64,222 matches
-
Anghel să scrie: "cîteva discursuri își despletiră spiralele" (O amintire despre Verdi). Că retorica vremii avea afinități cu plastică secesionista o știam mai demult, din mărturia lui I. Petrovici privind cursul de logică al lui C. Rădulescu-Motru: "un stufăriș de teorii moderne, care alcătuiau un fel de zugrăveala ". Expansiunea imaginii anexează firesc spațiul mișcărilor interioare: "Zaimf de vis fluturător, un gînd ușor se mlădiază/ spre tremurările de stele ce jertfă patimei veghează" (St. Petica, Cînd viorile tăcură, XIII). Declanșarea instantanee a
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
tînără. Șapte zile a pierdut-o, pentru că o cunoscuse întîmplător și privirile lor, instantaneu fulgerate, și-au recunoscut devenirea, ca să-l repet pe Noica, intru ființă sau, mai bine, înspre contopirea în Eros. Laic, Toma Novac nu ia în serios teoriile teosofice ale lui Tudor Aleman despre moartea că accident în calea reincarnării prin metempsihoza, despre eternă căutare a cuplului, despre cele fatale șapte vieți. Cînd după șapte zile (acest număr fatidic reapare, mereu, în diferite ipostaze), Toma Novac o reîntîlnește
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
la pat și moare, firește, în șapte zile. Întreprinde, apoi, lungi călătorii de studiu. Reîntors - inclusiv din război, pe care a înțeles să-l facă - are parte de lungi dispute de idei cu același Tudor Aleman, care își tot dezvolta teoriile despre metempsihoza, insistînd mereu asupra opiniei că "a șaptea viața pămînteasca e sfîrșitul carierei materiale a sufletului. În viață a șaptea deci bărbatul trebuie să întîlnească pe femeia care întrupează perechea lui sufletească". Brusc, într-o zi, Toma văzu pe
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
nu duce nicăieri. Să observ, că dacă e validat punctul de vedere al antropologiei de astăzi, atunci se va renunța la strădania identificării trăsăturilor specifice ale unui popor, deci ceea ce la noi s-a numit (se mai numește) specific național, teorie despre care s-a scris o imensă bibliografie. Și, totuși, se pot distinge unele trăsături particularizatoare (inclusiv fizionomice) la unele popoare, încît, probabil, antropologia de astăzi va trebui să-și mai mlădieze punctele de vedere, acomodîndu-se. În acest fel, imagologia
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
datora poate complexității subiectului, naturii sale interdisciplinare, greu de circumscris în limite strict gramaticale; multe direcții și școli lingvistice, mai tradiționaliste ori mai tehniciste, au evitat temele de frontieră, considerate periculos de largi. Volumul recent apărut al Andrei Șerbănescu - Întrebarea. Teorie și practică (Iași, Polirom, 2002) - își asumă riscurile, pe care le înfruntă plasîndu-și în mod decis centrul de greutate în abordarea pragmatică. Aceasta domină - firesc - nu numai pentru că e una din direcțiile privilegiate azi, dar și prin adecvarea la obiect
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]
-
de angajare etc. Diferențele apar din descrierea respectivelor situații sociolingvistice. Destinată în primul rînd specialiștilor, cartea oferă un foarte util exercițiu de pragmatică și pentru un public mai larg. Specialiștii vor fi interesați mai ales de trecerea în revistă a teoriilor și a descrierilor anterioare, românești și străine, de bibliografia bogată și modernă, de demonstrarea statutului de act de vorbire distinct al întrebării - și mai ales de permanenta distincție și comparație între ceea ce ține de universalii cognitive și lingvistice și ceea ce
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]
-
ai occidentalizării lexicului. Nu cred totuși că de aici provine sensul care ne interesează, deși acest model a avut desigur o contribuție la fixarea sa. Mai probabilă mi se pare ipoteza unei false interpretări a termenului, desprins din contextul unei teorii lingvistice a vremii. Bănățeanul Paul Iorgovici (în Observații de limba rumânească, Buda, 1799) dezvoltase ideea că de rădăcinile latine păstrate în româna populară se pot lega o serie de împrumuturi recente, ducînd la îmbogățirea limbii de cultură: “cuvintele cele de
Radicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14332_a_15657]
-
Glisarea semantică a produs un “cuvînt la modă”, pe care lipsa validării academice l-a împiedicat să rămînă definitiv în uz. El ne poate însă evoca un moment important din evoluția limbii române: din punctul de vedere nu al marilor teorii, ci al marelui public.
Radicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14332_a_15657]
-
două -isme fără a se discuta diferențele fundamentale și bizareria de a fi tratate împreună dincolo de succesiunea strictamente temporală (nu mai punem că tezele protocroniste au fost formulate pînă în 1986). Ar fi fost nevoie cu siguranță de o mică teorie a conceptului de ideologie, căci e evident faptul că între cele trei concepte sunt diferențe enorme. Fiecare caz în parte ar fi cerut lămuririle necesare. Ce fel de ideologie literară este protocronismul? Poate fi postmodernismul judecat în aceiași termeni sau
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
și el noul post- „o variantă sau cel mult un produs al postmodernismului”. Mihaela Constantinescu a mai publicat un volum, de fapt teza ei de doctorat, Forme în mișcare: Postmodernismul (1999), în care reușește să pună cap la cap variatele teorii din spațiul cultural american privitoare la noua paradigmă într-un tablou elocvent și eficient ce cuprinde, nu doar nașterea conceptului și problemele de periodizare, ci și trăsăturilele lui fundamentale și implicațiile mai mult decît culturale. Pe cît de aplicat și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
spunem aproape orice fără posibilitatea de a fi contraziși, cu condiția să începem propoziția cu un studiu a arătat că sau specialiștii ne spun că...”, afirmă la un moment dat chiar autoarea), însă e evidentă pripa cu care își costruiește teoria. Dacă evităm noul concept și citim eseul ca pe o analiză a rolului și a statutului divertismentului în societatea și cultura postmodernă, cartea este chiar interesantă și incitantă în măsura în care nu te lasă deloc indiferent multe din schimbările atît de clare
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
Mircea Mihăieș Atunci când nu găsesc explicații limpezi pentru felul catastrofal în care e condusă o țară, politologii vorbesc de incoerență". Adică de confuzie, de incapacitate de a pune în acord teoria și practica. Sau, așa cum s-a întâmplat între 1996 și 2000, de inevitabila ciocnire de interese ale mai multor direcții politice, grupuri sau persoane. Privind retrospectiv, era inevitabil să se întâmple așa. Absența unui program limpede, inexistența personalităților politice reale
Victimele coerenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14347_a_15672]
-
și anul trecut, Gaudeamus a fost scena unui număr năucitor de lansări de cărți, de la romane, românești sau în traducere, la volume despre ori pentru copii; printre aceste lansări, reeditarea, la Paralela 45, a unor importante lucrări de istorie sau teorie literară (Conceptul modern de poezie, a lui Matei Călinescu, de pildă) a trecut aproape insesizabil. Publicarea, după 21 de ani, a ediției a doua din G. Călinescu și "complexele" literaturii române, a criticului Mircea Martin, e un moment important în
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
Insuficiența creatoare este în ultimă instanță interesată să provoace o ruptură între creație și critică, să respingă atitudinea critică în numele unei creații căreia i se rezervă mutismul contemplației mistice." (p. 46). în acest fel se poate explica inclusiv inapetența pentru teorie în critica de întîmpinare, un gen oricum destul de discreditat, pe de o parte de prea deasa ei utilizare ca armă, pe de alta, de asimilarea opiniei critice "cu negația și chiar cu o atitudine potrivnică intereselor culturii naționale": "Critica dusă
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
o carte foarte generoasă - nu doar prin ceea ce oferă ca analiză a concepției călinesciene despre literatură, ci (mai ales) prin pistele de cercetare pe care le deschide acum, în epoca studiilor culturale, ale postcolonialismului și globalizării. O altă carte de teorie și critică literară, publicată de aceeași editură Paralela 45, este cea semnată de Carmen Mușat, Strategiile subversiunii: Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, la origine o teză de doctorat dedicată analizei postmodernismului și postmoderniștilor români în accepția lor de
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
Mușat, Strategiile subversiunii: Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, la origine o teză de doctorat dedicată analizei postmodernismului și postmoderniștilor români în accepția lor de acum clasică - Școala de la Tîrgoviște și optzeciștii, dar și unei foarte pertinente sinteze de teorie a postmodernismului (inclusiv în relație cu modernismul, a cărui ultimă formă de manifestare o vede în textualismul francez). Multe din ideile dezvoltate în Strategiile subversiunii (despre canon și anticanon în romanul românesc postbelic, despre statutul autorului, obsesia corporalității, identitate-alteritate, chiar
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
