56,932 matches
-
comentariu ulterior, "Vishnu Purana" (2.8) (c. secolul I î.e.n.). Yajnavalkya recunoaștea că Soarele este mult mai mare decât Pământul, ceea ce a influențat această primă concepție heliocentrică. Despre el se spune și că a măsurat cu precizie distanțele relative de la Soare și Lună la Pământ ca fiind de 108 ori diametrele lor, aproape de rezultatele moderne de pentru Soare și pentru Lună. El a descris un calendar solar precis în "Shatapatha Brahmana". "Aitareya Brahmana" (2.7) (secolele al IX-lea-al VIII
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
mare decât Pământul, ceea ce a influențat această primă concepție heliocentrică. Despre el se spune și că a măsurat cu precizie distanțele relative de la Soare și Lună la Pământ ca fiind de 108 ori diametrele lor, aproape de rezultatele moderne de pentru Soare și pentru Lună. El a descris un calendar solar precis în "Shatapatha Brahmana". "Aitareya Brahmana" (2.7) (secolele al IX-lea-al VIII-lea î.e.n.) afirmă și că: În secolul al IV-lea î.e.n., Aristotel a scris că: Motivele pentru
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
că: Motivele pentru această plasare erau filosofice, bazate pe elementele clasice, și nu științifică; focul era mai prețios decât pământul în opinia pitagoreenilor, și din acest motiv, focul trebuie să ocupe un loc central. Totuși, focul din centru nu este Soarele. Pitagoreenii credeau că Soarele se rotește în jurul focului central împreună cu toate celelalte. Aristotel nu a primit acest argument și a susținut geocentrismul. Heraclides Ponticus (secolul al IV-lea î.e.n.) explica mișcarea diurnă aparentă a sferei celeste ca fiind rotația Pământului
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
plasare erau filosofice, bazate pe elementele clasice, și nu științifică; focul era mai prețios decât pământul în opinia pitagoreenilor, și din acest motiv, focul trebuie să ocupe un loc central. Totuși, focul din centru nu este Soarele. Pitagoreenii credeau că Soarele se rotește în jurul focului central împreună cu toate celelalte. Aristotel nu a primit acest argument și a susținut geocentrismul. Heraclides Ponticus (secolul al IV-lea î.e.n.) explica mișcarea diurnă aparentă a sferei celeste ca fiind rotația Pământului. Primul care a prezentat
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
fiind rotația Pământului. Primul care a prezentat argumente pentru un sistem heliocentric a fost, însă, Aristarh din Samos (270 î.e.n.). Ca și Eratostene, Aristarh a calculat dimensiunea Pământului, și a măsurat dimensiunea și distanța la care se află Luna și Soarele, într-o lucrare care s-a păstrat. Din estimări, el a concluzionat că Soarele este de șase-șapte ori mai mare decât pământul, și deci, de sute de ori mai voluminos. Scrierile sale despre sistemul heliocentric s-au pierdut, dar unele
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
însă, Aristarh din Samos (270 î.e.n.). Ca și Eratostene, Aristarh a calculat dimensiunea Pământului, și a măsurat dimensiunea și distanța la care se află Luna și Soarele, într-o lucrare care s-a păstrat. Din estimări, el a concluzionat că Soarele este de șase-șapte ori mai mare decât pământul, și deci, de sute de ori mai voluminos. Scrierile sale despre sistemul heliocentric s-au pierdut, dar unele informații se cunosc din descrieri și comentarii critice ale contemporanilor săi, cum ar fi
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
alternativă a modelului heliocentric. Arhimede scria: Aristarh credea, astfel, că stelele sunt foarte departe, și vedea aceasta ca fiind motivul pentru carenu există o paralaxă vizibilă, adică o mișcare observată a stelelor una făță de alta în timpul mișcării Pământului în jurul Soarelui. Stelele sunt de fapt mult mai departe decât distanța presupusă în antichitate, motiv pentru care paralaxa stelară este detectabilă doar cu telescopul. Arhimede spunea că Aristarh a făcut distanța până la stele mai mare, sugerând că el răspundea obiecției naturale că
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Seleucus din Seleucia, un astronom mesopotamian care a trăit cu un secol după Aristarh. În Cartagina romană, Martianus Capella (secolul al V-lea e.n.) și-a exprimat părerea că planetele Venus și Mercur nu se rotesc în jurul Pământului, ci în jurul Soarelui. Copernic l-a menționat pe acesta ca o influență asupra muncii sale. Astronomul elenist Seleucus of Seleucia (n. 190 î.e.n.) a adoptat sistemul heliocentric al lui Aristarh din Samos, și, conform lui Plutarh, l-ar fi și demonstrat. Demonstrația propusă
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
