55,379 matches
-
diurn și cerul nocturn (Kellens, 1989c, p. 77; 1991a, pp. 44 sqq.) - este, În orice caz, mai radicală și mai sistematică decât cea vedică •ta-druh, care nu a fost bazată pe un dualism etic. Valoarea specifică pe care aceasta a dobândit-o În Iran se datorează alegerii pe care o fac Între Bine și Rău cele două Spirite; aceasta este o idee centrală a zoroastrismului (Lommel, 1930, pp. 155 sqq.) de-a lungul Întregii sale dezvoltări istorice, prezentă În asemenea măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este conformă cu premisele gândirii gathice despre cele două existențe (cf., mai sus, subcapitolul 2.5), dar nu este la fel de valabilă și pentru Bine. Lipsa simetriei Între cele două puteri, În ceea ce privește existența materială și, mai ales, victoria finală a Binelui, dobândește În acest fel o motivație filozofică: existența spirituală bună, spre deosebire de cea rea, este la originea existenței materiale, pentru că, așa cum se spune În Yasna 30,4, una este la originea vieții (gaya), pe când cealaltă este la originea non-vieții (ajy³iti: Kellens-Pirart, 1988
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
persoana respectivă le-a săvârșit de-a lungul vieții. Semnificația „religiei” (cf. Humbach, 1991, I, pp. 68 sqq.), care, tradițional, se exprimă cu un cuvânt echivalent, este probabil secundară: aceasta se poate explica probabil prin valoarea pe care ajung să dobândească, colectiv, toate da¶n³ - adică toate individualitățile interioare, toate conștiințele - care s-au unit În aceleași gânduri, cuvinte, fapte bune, fiind adepți ai aceleiași Învățături religioase. În ceea ce privește sfârșitul timpurilor, care, În tradiția ulterioară, va avea un loc de o importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împotriva forțelor malefice, primind, cu credință, forța necesară pentru a-l susține În exercitarea libertății sale morale, pentru a nu cădea pradă lui Ahrimanxe "Ahriman" și druji-lor. Astfel, se poate spune că ritul, parțial analog cu naojot și g¶tikharșd, „dobândit În lumea (materială)”, trebuie Înțeles ca un mod de dobândire În timpul acestei vieți a unui loc sigur În lumea de dincolo. „Spirtul G³th³-elor” Îi va arăta sufletului care a Împlinit acest rit, locul pe care Îl va ocupa după moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolul al III-lea d.Hr., ca parte a unei evoluții mai ample ce se regăsește În diferite forme În toată regiunea unificată de imperiul lui Alexandru și de occidentul roman (Gnoli, 1989, pp. 129 sqq.). Însuși conceptul de „Iran” dobândește, din punct de vedere ideologic, o puternică valoare religioasă (Gnoli, 1993). Așadar, zoroastrismul a fost un factor esențial În dezvoltarea istorică a iranismului: din religia arhaică a unei societăți de păstori-culegători (după cum reiese din documentația cea mai veche), aceasta devine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru că acesta fusese tocmai Ahriman, Zurw³n a fost constrâns să-l facă rege pe primul născut, fixând totodată perioada În care Ahriman avea să domnească (Timpul limitatxe "Timpul limitat"), la Împlinirea căruia, cel de-al doilea fiu, Ohrmazd, va fi dobândit suveranitatea asupra creației. Este probabil vorba despre un mit cult, inventat de teologi, care reflectă speculațiile profunde și elaborate despre Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", tributare unei religiozități astrale, În cadrul căreia trebuie să fi cântărit decisiv mai Întâi elementele mesopotamiene și apoi cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reelaborarea acestora. Ele vor deveni, Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, un important punct de referință pentru comunitatea zoroastriană a parsilor care s-a putut baza de multe ori pe experiența confraților persani prin intermediul corespondenței care, În scurt timp, dobândește un rol fundamental În soluționarea problemelor doctrinare, morale și mai ales etice, fapt demonstrat de riv³yat (cf. supra, subcapitolul 1.3, și Vitalone, 1987). Parsii din India au avut o soartă foarte diferită de cea zoroastrienilor din Iran. Istoria parsismului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Variav, Vankaner, Surat, Thana, Chaul, Naosari: Menant, 1898, pp. 15 sq.; Boyce 1979, p. 167), de la intervenția Împăratului Moghul Hum³y¿n, În 1534, până la cea a fiului său Akbar, În 1572. Mai ales odată cu domnia Împăratului eclectic Akbar (1556-1605), zoroastrismul dobândește un prestigiu deosebit: un preot din Naosari, Meherji Rana, este chemat la curte unde, În 1597, ajunge și un dast¿r din Kerman, Ardashșr Noshiriv³n, pe care safavidul Ș³h ‘Abb³s Îl trimite În India pentru a răspunde cererii omologului său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