păstrînd în mare aceleași linii de demonstrație. Carmen Mușat e unul dintre rarii literați români cu vocație teoretică, iar capitolele de sinteză din Strategiile acestea ale subversiunii sînt foarte interesante, în măsura în care ele se ocupă de concepte ale celor mai recente teorii legate de postmodernism, de metaficționalizarea realității, scindarea eului (eul rizomatic al autorului, eul palimpsest), fascinația corporalității și poziția veșnic schimbătoare a autorului. Carmen Mușat subscrie sau se distanțează de teoriile pe care le analizează (cum ar fi cea privind "obiectele
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
în măsura în care ele se ocupă de concepte ale celor mai recente teorii legate de postmodernism, de metaficționalizarea realității, scindarea eului (eul rizomatic al autorului, eul palimpsest), fascinația corporalității și poziția veșnic schimbătoare a autorului. Carmen Mușat subscrie sau se distanțează de teoriile pe care le analizează (cum ar fi cea privind "obiectele imigrante", elemente - personaje, situații, conflicte - "importate" în opera literară postmodernă, dar aparținînd unei moșteniri culturale de lungă sau medie durată, pe care Mușat le consideră nu vidate de sensul inițial
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
refulați. Ironia d-sale apare și ca un reflex al acestei propensiuni artistice, repudiind pedanteria sistemului excesiv, a metodelor despotice, a oricărui soi de déja vu: o voluptuoasă înaintare în necunoscut, o necurmată aventură a comentariului aplicat noutății: "Istoria și teoria literară își întind autoritatea pînă asupra zilei de ieri. Opera, însă, ține de un azi etern". Ca și: "Erudiția, ca și metoda, e un mod elegant de a nu primi sfidarea noutății ci de a o citi reductiv, prin antecedențe
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
C. Rogozanu Jurnalul este una dintre obsesiile lui Eugen Simion. Și, după lectura celor trei volume ale sintezei Ficțiunea jurnalului intim, poate fi numită o "obsesie benefică". Eugen Simion analizează jurnalele cu instrumente aparte (teorie literară, mai ales franceză, mai ales Barthes și Genette) încă din anii '70. Este un exeget de mare încredere al acestui tip de scriere extrem de capricios, de dificil. Criticul a scris și a publicat jurnale: amintim Timpul trăirii. Timpul mărturisirii
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
scriere extrem de capricios, de dificil. Criticul a scris și a publicat jurnale: amintim Timpul trăirii. Timpul mărturisirii și Jurnal parizian. Analizelor sale nu i-a scăpat nici o capodoperă diaristică. Jurnalul a reprezentat pentru Eugen Simion o apropiere extrem de fertilă de teoria literară, de problematica instanțelor narative etc. Teoria este miza veche și nouă a criticului Eugen Simion. Ultimele volume de articole (acele "fragmente critice) nu sînt cărți pe care să poți paria. Din multele articole, aproape singurele citabile rămîn cele despre
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
scris și a publicat jurnale: amintim Timpul trăirii. Timpul mărturisirii și Jurnal parizian. Analizelor sale nu i-a scăpat nici o capodoperă diaristică. Jurnalul a reprezentat pentru Eugen Simion o apropiere extrem de fertilă de teoria literară, de problematica instanțelor narative etc. Teoria este miza veche și nouă a criticului Eugen Simion. Ultimele volume de articole (acele "fragmente critice) nu sînt cărți pe care să poți paria. Din multele articole, aproape singurele citabile rămîn cele despre jurnal. Din Scriitori români de azi, sînt
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
paginile scrise despre jurnalul lui Radu Petrescu. De ce nu s-a apropiat criticul cu aceleași arme fine de teoretician de operele unor Fănuș Neagu sau Nicolae Breban? Se pare că, nu de puține ori, Eugen Simion face critică "impresionistă" preferențial. Teoria literaturii este cea care îi asigură un loc aparte în critica română contemporană. Nu pentru că ar face teorie literară pură, ci pentru că folosește corect instrumente și achiziții ale teoreticienilor străini. De ce este Ficțiunea jurnalului intim un eveniment? Pentru că reprezintă o
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
teoretician de operele unor Fănuș Neagu sau Nicolae Breban? Se pare că, nu de puține ori, Eugen Simion face critică "impresionistă" preferențial. Teoria literaturii este cea care îi asigură un loc aparte în critica română contemporană. Nu pentru că ar face teorie literară pură, ci pentru că folosește corect instrumente și achiziții ale teoreticienilor străini. De ce este Ficțiunea jurnalului intim un eveniment? Pentru că reprezintă o încercare de sinteză coerentă, cursivă, care se întinde pe mai bine de o mie de pagini. Pentru că devine
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
un Maiorescu, Iacob Negruzzi, Galaction, Radu Petrescu etc. în istoria jurnalului românesc "trăiriștii" sînt o pată de culoare, dar nu îi avantajează cîtuși de puțin o comparație cu restul reușitelor în acest gen. Eugen Simion își însușește prea cu elan teoria jurnalului ca ficțiune, teorie care are la bază și autenticismul istoric de care vorbeam, un reflex care duce la ambiguități. O ultimă problemă ar fi introducerea în "istorie" a unor jurnale atipice (I.D. Sîrbu sau Steinhardt). M-așteptam de la un
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]