64,222 matches
-
își pierde pofta de joacă". Aceasta este, fără îndoială, cea mai importantă aplicație la text a teoriei ludicitătii transfiguratoare. În această ordine a consecințelor conceptului-cheie, personal aș fi dorit ca Însemnările să acorde mai multă atenție "cazului" Sancho Pânză. Aparent, teoria joacăi nu i se poate aplica bunului scutier. El nu se joacă de-a țăranul rotofei, realist, hăzos, leal, hâtru, ci chiar este așa. Se arată așa cum este, nu "se face", nici nu se preface. Și totuși, vorba lui Unamuno
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
se mai lăsa prinse liniar, în relație cauzala, cantitativa, ci global, în ansambluri calitative, în sisteme de valorizare. Am explicat în altă parte (Literatura hispano-americană în lumina sistemică, p. 38-71), ce și cum pot prelua estetică și critica literară din teoria matematică a sistemelor, din tipologie și modelare. Schemă sistemelor Aparent, în Don Quijote domină, poruncește și se impune la época de hierro, corespunzătoare cu Spania decadentei, a cărei măreție defuncta ("pe Dumnezeu că mă-nspăimântă-astă grandoare" exclama soldatul cervatin în fața catedralei din
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
deja au început să urce spre Gură de Rai. Leg o conversație cu Cătălin din Timișoara. Îmi spune povestea lui. Abia de curând s-a apropiat de temele spirituale și viața i s-a schimbat profund. Tânărul știe foarte bine teoria cuantică și impactul ei asupra înțelegerii noastre de funcționare a marelui și micului univers. Cu precădere rolul observatorului, omul care participă conștient la procesul de creare a lumii. Și noi, dacă ne situăm pe poziția de observatori conștienți ai lumii
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
nu ești nicăieri, nu ești legat de nimic, trăiești o viață de trecător. Sentimentul de a fi mereu pe punctul de a pleca, percepție a unei realități absolut provizorii". Nu știu dacă pauperitatea să constantă a inventat, ca scuză, această teorie a provizoratului ca mod ideal de a trăi, sau teoria, preexistenta în subconștient, l-a îndemnat la acest trăi mereu prin hoteluri la mansarda. Și cum tot o mansarda era, apoi, si apartamentul său, se ironiză spunînd (firește în caiete
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
viață de trecător. Sentimentul de a fi mereu pe punctul de a pleca, percepție a unei realități absolut provizorii". Nu știu dacă pauperitatea să constantă a inventat, ca scuză, această teorie a provizoratului ca mod ideal de a trăi, sau teoria, preexistenta în subconștient, l-a îndemnat la acest trăi mereu prin hoteluri la mansarda. Și cum tot o mansarda era, apoi, si apartamentul său, se ironiză spunînd (firește în caiete) că e "omul de sub streașina". Se știe, apoi era mereu
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
Nicolae Manolescu Două sînt convingerile, încă destul de răspîndite, legate de eșecul comunismului: prima este aceea că el a fost și este valabil în teorie (cu alte cuvinte, ca socialismul științific al lui Marx este corect), dar a fost trădat în practică; a doua este că erorile teoretice și monstruozitățile practice, rezultate din ele, au ieșit la iveală foarte tîrziu, militanții comuniști ai revoluțiilor din
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
la putere a regimurilor comuniste. Croce pleacă de la ideea că nu e nici o deosebire între utopiile comuniste care au precedat marxismul și marxismul însuși. Ambele s-au bazat pe ideea de egalitate absolută, fiind utopii ale egalității sociale. Trecerea de la teoriile saint-simoniste la practicile marxiste n-a însemnat pervertirea unui ideal nobil, ci perpetuarea unei iluzii. N-a fost nevoie de regimul sovietic ca să fie evidențiat politic acest lucru. El era previzibil de la dogmă marxista. în al doilea rînd, pronosticul lui
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
de ea. Dimpotrivă, în țările unde revoluțiile comuniste au ținut loc de reforme, a fost, fără excepție, un dezastru. Croce intuia asta acum nouăzeci de ani. Ce-ar mai fi de adăugat? Poate doar că, pe lîngă intelectualii ale căror teorii sociale și politice s-au dovedit nefaste, de care se ocupă Johnson în cartea lui, există și intelectuali (Croce este doar unul dintre ei), ale căror idei, dacă erau urmate, soarta lumii ar fi fost altă.