private, donații au contribuit la enorm la Îmbunătățirea nivelului de viață al comunității parse, În timp ce În diferite domenii de producție - În comerț (mai ales cel al bumbacului și al opiumului etc.), În industrie - marile familii parse (Wadia, Tata) reușesc să dobândească poziții de prim rang În plan internațional, aducând astfel mai multă influență și prosperitate Întregii comunități. Legătura strânsă pe care parsii au reușit să o stabilească cu administrația imperială a Indiei britanice, căreia i-a oferit cadre bine specializate, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de susținere deschisă. Datorită forței economiei și marii lor capacități de adaptare, parsii au reușit totuși să se reintegreze pozitiv și activ În noua realitate a Indiei contemporane, fiind favorizați de educația cu precădere occidentală pe care elita lor o dobândise În ultimul secol și jumătate (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 374; cf. Menant, 1898, p. 292 sqq.) Un fenomen analog de urbanizare caracterizează acum comunitățile zoroastriene din trei țări asiatice În care sunt prezenți Într-un număr nu foarte consistent (În proporții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe baza cărora chiar indo-europenii Își elaborează propria cultură și viziune despre lume. Este evident că teza lui Dumézil exclude a priori orice formă de reconstrucție atomistă și reclamă, din contra, o reconstrucție globală și sistematică, În care fiecare element dobândește valoare și semnificație prin ceea ce Îl leagă de celelalte elemente ale sistemului, În totală coerență cu ideologia. Din acest punct de vedere, considerăm că nu există nici o Îndoială, că metodologia lui Dumézil, prin natura sa pur istorică, poate fi definită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și omițând celelalte limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu”, dobândește valoare de „demon” (În rusa veche, divú, „pasăre infernală”; În avestică, da¶va„demon”) și este Înlocuit de: 3) *bhogo(În rusă, bog; În avestică, baga-), care, la origine, Însemna „distribuitor (al destinului oamenilor)”; 4) termenul slav pentru „credință” (În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
războiului; iar această funcție a sa nu este incompatibilă, din punct de vedere conceptual, cu raportarea sa la foc sau soare; o paralelă potrivită se poate face cu zeul iranian Mithraxe "Mithra" care, În cultura avestică târzie, simbolizează soarele, dar dobândește, În același timp, o caracteristică tot mai pregnant războinică. d) Triglavxe "Triglav" Zeul Triglavxe "Triglav", divinitatea principală a cetății Szceczcin și a insulei Wolin (la gura de vărsare a râului Oder), are un nume semnificativ: Tricefalul; Într-adevăr, la Szceczcin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
treia și una pentru cea de-a doua. Este totuși posibil să fi avut loc deplasări ale unor divinități În fruntea celei de-a doua funcții, fenomenul având probabil legătură cu importanța tot mai mare pe care activitatea militară o dobândește În cazul popoarelor slave supuse unei presiuni continue și crescânde din partea popoarelor germanice. 5. Divinitățile minore Ne putem referi aici la așa-zisul „Canon al lui Vladimir”, adică lista idolilor pe care principele Vladimir i-a Înălțat la Kiev Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a practica În timpul Înmormântărilor jocuri păgâne cu măști - așadar, În Boemia nu exista obiceiul rugului funebru În barcă. 7. Sacerdoțiultc "7. Sacerdoțiul" Izvoarele noastre fac de mai multe ori aluzie la existența unor preoți păgâni, care trebuie să fi dobândit mare putere și prestigiu din moment ce Ibn Fadl³n observă că nici măcar un rege nu se putea opune atunci când unul dintre aceștia cer o victimă sacrificială, indiferent că era vorba despre un animal sau despre o ființă umană. Este posibil să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identificat un strămoș mitic cu o divinitate romană legată de moarte, Însă această analogie este explicabilă. Prima ființă vie, din care descind toți ceilalți, este și prima care va muri: primul viu este, așadar, și primul mort și astfel poate dobândi cu ușurință valența de divinitate legată de moarte; același lucru s-a Întâmplat În India cu Yamaxe "Yama" (și În Iran cu Yimaxe "Yima"). Acest Dis Pater galic, a cărui denumire indigenă nu o cunoaștem, este identificat cu zeul irlandez
