541,899 matches
-
nouă sute BOGDÁN LÁSZLÓ Borges în Creta L-au numit, în sfârșit, doctor honoris causa în Creta, în mijlocul strălucitor al labirintului. Ariadna era și ea de față. A simțit asta Ca și faptul că n-o să poată rămâne treaz prea mult timp. I-ar fi plăcut să-i vadă ochii. Undeva în stânga tropăia deja și monstrul. Ce culoare or fi având ochii ei? Albastru ca porțelanul? A luat-o la dreapta. Cădeau bulgării de pământ în groapa funerară a mitului nostru. Firul
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
și oprimate. Opțiunea de a trăi, pentru moment, în Transilvania îi oferea un ascendent vizibil. Impunerea lui drept poet valoros, proclamată de Maiorescu prin cunoscutul raport academic asupra volumului de debut, îi deschide lui Goga drumul oficializării, produsă într-un timp record. În preajma Primului Război Mondial, abia trecut de 30 de ani, poetul devenise un fel de reprezentant literar, social și politic al Transilvaniei. Ce-i drept, naționalismul agresiv și violența programată a versurilor sale stîrniseră de la început - mai ales în rîndurile moderniștilor
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
apreciat în vremurile respective. Cele 319 de însemnări care alcătuiesc Însemnările de căpătai (Șei Shōnagon, Însemnări de căpătai, traducere de Stâncă Cionca, București, Rao Internațional Publishing Company, 2004) sunt o scriere hibrida, între eseu și proza poetica, alcătuind, în același timp, un uriaș poem dezmembrat prin fărâmele unui mozaic. Șei Shōnagon își scrie Însemnările din perspectiva unei fapturi marcate de o formație estetică matriciala, sigilata la o curte împărăteasca, printre aristocrați, unde domină un tendențios dolce far niente și unde se
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
de numinos: datorită acestei priviri, imaginea paradisului este una desăvârșită și are sens major (natură și arta), indicând un centru spiritual al lumii. Atitudinea-cheie pe care o manifestă Șei Shōnagon că estet este extazul vizual, puternic și gingaș în același timp, primind o coloratura aproape mistica. Autoarea Însemnărilor de căpătai mărturisește (chiar dacă rar) că extazul vizual ori sinestezic o face să aibă senzația de înălțare la cer și să se proiecteze într-o lume nonterestră sau para-terestră, para-umană, de fapt! Ceea ce
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
-se nuanță sinestezica a extazului mărturisit de Șei Shōnagon. Farmecul suprem în percepții și deplinătatea estetică pe care autoarea și le asumă fac parte din matricea paradisiacă de care ea aparține în principal că degustător gurmand și gurmet (în același timp) al lumii în explozia să estetică. Grădină, arborii, florile laolaltă devin, din principiu, un act de creație. Grădină depinde de artă de a vedea și, în același timp, grădină dezvolta și nuanțează artă de a vedea. Grădinăritul este o învățătură
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
care ea aparține în principal că degustător gurmand și gurmet (în același timp) al lumii în explozia să estetică. Grădină, arborii, florile laolaltă devin, din principiu, un act de creație. Grădină depinde de artă de a vedea și, în același timp, grădină dezvolta și nuanțează artă de a vedea. Grădinăritul este o învățătură nobilă, elevata, iar cel inițiat într-o asemenea învățătură este estetul. Ceea ce o preocupă obsesiv pe Șei Shōnagon este să inventarieze și să clasifice fărâmele de paradis vizualizat
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
amândouă la un loc. Șei Shōnagon și estetică ei persuasiva (care monitorizează frumusețea în toate formele ei, fie acestea delicate ori grandioase) percepe grădină mai degrabă că arta decât că natura; dar că arta naturală! Excelentă artificialului (și, în același timp, a mimesisului) nu este conotată de autoarea Însemnărilor de căpătai decât atunci când natură (respectiv crengile, florile) este importată combinatoriu în odăi. Grădină este sau devine pentru Șei Shōnagon chiar un simptom al paradisului: putem să-i spunem simptom, dar la fel de
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
se cuvin a fi semnalate. Autoarea decretează perfecțiunea paradisiacă prin intermediul grădinii; aceasta este marcată de grație supremă, estetică desăvârșită, conținând o sacralitate internalizată. Luxurianta nipona (și teatralitatea ei) constă în variatele maniere de a combina spectaculos și delicat, în același timp, florile și arborii. Dacă Paradisul biblic este veșnic verde și înflorit (niciodată fanat), iar Părinții Bisericii îl descriu și analizează că atare, Șei Shōnagon portretizează un paradis nipon aflat sub incidența tuturor anotimpurilor, care inclusiv iarnă poate fi perfect: pastelurile