în jurul propriei axe, și, deși era inițial neutru în raport cu modelele geocentric și heliocentric, a notat că heliocentrismul este o problemă filozofică, și nu una matematică. Abu Said al-Sijzi, un contemporan al lui al-Biruni, a sugerat posibila mișcare a Pământului în jurul Soarelui, teorie pe care Biruni nu a respins-o. Qutb al-Din (n. 1236), în lucrarea sa "Limita realizărilor în ce privește cunoașterea cerurilor", a discutat dacă heliocentrismul este o posibilitate. Ideile heliocentrice erau cunoscute în Europa dinaintea lui Copernic. Exploratori și negustori europeni
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Capella. Spre sfârșitul Evului Mediu, episcopul Nicole Oresme a discutat posibilitatea ca Pământul să se rotească în jurul propriei axe, iar Cardinalul Nicolaus Cusanus în lucrarea sa "De Docta Ignorantia" s-a întrebat dacă există vreun motiv pentru a presupune că Soarele sau orice alt punct este centrul universului. În paralel cu o definiție mistică a lui Dumnezeu, Cusa a scris că „Astfel, constituția lumii ("machina mundi") își va "quasi" avea centrul oriunde și circumferința nicăieri." În astronomia matematică, modelele computaționale ale
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
modelul copernican într-un context heliocentric. Aryabhata (476-550), în lucrarea sa "Aryabhatiya", a propus un sistem de calcul bazat pe un model planetar în care Pământul era considerat a se roti în jurul propriei axe și perioadele planetelor erau date în raport cu Soarele. Unii au interpretat aceasta ca fiind un model heliocentric, dar acest punct de vedere a fost puternic contrazis de alții. El a fost și primul care a descoperit că planetele urmează orbite eliptice, pe care a calculat numeroase constante astronomice
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
heliocentric, dar acest punct de vedere a fost puternic contrazis de alții. El a fost și primul care a descoperit că planetele urmează orbite eliptice, pe care a calculat numeroase constante astronomice, cum ar fi perioadele planetelor, momentele eclipselor de Soare și de Lună, și mișcarea instantanee a Lunii (exprimată ca ecuație diferențială). Printre cei mai vechi adepți ai modelului lui Aryabhata s-au numărat Varahamihira, Brahmagupta, și Bhaskara II. Traducerile în limba arabă ale lucrării "Aryabhatiya" au fost disponibile începând
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
lucrarea lui Aryabhata să fi avut o influență asupra ideilor lui Copernic. Nilakantha Somayaji (1444-1544), în "Aryabhatiyabhasya", un comentariu asupra lucrării "Aryabhatiya", a dezvoltat un sistem de calcul pentru un sistem planetar parțial heliocentric, în care planetele se rotesc în jurul Soarelui, care la rândul său se rotește în jurul Pământului, similar sistemului tychonic propus mai târziu de Tycho Brahe spre sfârșitul secolului al XVI-lea. Sistemul lui Nilakantha, însă, era mai eficient din punct de vedere matematic decât sistemul tychonic, deoarece lua
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
geocentrice. Lucrarea sa privind teoria planetelor nu s-a păstrat, dar datele sale astronomice au fost mai târziu înregistrate de al-Hashimi și de Abū Rayhăn al-Bīrūnī. Al-Biruni a discutat posibilitatea ca Pământul să se rotească în jurul propriei axe și în jurul Soarelui, dar în "Canonul Masudic", a avansat principiul că Pământul este centrul universului și că el nu are o mișcare proprie. El a realizat că, dacă Pământul se rotește în jurul propriei axe și în jurul Soarelui, aceasta ar fi consistentă cu parametrii
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
rotească în jurul propriei axe și în jurul Soarelui, dar în "Canonul Masudic", a avansat principiul că Pământul este centrul universului și că el nu are o mișcare proprie. El a realizat că, dacă Pământul se rotește în jurul propriei axe și în jurul Soarelui, aceasta ar fi consistentă cu parametrii săi astronomici, dar el a considerat aceasta o problemă filozofică și nu una matematică. Nasir al-Din al-Tusi (n. 1201) a rezolvat unele probleme semnificative din sistemul ptolemeic dezvoltând perechea Tusi ca alternativă la ecuantul
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
în modelul copernican, împreună cu perechea Tusi și cu lema Urdi a lui Mo'ayyeduddin Urdi. Teoremele lor au jucat un rol important în modelul heliocentric copernican, la care s-a ajuns prin inversarea direcției ultimului vector care leagă Pământul de Soare. În versiunea publicată a lucrării sale, Copernic citează și teoriile lui Albategni, Arzachel și Averroes ca influențe, în timp ce lucrările lui Alhacen și Biruni erau și ele cunoscute în Europa la acea vreme. În secolul al XVI-lea, lucrarea "De revolutionibus
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
