KorAP: Find »[drukola/base=dobândi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...2163 2164 2165 ...2216 >

55,379 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

grupul cetăților meridionale. Într-adevăr, după cucerirea hitită, Zalpa Își pierde rapid importanța, iar izvoarele Încep să ne ofere puține atestări; Li¿zina Își menține o prezență limitată aproape exclusiv la textele mitologice, ca locuință a unor divinități; Nerikxe "Nerik" dobândește un rol autonom, fiind centrul de cult al unui zeu local al furtunii. În schimb, divinitățile de la Hattușaș, Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda, dobândesc un rol central În cultul statului hitit: În fruntea panteonului este plasat zeul din ¾atti al furtunii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Își menține o prezență limitată aproape exclusiv la textele mitologice, ca locuință a unor divinități; Nerikxe "Nerik" dobândește un rol autonom, fiind centrul de cult al unui zeu local al furtunii. În schimb, divinitățile de la Hattușaș, Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda, dobândesc un rol central În cultul statului hitit: În fruntea panteonului este plasat zeul din ¾atti al furtunii, hititul Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a" și zeița Soarexe "Soare" de la Arinna, hatica Wurușemu, cunoscută și cu numele de Arinniti

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
instituită prima sărbătoare purulli. În cea de-a doua versiune, balaurul, după ce Îl Învinge pe zeul furtuniixe "zeul furtunii", Îi scoate acestuia ochii și inima. Pentru a le putea recupera, zeul se folosește de instituția matrimonială În vigoare În Anatolia; dobândește un fiu de la o muritoare („fiica celui sărac”), care, după ce devine adult, intră În casa balaurului ca ginere, căsătorindu-se cu fiica balaurului, și face În așa fel Încât să primească drept dar de nuntă inima și ochii tatălui său

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deși, tipologic și istoric, nu trebuie separată la origine de cultele altor state naționale care s-au format la Începutul Epocii Fierului. O tratare separată a tradiției religioase ebraice este cerută de conservarea cărții sale sfinte, Vechiul Testament, și de rolul dobândit de iudaism În raport cu creștinismul și Întreaga tradiție religioasă și culturală modernă. Vom face doar câteva aluzii la religia huriților, puternic reprezentați În Siria, dar al căror epicentru trebuie căutat În Anatolia. În ceea ce privește epocile ulterioare, În mediul aramaic, nu ne vom

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Keretxe "Keret" și al lui Aqhatxe "Aqhat". Keretxe "Keret" e un rege mitic care, după ce rămâne fără familie din diferite motive (boală, război, accidente), este ajutat de El și Baalxe "Baal" să-și găsească o nouă soție. După ce soția este dobândită În urma unei expediții militare aventuroase, Keret obține descendența dorită și Își sărbătorește solemn succesul. Un vot făcut anterior zeiței Athiratxe "Athirat" și nerespectat Îi provoacă imediat o boală cumplită care e pe punctul de a-l ucide, dacă nu ar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de reptilă. Un rol important trebuie să fi avut și Eshmunxe "Eshmun", venerat În felurite locuri sacre ale insulei și identificat cu tămăduitorii clasici Asclepiosxe "Asclepios" și Esculapxe "Esculap". În Spania, cultul lui Tanitxe "Tanit" și Astartexe "Astarte" pare să dobândească o importanță aparte. Pe lângă acestea sunt Însă prezenți și Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon", dar mai ales Melqartxe "Melqart". Un caz special Îl constituie sanctuarul dedicat acestuia la Gades (Cadiz), considerat foarte important și bogat, cu un oracol care a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
păstori seminomazi vorbitori ai unor dialecte aramaice erau prezente În Mesopotamia și În aria siro-palestiniană, În contact cu popoarele sedentare din aceste regiuni. Așadar, fusese deja inițiat un proces de infiltrare urbană progresivă (paralelă celei a israeliților În Palestina) care dobândește conotații evidente Începând din secolul al XI-lea Î.Hr., când găsim populații aramaice deja organizate În regate autonome pe o arie care se Întinde de la munții Taurus până În valea Eufratului, din Siria nordică și centrală până pe cursul superior al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu atribuții aparent asemănătoare. Un caz emblematic este reprezentat de zeii cu atribute solare precum Yarhibolxe "Yarhibol", Malakbelxe "Malakbel", Shamsh. În timp ce acesta din urmă era cu siguranță la origine un zeu solar prin excelență (numele Înseamnă „soare”), ceilalți doi au dobândit abia Într-o a doua etapă astfel de contații, ca urmare a speculațiilor teologice despre care s-a pomenit, În care a subzistat tendința astrală ce caracterizează, Începând cu această epocă, religiile Orientului preclasic. Pentru mileniul I Î.Hr., unicul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la Întrecere cu Oinomaos pentru cucerirea Hippodamiei; conform lui Pindar 1, muncile lui Herakles ar fi avut drept scop cucerirea zeiței Hebexe "Hebe" și nunta „În sălașele fericite” ale Olimpului. Dimpotrivă, generația ciclului troian Îți cucerise deja soția și Își dobândise domnia, iar aceste lucruri rămân episoade ale tinereții; aproape că nu mai existau monștri Împotriva cărora să se lupte și pe care să-i nimicească pentru a face pământul locuibil, așa cum făcuseră Herakles, Tezeu și Bellerophon, iar puținii care au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Demophon Îi Înălțase pe oameni spre zei fără să Înlăture firea lor muritoare. Pentru cultura greacă, extinderea nemuririi la oameni ar fi fost ceva de neconceput, dar zădărnicirea intervenției Demetrei asupra lui Demophon, dacă Îl dădea pe om Înapoi morții, dobândea În schimb darul inițierii, ce putea fi extins, În principiu, la toți „oamenii care trăiesc pe pământ” (Imn homeric către Demetra, 480). În tradiția mitică paralelă, Demetraxe "Demetra" Îl sustrăgea pe om condiției brutalității animalice, Învățându-l folosirea plantelor comestibile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
orice caz, „normalizarea” culturii etrusce, realizată prin continua influență elenizatoare, a sfârșit prin a face mult mai precisă fizionomia acestui panteon etrusc, la origine atât de mobil și de plastic: zeii etrusci, supuși grelei condiționări a divinităților grecești corespondente, au dobândit acele puteri și acele profiluri teologice stabile, implicite În caracterizările preponderente, binevoitoare sau ostile, htoniene sau uraniene, ale zeităților În relație cu sedes și În posibilitatea disciplinei auspiciului de a produce interpretări coerente ale semnelor prevestitoare. Tot mulțumită influenței grecești