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
în care cei aleși sunt nuzi, autoarea japoneză manifestă, în sens tradițional previzibil, o pudoare extremă: întotdeauna trupul este ascuns sub variate straturi de vesminte, doar mâinile, chipul și părul fiind expuse. Simbolul suprem al acestei ascunderi și, în același timp, trofeul grădinii paradisiace terestre, în perspectiva lui Șei Shōnagon, este împărăteasa Sadako: într-atât de pură estetic, încât privitorul dinafară (cititorul adică, dar cel de astăzi) nu știe dacă să o perceapă ca pe o păpușă perfectă (vizual vorbind) sau
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
În pas de defilare - Mariana POPESCU Privită de-a lungul timpului, în România, muzica militară a avut o evoluție spectaculoasă. De la prezența în oștile române a buciumașilor, a trâmbițașilor, a toboșarilor, a fanfarelor de tip oriental: meterhanele și taburhanele, se ajunge la înființarea în anul 1830, a unor „muzici trebuitoare la
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
din Turcia. Festivalul a fost patronat de Primăria Municipiului Brăila, Statul Major al Forțelor Terestre, Ganizoana Brăila, Serviciul Muzicilor Militare, coordonarea muzicală aparținând colonelului Valentin Neacșu - Șeful Serviciilor Muzicilor Militare și colonelului Petrea Gogu, șeful Muzicii Militare a Garnizoanei Brăila. Timp de două zile, în Brăila au răsunat armoniile muzicilor militare care au împânzit arterele principale ale orașului. În concertele de dimineață, formațiile au participat cu muzică de promenadă pe Esplanada Dunării, la Parcul Monument, Piața Traian, Grădina Publică, stațiunea Lacul
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
a încheiat cu interpretarea în comun a pieselor: One moment de J Bettis, solo trompetă Plutonier adjutant p. Romică Nițu, Samba Meddley - arr. C. Walter, Highland Cathedral de M. Korb, Marș de Radetsky, culminând cu un impresionant foc de artificii. Timp de două zile, Brăila a devenit un oraș al muzicii, armoniile speciale ale muzicii militare fiind chintesența profesionalismului și disciplinei. Din păcate, în urma Reformei armatei, în România au rămas puține formații de muzică militară. Revigorarea muzicii militare se impune a
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
Hevelius, i-a apărut acolo sub umăr, cutremurându-mă, imaginea exactă, indubitabilă, a constelației Orion." (p. 229) O comedie lejeră și episodică, scrisă ireproșabil, e această carte. Nu un roman. Apărută la până mai ieri necunoscuta Tracus Arte (care între timp și-a consolidat o poziție publicând câțiva poeți optzeciști de primă mână), ea nu conține nici o indicație editorială. Doar, la capăt, un „sfârșitul volumului întâi". Asta, eu unul, n-o cred. Cred în schimb că, grăbindu-se, Ioan Groșan a
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
Ah, visând, mă risipesc; în nesomn și zile vane. Om să fii între alți oameni nu e, nu, mai dulce lucru. 3) Eu nu știu mai dulce lucru ca în voi să mă preschimb, doar un ceas; dar pot la timp reveni la vechea-mi stare? Aș mai fi apoi în stare să mă-mpodobesc doar mie? Desfătarea, cine știe de-o mai ai, în zbor pierdută? Eu ce văd și nu-s văzută, dacă aș putea să-ndur dintele dorinței
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
crispări paralizante, cu un uriaș abuz de protocol. Nu degeaba se spune că scopul e dramatic, iar idealul grațios. Așa cum dramatic este jocul cu ingeniozitatea (despre care Andrei Pleșu spunea că e combinatorie), cu virtuozitatea sau doar cu dexteritatea, în timp ce exercițiul creativității este, evident, plin de suplețe și grație. Silogistic vorbind, nu ne rămâne decât să constatăm asocierea scopului cu virtuozitatea și a idealului cu creativitatea. Ar mai fi ceva: scopul e uneori zgomotos, lansat “în atac”, alteori e
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
seamă, recunoști că piesele tale recente degajă o răscolitoare notă de duritate, de răceală, de violență și furie? Răspuns: Cred că, în mod nedeliberat, am mers pe linia tensiunilor tot mai încordate, pe linia furiei și a violenței societății și timpurilor în care trăiesc. Și le-am redat prin propriile mele tensiuni tot mai încordate de scriitor și de om. Întrebare: Deci recunoști că această „tensiune tot mai încordată", cum îți place să o numești, e reflectarea unei condiții lăuntrice personale
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