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se cerea de la zei sănătate, viață lungă, turme numeroase, fii puternici și ascultători, victorie În război; Însă religia nu spunea nimic despre ceea ce Îl aștepta pe om după moarte și nici nu trasa calea prin care ar fi putut fi dobândită o supraviețuire fericită și nedefinită. Este Însă foarte probabil ca turmele mari și fii ascultători să nu fi șters din inima omului Întrebările și angoasele, astfel Încât asistăm, În cadrul religiilor indo-europene (iar acest lucru trebuie să fi apărut deja Încă din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca fiindu-i caracteristică lui Odin. Caracterul magic și misterios al zeului este subliniat de reprezentarea sa: Înfășurat Într-o mantie largă, cu părul acoperindu-i parțial privirea. O altă Încercare cumplită pe care a suportat-o Odin pentru a dobândi Înțelepciunea supraomenească și puterea magică a fost următoarea: a stat nouă zile În chinuri, agățat de un arbore; episodul este relatat astfel În poemul eddic Hávamál (strofa 138 sqq.): Eu știu că de un arbore am atârnat În vânt 138
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nouă zile, ci nouă nopți, pentru că, așa cum Tacitus știa deja (Germania, XI), germanii „nu socoteau timpul zile, ci după nopți”. Aici ne aflăm În mod cert În fața unui rit de inițiere de tip șamanic, În cadrul căruia, prin diferite chinuri, inițiatul dobândește Înțelepciune și puteri magice (cf. Scardigli, 164, p. 76). De asemenea, mai există și alte elemente de tip șamanic care pot fi identificate la Odin: calul său, Sleipnir, avea opt copite; el se folosea de două duhuri ajutătoare, În formă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se verifică), este totuși clar că de la un fapt negativ (lexeme fără etimon cunoscut) nu se poate sări la o afirmație pozitivă (originea Într-o cultură non indo-europeană de tip șamanic). Așadar, datorită inițierii și a jertfirii de sine, Odin dobândește puterea de a Îndeplini orice act magic. Aceste puteri magice pe care el le posedă nu sunt totuși o informație nouă (chiar dacă sunt combinate cu experiențe pe deplin noi, ca aceea a șamanismului), Însă ele fac din Odin o figură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndărătnici și să ducă la Împlinire voința adunării chiar și pe cale militară. Toate acestea presupun esențialmente o accentuare treptată a aspectului militar al zeului. Acest lucru va avea consecințe majore asupra structurii panteonului germanic. Am văzut, Într-adevăr, că Odin dobândește puteri tipic militare: devine suveranul războinicilor morți, iar În ziua Catastrofei Finale va conduce cetele de zei În lupta Împotriva forțelor răului. La rândul său, Tyrxe "Tyr", pentru a tutela ordinea universală, va dobândi și el, după cum am văzut, puternice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Am văzut, Într-adevăr, că Odin dobândește puteri tipic militare: devine suveranul războinicilor morți, iar În ziua Catastrofei Finale va conduce cetele de zei În lupta Împotriva forțelor răului. La rândul său, Tyrxe "Tyr", pentru a tutela ordinea universală, va dobândi și el, după cum am văzut, puternice conotații războinice. Rezultatul acestui proces este trecerea celor doi suverani ai primei funcții În cea de-a doua, cea militară. Astfel, cade distincția, altminteri solidă, Între sfera sacra și cea războinică, În avantajul celei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astfel impresia că la baza acestor mutilări despre care vorbesc toate mitologiile, stă un sacrificiu voluntar al unui zeu salvator. 9. ZEUL CELEI DE-A DOUA FUNCȚIITC "9. ZEUL CELEI DE‑A DOUA FUNCȚII" Deși Odin și Tyrxe "Tyr" au dobândit conotații militare clare, totuși adevăratul zeu al războiului este Thorrxe "Thorr", „Tunetul”. Acesta era reprezentat ca un personaj Înalt și robust, cu o barbă roșie care Îi ajungea la piept; Își strânge mereu arma În mână, un ciocan (numit Mjøllnir
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
către regalitate. Al treilea, la aceste prime motive destul de clare, se adaugă un element intern. Din cauza presiunii externe sau din alte motive, un trib se impune asupra celorlalte. „Conducătorul” său devine și conducătorul celorlalte triburi. Cu David, tribul lui Iuda dobândește o putere mai mare și se impune, cel puțin în zona centrală a țării. Regatul lui David de dimensiuni mai degrabă modeste a dobândit în memoria colectivă a lui Israel dimensiuni fabuloase și aproape legendare doar după căderea Samariei în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se impune asupra celorlalte. „Conducătorul” său devine și conducătorul celorlalte triburi. Cu David, tribul lui Iuda dobândește o putere mai mare și se impune, cel puțin în zona centrală a țării. Regatul lui David de dimensiuni mai degrabă modeste a dobândit în memoria colectivă a lui Israel dimensiuni fabuloase și aproape legendare doar după căderea Samariei în anul 721 î.C. În acel moment, Ierusalimul și-a asumat succesiunea Samariei și a devenit cetatea cea mai importantă din regiune. Regii lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]