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
italic, roman Așa cum o spune chiar numele, religia romană este, Înainte de toate, religia unei cetăți, nu a unui trib, a unui popor, a unui regat. În mod paradoxal, această religie, restrânsă la o cetate, devine religia dominantă a regiunii și dobândește trăsăturile unei religii universaliste care Îmbrățișează toate popoarele, În analogie cu expansiunea politică, economică, militară pe care o cunoaște Imperium Romanum. După cum am precizat când am vorbit despre clasificarea ei din punctul de vedere al științei religiilor, religia romană este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
manesxe "manes" (zeii Mani), și cultul care este practicat pentru el și care are scopul de a-i asigura În continuare hrana constituie garanția religioasă a faptului că defunctul continuă să mențină o relație socială cu familia lui. Cei vii dobândesc În acest fel certitudinea persistenței lor dincolo de moarte, chiar În absența unei credințe religioase sau filozofice În nemurirea sufletului și/sau În Învierea trupului. 2. Articulațiile personale și locale ale religiei romane, pe care le-am schițat, au suferit variații

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
uitate ale zeilor, edificiile de cult și istoriile lor, chiar dacă acestea erau Însuflețite, ca În cazul lui Varro, de idei reformatoare ce ținteau să restaureze o religie originară și pură. În această combinație de factori culturali, literatura și arta religioasă dobândesc o semnificație diferită de cea pe care ar avea-o În cadrul unei „religii a cărții”, prevăzută cu un canon o doctrină teologică elaborată, o direcție centralizată, dar și susținută de filozofi și Învățați, a cărei existență este garantată de comunitatea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lui Martexe "Marte", Terminusxe "Terminus" și Iuventasxe "Iuventas", deja instalate pe Campitoliu (I frr. 40-42). Acest episod istoric propune un punct de plecare pentru teologia mistică, pentru că Tarquinius era inițiat În misteriile din Samotrace. În acest mod, cultul triadei capitoline dobândește o nouă profunzime geografică, istorică și speculativă. b) Întreagă această concepție istorico-mitologică a lui Varro este apoi transmisă de eruditul și teologul neoplatonic Macrobius (către anul 400 d.Hr.)1. Tarquinius, fiul lui Demaratos din Corint, ar fi primit În cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
caz, Între facies religioasă greacă și aceea a diferitelor popoare cu care ea intră În contact. Cu alte cuvinte, perioada elenistică apare caracterizată sub aspect religios de un fenomen care, deși are antecedente și rădăcini În epoca arhaică și clasică, dobândește acum o dimensiune atât de amplă, Încât să se impună ca trăsătură distinctivă a unei Întregi faze a civilizației popoarelor din zona mediteraneană. În legătură cu aceste lucruri, este necesar să facem o distincție preliminară Între situația regiunilor orientale, În care seva