în lucrările lui Cicero a găsit o descriere a teoriilor lui Hicetas și că Plutarh îi furnizase o relatare a pitagoreenilor Heraclides Ponticus, Philolaus, și Ecphantus. Acești autori propuseseră un Pământ în mișcare, dar care nu se rotea în jurul unui Soare central. În I Paralipomena 16:30 scrie că „El a întemeiat lumea, și nu se va clătina”. În Ecclesiastul 1:5 scrie că „Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși”. Cartea lui Mormon, din secolul
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
și Ecphantus. Acești autori propuseseră un Pământ în mișcare, dar care nu se rotea în jurul unui Soare central. În I Paralipomena 16:30 scrie că „El a întemeiat lumea, și nu se va clătina”. În Ecclesiastul 1:5 scrie că „Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși”. Cartea lui Mormon, din secolul al XIX-lea atribuie o perspectivă heliocentrică unui profet neatestat din secolul al IV-lea e.n. Galileo a apărat heliocentrismul, și a susținut că
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Acești autori propuseseră un Pământ în mișcare, dar care nu se rotea în jurul unui Soare central. În I Paralipomena 16:30 scrie că „El a întemeiat lumea, și nu se va clătina”. În Ecclesiastul 1:5 scrie că „Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși”. Cartea lui Mormon, din secolul al XIX-lea atribuie o perspectivă heliocentrică unui profet neatestat din secolul al IV-lea e.n. Galileo a apărat heliocentrismul, și a susținut că nu contravine
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
nu interpreta fiecare pasaj literal, când Scriptura în chestiune este o carte cu poezii și cântece, și nu o carte de instrucțiuni sau un tratat de istorie. Autorii Scripturii au scris din perspectiva lumii terestre, punct de vedere din care Soarele răsare și apune. De fapt, rotația Pământului este cea care lasă impresia că Soarele se mișcă pe cer. Una dintre puținele informații disponibile despre păstrarea sistemului heliocentric al lui Aristarh provine dintr-un pasaj din dialogul lui Plutarh, "Despre fața
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
și cântece, și nu o carte de instrucțiuni sau un tratat de istorie. Autorii Scripturii au scris din perspectiva lumii terestre, punct de vedere din care Soarele răsare și apune. De fapt, rotația Pământului este cea care lasă impresia că Soarele se mișcă pe cer. Una dintre puținele informații disponibile despre păstrarea sistemului heliocentric al lui Aristarh provine dintr-un pasaj din dialogul lui Plutarh, "Despre fața care se vede în sfera lunii". Conform unuia dintre personajele lui Plutarh din dialog
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
unei declarații de credință. Melanchthon, însă, s-a opus doctrinei timp de mai mulți ani. La câțiva ani după publicarea "De Revolutionibus" Jean Calvin a ținut o predică în care a denunțat pe cei care „pervertesc cursul naturii” spunând că „soarele nu se mișcă și că Pământul se rotește”. Pe de altă parte, Calvin nu este responsabil pentru un alt citat adesea atribuit lui: Aceasta nu se găsește în niciuna din lucrările lui Calvin. S-a sugerat că citatul provine din
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Catolică a devenit principalul oponent al heliocentrismului. Sistemul favorizat de instituțiile religioase era cel al lui Ptolemeu, în care Pământul era centrul universului și toate corpurile cerești orbitează în jurul lui. Un compromis geocentric a venit dinspre systemul tychonic, în care Soarele se rotea în jurul Pământului, iar planetele se roteau în jurul Soarelui ca în modelul copernican. Astronomii iezuiți din Roma au fost la început nereceptivi la modelul lui Tycho; cel mai important dintre ei, Clavius, a comentat că Tycho „derutează toată astronomia
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
instituțiile religioase era cel al lui Ptolemeu, în care Pământul era centrul universului și toate corpurile cerești orbitează în jurul lui. Un compromis geocentric a venit dinspre systemul tychonic, în care Soarele se rotea în jurul Pământului, iar planetele se roteau în jurul Soarelui ca în modelul copernican. Astronomii iezuiți din Roma au fost la început nereceptivi la modelul lui Tycho; cel mai important dintre ei, Clavius, a comentat că Tycho „derutează toată astronomia, pentru că el vrea ca Marte să fie inferior Soarelui”. Dar
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
în jurul Soarelui ca în modelul copernican. Astronomii iezuiți din Roma au fost la început nereceptivi la modelul lui Tycho; cel mai important dintre ei, Clavius, a comentat că Tycho „derutează toată astronomia, pentru că el vrea ca Marte să fie inferior Soarelui”. Dar, pe măsură ce controversa s-a dezvoltat, și Biserica a adoptat o atitudine mai dură față de ideile lui Copernic după 1616, iezuiții s-au apropiat de ideile lui Tycho; după 1633, acest sistem s-a răspândit mult. Galileo a fost pus
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]