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
de fel măgulitoare și accidente de comportament. Dacă pledez pentru o percepere dreapta a stăruinței cu care aduce în rețeaua eului scheme analitice, nici nu nesocotesc aporul lui la literatura cerebrală, în linia unui Jakob Wassermann, după precepte sprijinite pe teoriile lui Husserl. Îl văd perfect încorporat în peisajul intern calat pe sondarea abisului; e rudă bună cu Anton Holban, cu M. Blecher, Octav Sulutiu. Că și M. Blecher, prins în ireal sau obsedat de instincte carnale, Benador - cu totul diferit
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
se întîlnesc. Ce mi se pare cu adevarat surprinzător și extrem de interesant la românul lui Andrei Codrescu este faptul că poate avea atît de multă substanță filozofica în plină desfășurare parodica. Nu că aș avea prejudecată că nu poți emite teorii sofisticate decît pe un ton foarte serios. Dar e remarcabil cum, rîzînd în hohote, te trezesti reflectînd, discret îndemnat de scriitor, la chestiuni foarte serioase, tocmai acelea parodiate la drept vorbind. Însă că orice parodie inteligență, Messi@h lui Codrescu
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
veselia Infernului? Concepția lui Camus a progresat de la cea din Mitul lui Sisif, în care creația e considerată un produs absurd iar literatul văzut ca un "mim", la postura insurgenta din Omul revoltat și apoi la cea a "scrisului iubire", teorie lăsată în faza de eboșa, în însemnările ultime. Creația Ruxandrei Cesereanu e cantonata cu stringenta, așa cum am văzut, în zona absurdului. Așadar, se află în faza acelui divorț între rațiune și iraționalitate, aptă a desemna absurdul. Opus absurdului universal, eul
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
prin comentarii comprehensive și melancolice în înțelegerea propriei sale ipostaze juvenile - regândindu-i pe Aristotel și Platon, pe Hegel și Husserl. Iar curiozitatea să intelectuală merge adeseori și mai departe, pătrunzând în spațiul strategiilor militare, al concepțiilor despre organizarea administrativă, al teoriilor despre cucerirea puterii politice. În locul criticului literar cu o retorică solemnă, oarecum desueta, prin care mulți dintre noi și-l reprezintă, simplificator, pe Nicolae Balotă, se configurează imaginea unui erou al culturii. Lumină pe care o ține peste noapte aprinsă
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
uriaș bolovan, declarîndu-ne, bref, următoarele: există un canon, ca o măsură de valoare a literaturii occidentale, el e centrat pe opera shakespeareană, include vreo alți douăzeci și cinci de scriitori, dar orice încercare de a-l "nărui" e stupida sau vulgar politizată. Teoria lui Bloom (dacă e într-adevăr o teorie, si nu o superbă și sfidătoare afirmare a unor idiosincrasii personale) va da apă la moară, mă tem, conservatorilor din cultura română, îi va încuraja pe universitarii stafidiți să refuze în continuare
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
ca o măsură de valoare a literaturii occidentale, el e centrat pe opera shakespeareană, include vreo alți douăzeci și cinci de scriitori, dar orice încercare de a-l "nărui" e stupida sau vulgar politizată. Teoria lui Bloom (dacă e într-adevăr o teorie, si nu o superbă și sfidătoare afirmare a unor idiosincrasii personale) va da apă la moară, mă tem, conservatorilor din cultura română, îi va încuraja pe universitarii stafidiți să refuze în continuare schimbarea curriculum-ului academic, vă certifică acest mit
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
sînt traduse literal din engleză. Ca să le înțeleg, a trebuit să fac operația de retroversiune și să ghicesc cam despre ce opera e vorba. Cîți alți cititori se vor osteni sau vor reuși să procedeze la fel? Premisa crucială a teoriei lui Bloom este că pentru a înțelege și a iubi literatura cineva are nevoie de răbdare, pasiune și erudiție. E uluitor cum tocmai aceste trei caracteristici simple sînt flagrant violate de varianta românească. "Salvarea", totuși, stă în postfața semnată de
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
o formă de supraviețuire, nici materială, nici intelectuală. E prost plătită și aduce un capital cultural mic (ah, ce-l enervează pe Bloom expresia "capital cultural", dar cît de amarnic importantă e ea!). Cu zece-cincisprezece ani în urmă cărțile de teorie literară apărute la Editură Univers erau traduse și îngrijite de profesioniști, adică de oameni dispuși să iși investească nu doar timpul, ci și cunoștințele, expertiză lor, în conceperea unui volum. Este fundamental că misia traducerii volumelor teoretice să revină specialiștilor
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
misiunea ingrata a traducerilor. Altminteri, se subminează singuri: ce soarta vor avea propriile lor tratate într-o cultură invadată între timp de texte teoretice ininteligibile, confuze, pline de greșeli? Nu mi-a rămas suficient spațiu pentru o discuție serioasă a teoriei lui Bloom. De altfel, voi reveni la această carte pentru a insista asupra conținutului ei. De acest conținut se vor bucura cititorii la ediția a doua a cărții, corectata, în pregătire la Editură Univers. Bătălia canonica, la limită, e un