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În profundul amestec al diferitelor componente ale unui orizont cultural, și aspectul credințelor și cultelor - deși, În principiu, e legat de schemele tradiției mai mult decât oricare altul - participă la schimbările care afectează ritmurile sociopolitice și economice ale cetăților grecești, dobândind noi conotații față de diferitele experiențe ale popoarelor cu care trebuie să se măsoare acum mai direct, fie chiar și În interiorul comunității cetățenești, fie - În persoana soldaților, negustorilor, a emigranților În general - În vasta oikoumène a statelor elenistice. Două tendințe fundamentale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pentru misteriile lui Mithraxe "Mithra", care joacă un rol important În panorama religioasă a lumii din jurul Mediteranei de la sfârșitul secolului I până În veacul al IV-lea d.Hr. (Cumont, 1896-1899; Vermaseren, 1956-1960, CIMRM I-II; Bianchi, 1979). Deși nu a dobândit niciodată dimensiunea oficială de cult public, acestea au coagulat o parte atât de mare din instanțele religioase și etice ale claselor militare și ale Înalților funcționari ai aparatului statal, Încât au ajuns să constituie - În proclamarea de către tetrarhi la Carnutum

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
anatoliană pe care coloniștii greci din Asia ajunseseră să o cunoască Încă din secolul al VIII-lea Î.Hr, și despre cel egiptean al lui Isisxe "Isis", divinități ce au făcut obiectul unor culte a căror istorie, În dimensiunea elenizată dobândită În urma contactului cu Grecia, străbate Întreaga problematică religioasă a lumii elenistico-romane. a) Cybelexe "Cybele" și Attisxe "Attis" Stăpânitoare a unei naturi sălbatice, așa cum este cea din regiunile muntoase din Asia Mică, de la care Își ia atributul orèia („munteana”) și numeroasele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
deosebire” (II, 42), istoricul ia act de o situație deja consolidată, efect al unei evoluții milenare. În decorul pestriț al vieții religioase egiptene, caracterizată de o nenumărată mulțime de figuri divine și culte locale, perechea alcătuită de Isis și Osiris dobândise deja o Însemnătate pan-egipteană, dincolo de particularismul tipic al acelui scenariu. Tripla legătură a cultului isiac și osirian, cu ideologia faraonică, cu practicile funerare și cu escatologia și, În același timp, cu creșterea fertilității agricole, motivează rolul central căpătat de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
orientală ce gravitează În jurul unor personaje divine ce au, sub multe aspecte, afinități cu divinitățile misterice, fie prin conexiunile lor agrare și htoniene, fie pentru faptul că sunt implicate În istorii dramatice de prezență/absență, suferință/bucurie, viață/moarte, au dobândit dimensiunea ezoterică și inițiatică. Semnificativ este faptul că o asemenea transformare coincide cu unele schimbări sociale și spirituale profunde ale elenismului, atunci când exigența unui contact mai direct cu nivelul divin apare mai puternică și când, după căderea barierelor naționale și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În cultul zeului orgiilor și al bacantelor, alături de constituirea paralelă a unor comunități de credincioși, bărbați și femei, comunități Înzestrate cu funcții sacre sau chiar sacerdotale de diferite tipuri, rămâne un fenomen nou, de autentică amprentă elenistică. Două episoade pot dobândi funcția de expresii emblematice ale celor mai vechi forme inițiatico-ezoterice ale fenomenului, supus deja unei instituționalizări mai mult sau mai puțin profunde, dar Încă bogat În Încărcătură transgresivă și deci primejdioasă În ochii autorităților publice. Este vorba despre proiectul de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Aelius Aristides ne aflăm În fața unui reprezentant ilustru al celui de al doilea sofism, vlăstar al acelei aristocrații provinciale a Asiei Mici care Își păstrează viu orgoliul propriilor rădăcini grecești și Încredințează educației retorice afirmarea și succesul personal, o educație dobândită În cele mai mari centre culturale ale epocii, printre care Atenaxe "Atena" lui Herodes Atticus ocupă Încă primul loc, și caută În chiar capitala Imperiului impulsul decisiv pentru atingerea unui statut social important. În acest caz, este semnificativ să constatăm

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În disputele filozofice despre validitatea sau invaliditatea divinației În raport cu marile teme ale fatalismului și libertății; În sfârșit, dar nu cea din urmă În ordinea importanței, componenta cultuală misterică, În interiorul căreia religiozitatea individului, prin evocarea simpatetică a Întâmplărilor divine, caută și dobândește acel contact imediat și acea familiaritate cu zeii capabili să Îl mulțumească pe deplin. 4. „Omul divin” și religio mentis pură: Apollonius din Tyanatc "4. „Omul divin” și religio mentis pură \: Apollonius din Tyana" Când Filostrat, În al doilea deceniu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
către Unu a sufletului inteligent, obținută prin mijloacele purificării etice și ale exercițiului rațional. c) Iamblichos (250cca 325 d.Hr.) Puținele informații biografice despre acest personaj, originar din Chalcis, Siria, Îl Înfățișează ca pe discipolul lui Anatolius, de la care a dobîndit cunoștințe despre aristotelism și interesul pentru matematică, și al lui Porphyrios, deși față de acesta din urmă era mai tânăr cu doar câțiva ani. Oricum, este importantă șederea sa la Roma la scurt timp după moartea lui Plotin și contactele avute

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]