--- Simplissima simplicitas, acesta este marele poet suedez Tomas Tranströmer, scos la timp dintr-o injustă umbră. O limpezime ce se multiplică de la sine, ca misterul profund ce locuiește totdeauna în maxima transparență. Densitatea viziunilor sale privește cu îngăduință puterea limitată a cuvintelor, fiindcă ajunge să devină limbaj. Iar acest limbaj absoarbe semnalele
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
sunt vii, iar albastrul, turcoazul, auriul, negrul și roșul sunt vedetele” - a afirmat binecunoscuta creatoare. Arta vestimentară, dar și muzica și dansul i-au transportat pe toți cei prezenți într-o călătorie inițiatică în deșertul Sahara. Un loc în care timpul și spațiul se contopesc și unde inspirația, magia, lumea fantastică prind contur. (Foto: Sebastian Oros)
Ritmuri orientale by Oana GEORGESCU [Corola-website/Journalistic/83466_a_84791]
-
treptele de munți ce îl îndură, și viețile în arbori se ascund, tot ce-i făcut îl prejmuie cu ură. Căci el, străin, spre stele dă în brânci: doar ele-i sunt, în jur nimic nu-i este, și-n timpul lui de răsuciri adânci făcutu-i doar durată și poveste. Un poem din cele mai importante este Din infinit, poate, închinat singurei mele iluzii de contact cu Dumnezeirea - cel acordat oricărui muritor în clipa venirii sale pe lume: Din infinit
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
Recital cameral -Triouri cu pian - Corina BURA Sala mică a Atheneului Român a fost martora unui eveniment deosebit atât prin faptul că acesta a avut loc într- o sâmbătă seara, prilejuind o frumoasă petrecere a timpului, departe de orice zgomot al mediei, dar și pentru că programul a fost alcătuit dintr-un repertoriu destinat unei formații cu care ne întâlnim destul de rar: trio-ul cu pian. În ce privește această din urmă alcătuire, ea este una dintre cele mai
Recital cameral - Triouri cu pian by Corina BURA [Corola-website/Journalistic/83464_a_84789]
-
cu care a și început seara. Liniile melodice ale violoncelului deosebit de expresive și calde sub arcușul lui Bogdan Popa s-au împletit armonios, șerpuitor cu cele ale clarinetului, acesta din urmă într-o ipostază extrem de profundă și lirică în același timp. Clarinetistul Leontin Boanță, aparținând corpului Filarmonicii bucureștene, s-a dovedit un colorist rafinat, iar momentele sale de pianissimo pline de visare. Finalul, o Sandu Sandrin temă cu variațiuni care sporește în complexitate o dată cu dezvoltarea discursului, a prilejuit etalarea virtuozității interpreților
Recital cameral - Triouri cu pian by Corina BURA [Corola-website/Journalistic/83464_a_84789]
-
Ierarhi din Iași și moaștele Sfintei Parascheva, aduse aici, prin grija și pe cheltuiala lui. S-a mai remarcat și firea sa mândră și ambiția fără margini, întocmai celor ale unui adevărat monarh, cu nimic mai prejos de mai marii timpului său, exprimată, de pildă, prin luarea ca nume de domn pe cel de Vasile (adăugat celui originar de Lupu), amintindu-ne de bazileii (împărații) Bizantini ori cumpărarea celei de-a doua soții, Ecaterina, din rândul frumoaselor din Caucaz, la fel
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
s-a născut în 1593 în localitatea Arbănașii de lângă Razgrad (Bulgaria); tatăl lui se numea Nicolae Coci și era albanez de neam (aceste îmrejurări aveau să-i atragă porecla de „arnăutu” sau arbănașu); numele mamei sale era Irina. La puțin timp după nașterea copilului familia trecea Dunărea și se aciuește la București, unde intră în admistrație și ajunge până la dregătoria de vel agă. Lupu trece în Moldova, iar în timpul lui Gaspar Gratiani (1575/1580;1620) ajunge vistiernic. Dibaci în mânuirea și
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
măsură: „Nu prea înalt, dar de o statură potrivită, cu față oacheșă rumenă, cu sprâncenele negre, fruntea înaltă, nasul întrucâtva coroiat, buzele puțin revărsate, mustățile și barba negre (dar cănite!), fața severă dar căutătoare de o oarecare maiestate” arată documentele timpului. Un călător polon care l-a văzut pe la 1643 îl descria astfel: „Măreția Domnului era în adevăr de privit, fiind întru toate admirabilă. Între altele, avea pe el o haină împodobită așa de măreață de nu s-ar vedea una
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
2014, Geo ne-a părăsit. Nu are rude apropiate și a fost înhumat în cimitirul satului. A avut o viață tumultoasă, un destin sinuos, a fost un adevărat personaj, cu farmec personal, cu discurs cuceritor și povestiri fabuloase. Boem tot timpul, cheltuia fără grijă, a murit sărac, urmărit de bănci pentru datorii. Dumnezeu să-l odihnească! (n.a. Fotografie realizată de Mihai Forsea la cimitirul Reînvierea, lângă mormântul lui Cornel Chiriac).
Despărțiri. GEO LIMBĂȘANU by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-website/Journalistic/83478_a_84803]