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
abordărilor teoretice - aprobatoare sau dezaprobatoare la adresa invaziei elementelor de cultura populară în cultura mainstream - manifestă poziții relativ ambigue. Una dintre primele critici ale invaziei culturii mainstream de către cultură de largă popularitate poartă semnătura lui Theodor Adorno, reprezentant al școlii de teorie socială de la Frankfurt și adept al unei posibile continuări a proiectului modernist elitist mai degrabă decât al anulării postmoderne a distincției dintre artă și viața. Critică pe care o face Adorno culturii de masă a fost, de la el încoace, luată
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
și, uneori, extrem de productiv din punct de vedere estetic. Astfel, spre exemplu, John Docker, în Postmodernism and Popular Culture. A Cultural History (1994), afirmă încă din Introducere: În această carte pun sub semnul întrebării felul în care un secol de teorie critică modernista a inteles cultură de masă a secolului XX și sugerez că postmodernismul promite abordări mai relevante." Docker interpretează cultură de masă ținând seama de memoria, de istoria acesteia în opoziție cu majoritatea abordărilor (care, încă de la Adorno, o
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
secolului XX și sugerez că postmodernismul promite abordări mai relevante." Docker interpretează cultură de masă ținând seama de memoria, de istoria acesteia în opoziție cu majoritatea abordărilor (care, încă de la Adorno, o văd ca pe un fenomen strict contemporan), aplicând teoriile despre carnaval ale lui Bahtin într-un mod care respinge opoziția binara dintre această și cultură înaltă, în momentul în care se confruntă cu hibriditatea și ambiguitatea istorică. Din perspectiva dialogicului bahtinian, cultura de masă dobândește o legitimitate similară cu
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
asumarea unor identități cu un comportament aparținând unui tip. Fenomenul menționat mai sus este ușor de pus în legătură cu mascaradă postmodernă că strategie împotriva crizei de identitate (viața contemporană văzută că joc teatral și continuu schimb de măști), care justifică o teorie a dimensiunii carnavalești în arta postmodernă. Dar, pe de altă parte, dacă încercăm, așa cum face Docker, să actualizam noțiunea de carnaval, ne vom găsi foarte curând față în față cu genuri populare cum ar fi melodrama, soap opera sau farsă
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
declară tunător criticul, în plină era a pulverizării noțiunii de individ, a descoperii unor maladii, precum aceea de personalitate multiplă, a dilemelor identitare la toate nivelurile imaginabile. Indiferent însă de vremea în care trăim, primordialitatea individului este o axioma în teoria lui Bloom pentru că ea îi permite o opoziție importantă: aceea dintre sinele solitar, cufundat în lecturi și vrăjit de sonetele shakespearene, pe de-o parte, și societatea cu ideologiile ei în vogă, cu agenda ei schimbătoare, cu dedesubturile politice trecătoare
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
tuturor face din canon o fortăreața plasată în afara intemperiilor istoriei. Dar, Rorty are subtilitatea de a nu contestă o idee atît de nobilă fățiș, ci de a o trece atent prin sistemele filozofice ale lui Nietzsche și Freud, mizînd pe teoriile acestora despre relativitatea adevărului și a cunoașterii că metafore parțiale și locale. Pentru Rorty, acest patos al finitudinii inevitabile a omului, care nu poate fi rezolvată decît prin încrederea în supra-entităti din care noi am sărit că simple așchii, nealterîndu-le
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
intelectual ironist liberal, decît în singuraticul lui Bloom din simplul motiv că Rorty îl acceptă pe Bloom (în sensul că dialoghează cu ideile acestuia) mai mult decît o face Bloom cu el, sau decît i-ar permite raționamentele constitutive ale teoriei sale să o facă. În comunitatea liberală a lui Rorty, cu alte cuvinte, îl voi regăsi pe Bloom. Dar în solitudinea lecturii pe care o proslăvește Bloom nu văd cum l-aș regăsi pe Rorty. Tocmai de aceea, relativismul, mi
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
poate fi zărit și astăzi, la ceva vreme după editare!). Umberto Eco nu este doar romancier și poate nici în primul rînd asta. Semiolog de marcă, cu cărți și studii fundamentale, Eco transporta lumea semnelor din prea aridul spațiu al teoriei spre acela mai larg savuros al practicii, verificîndu-si în român propriul mecanism științific. Coordonatele culturii semiologice, riguroase și tehniciste, există în român, dar într-un plan secund. Savoarea lecturii este obținută prin strategii narative care se topesc în misterele palpitante
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]