, nu este întâmplător ales compozitorul în creația căruia teoria narativității poate găsi destul de clar “ecouri” muzicale. Remarcabil este din nou instinctul autoarei pentru “punctele fierbinți” ale muzicologiei actuale, dat fiind că Beethoven a reprezentat în ultimii 20-30 de ani terenul fertil pentru demonstrarea noutăților (fie acestea metodologice, psihologice, interpretative
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
realismului, care constă în apropierea de misterul eternității, în pătrunderea în absolut și în dezvăluirea tainei, în sfîrșit, în plăsmuirea, alături de lumea reală, a unei alte lumi «care adaugă ceva, care prelungește creațiunea», nu poți să nu-ți amintești de teoria dostoievskiană a «realismului autentic», construită pe intuirea și recrearea de către scriitor a unei «alte lumi», «cu totul necunoscute», cu ajutorul fantasticului care este «mai real decît realitatea însăși»”. Dincolo de aceste apropieri, fără a exagera nimic, dimpotrivă, amendînd sever pe cei care
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
și interpretări, Ed. Limes, Cluj; Daniela Sitar-Tăut, Don Juan. Mitologia unui personaj, Ed. Universității de Nord, Baia Mare; Gherasim Domide, Convorbiri cu actorul Ion Săsăran, Ed. Proemn; Marian Ilea, Medio Monte, Ed. Dacia; Adrian Oțoiu, Ochiul bifurcat, limba sașie, poetică și teorie literară (n-am descifrat editura); Victor Tecar, Visul ca pedeapsă, Bibl. jud. „Petre Dulfu”, Baia Mare; Vasile Grigore Latiș, Versuri premergătoare..., Ed. Proemn; Cornel Munteanu, Lecturi neconvenționale, studii, Casa Cărții de Știință; Carmen Dărăbuș, Literatura universală și cunoașterea de sine, Casa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13127_a_14452]
-
O specială tensiune a metaforei de ordin suprarealist depășește pragul jocului formal în sine, implicînd o inefabila osîndire în planul istoric. Arbitrariul total e o stare precară, explozivă: Încordat că un dicton latin/ nefolosit de cîteva secole/ pășesc flancat/ de teoria relativității și/ revelarea antimateriei;/ abia-mi țin gură/ spre-a nu arunca în aer/ această procesiune/ în care eu par victima" (Despre cuvînt). La capătul sau, absurdul se înfățișează mîntuitor. E un soi de anarhism epurat, ale cărui mijloace expresive
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
dumneavoastră? Ilie Constantin: Aristocratic? Un confrate serios, cu 14 ani mai tânăr, îmi pune o întrebare (pe care o confirmă cu o interogație subsidiara: am o asemenea ascendentă?). Se cuvine să-i răspund limpede, și fără a ma lansa în teorii asupra a ce este sau nu aristocratic... Singura aristocrație din care ma trag este țărănimea valaha din județul Olt; neamul nostru se întinde prin mai multe comune dintre Drăgănesti-Olt și Slatina; mama bunicului meu dinspre mama era ăAustriacă, adică venită
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
Lucian Blaga era pe atunci bibliotecar-sef la filiala clujeana a Bibliotecii Academiei). Autorul a revizuit manuscrisul în perioada 1956-1958 (dar nu consideră definitivă nici această ultimă varianta). Titlul Luntrea lui Caron a fost dat de Revista de istorie și teorie literară, care a publicat integral primele capitole în nr. 1-2 și 3-4 din 1989 (fragmente disparate apăruseră anterior în Viață Românească, Luceafărul, Gazeta literară și Manuscriptum). Dactilografiat în iarna 1988-1989, în atmosferă de teroare ideologică de atunci, românul a suferit
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
trezește din nebunia lui Don Quijote și se întoarce în Mancha lui ca să moară că Alonso Quijano: e preferabil să spunem că se maturizează și își pierde pofta de joacă". Aceasta este, fără îndoială, cea mai importantă aplicație la text a teoriei ludicitătii transfiguratoare. În această ordine a consecințelor conceptului-cheie, personal aș fi dorit ca Însemnările să acorde mai multă atenție "cazului" Sancho Pânză. Aparent, teoria joacăi nu i se poate aplica bunului scutier. El nu se joacă de-a țăranul rotofei
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]