55,711 matches
-
adresa str. Mihai Eminescu nr. 56. În prezent muzeul posedă aproximativ 1000 (una mie) de exponate: fotografii, documente istorice, amuniții din I-ul și al II-lea Război Mondial, tablouri din expoziția personală a lui Victor Țîbrigan, obiecte de etnografie, cult și arheologie. Sub custodia AO „Memoria” se află și Fântâna Eroilor (6 km depărtare de comună, fiind săpată de ostașii români în timpul luptelor din iunie-iulie 1941) precum și Troița ridicată în anul 2004 în memoria celor căzuți pe câmpul de luptă
Muzeul ostașului român „Memoria” () [Corola-website/Science/318719_a_320048]
-
în cimitirile din Florești și Vărvăreuca. ASOCIAȚIA OBȘTEASCĂ „Memoria” (ONG) În anul 2004 a fost ridicat un monument în zona bătăliei de pe înălțimea Bortoasa. În vara anului 2008, a fost ridicată Troița adusă din Maramureș oferită de către "Oficiul Național pentru Cultul Eroilor" și inaugurată în data de 25.10.2008 de ziua Armatei Române. În prezent sunt organizate excursii cu elevii din comuna Vărvăreuca și cu vizitatorii străini, precum și ceremonii de comemorare de "Ziua Armatei Române" (25 octombrie), Ziua proclamării Unirii
Muzeul ostașului român „Memoria” () [Corola-website/Science/318719_a_320048]
-
soția supusă sau călugărița dedicată religiei însă asta nu înseamnă că femeile în Evul Mediu alegeau aceste roluri. Revenind la imaginea femeii, perspectivele erau de multe ori antinomice, atât în societate cât și în interiorul Bisericii. În sec XII și XIII, cultul Fecioarei Mata luase amploare în rândul burghezilor și celebra elementul feminin ca fiind superior din punct de vedere moral. La aceasta mai contribuiau și povestirile cavalerești romanțate și literatura siropoasă de curte. De asemenea Biserica nu numai că nu încuraja
Femeile în Evul Mediu () [Corola-website/Science/318727_a_320056]
-
pe laturile de scurt est și vest și treisprezece coloane de-a lungul laturi mai lungi de nord și de sud (cu patru coloane colțul fiind numărat de două ori). Cladirea are un pronaos (πρόναος), o carcasă principală din camera cultului imaginilor de divinități, și anume o Cella (σηκός), și un opisthodomos. Alinierea antae al pronaosului (πρόναος) cu coloanele a trei flancuri peristiliene este o caracteristica unica de construire a templului de la mijlocul secolului al IV-lea î.Hr.. Nu a fost
Templul lui Hefaistos () [Corola-website/Science/318735_a_320064]
-
Știrbey, prin decizie a Curții Europene a Drepturior Omului. Astfel, peste două treimi din domeniul public care aparținea Primăriei Buftea, printre care și Palatul Știrbey, au trecut în proprietatea moștenitorilor, iar palatul a fost închis pentru public. Ministerul Culturii și Cultelor a analizat posibilitatea cumpărării Palatului Știrbey, însă prețul solicitat de proprietari, de opt milioane de euro, i-a determinat pe oficialii ministerului, care avea drept de preemțiune, să refuze achiziția, în luna august 2006. În anul 2007, palatul a fost
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
din anul 2015, având codul de clasificare . În vechime, satul Ipatele s-a numit Mogoșești și a făcut parte din Ținutul Vaslui. Prima atestare documentară datează din jurul anului 1400. Nu există date precise cu privire la existența aici a unui lăcaș de cult, dar acesta trebuie să fi existat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din moment ce la anul 1774 erau doi preoți și doi diaconi în satul Valea lui Ipati. a fost construită în anul 1805 de către răzeșii din localitate
Biserica de lemn din Ipatele () [Corola-website/Science/318754_a_320083]
-
sunt străbătuți de brâie decorate în formă de frânghie răsucită și au grinzi cu înflorituri. În secolul al XX-lea, pereții exteriori de lemn au fost placați cu scândură finisată de culoare gri, așezată într-un desen geometric. Lăcașul de cult este așezat pe o temelie din piatră. Construcția are plan trilobat, cu altar poligonal. În interior, ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul de lemn de pe latura de sud a fost adăugat ulterior. Deasupra pronaosului
Biserica de lemn din Ipatele () [Corola-website/Science/318754_a_320083]
-
este un fost lăcaș de cult evreiesc din municipiul Iași, localizat pe Str. Sf. Constantin nr. 5, în apropiere de Sala Polivalentă din cartierul Podu Roș. În prezent, aici se află căminul de bătrâni "Sf. Constantin și Elena". Primul lăcaș de cult evreiesc atestat la Iași
Sinagoga Schor din Iași () [Corola-website/Science/318772_a_320101]
-
un fost lăcaș de cult evreiesc din municipiul Iași, localizat pe Str. Sf. Constantin nr. 5, în apropiere de Sala Polivalentă din cartierul Podu Roș. În prezent, aici se află căminul de bătrâni "Sf. Constantin și Elena". Primul lăcaș de cult evreiesc atestat la Iași este considerat a fi Sinagoga Mare, construită în anul 1657. Cu timpul, ca urmare a creșterii numerice a populației evreiești din capitala Moldovei, în cartierul Târgu Cucului (devenit o zonă centrală a comunității evreiești din Iași
Sinagoga Schor din Iași () [Corola-website/Science/318772_a_320101]
-
creșterii numerice a populației evreiești din capitala Moldovei, în cartierul Târgu Cucului (devenit o zonă centrală a comunității evreiești din Iași) s-au construit numeroasele sinagogi. Unele dintre acestea nu aveau formă de sinagogă, fiind, de cele mai multe ori, case adaptate cultului. Lăcașele evreiești de cult erau organizate pe bresle, existând Sinagoga Merarilor, a Cismarilor, Croitorilor, Muzicanților, Telalilor, Măcelarilor, Cușmarilor, Pietrarilor, etc. Clădirea în care se află Sinagoga Schor a fost construită în anul 1890, alte surse acreditând anul 1895 ca an
Sinagoga Schor din Iași () [Corola-website/Science/318772_a_320101]
-
evreiești din capitala Moldovei, în cartierul Târgu Cucului (devenit o zonă centrală a comunității evreiești din Iași) s-au construit numeroasele sinagogi. Unele dintre acestea nu aveau formă de sinagogă, fiind, de cele mai multe ori, case adaptate cultului. Lăcașele evreiești de cult erau organizate pe bresle, existând Sinagoga Merarilor, a Cismarilor, Croitorilor, Muzicanților, Telalilor, Măcelarilor, Cușmarilor, Pietrarilor, etc. Clădirea în care se află Sinagoga Schor a fost construită în anul 1890, alte surse acreditând anul 1895 ca an al construcției. În anul
Sinagoga Schor din Iași () [Corola-website/Science/318772_a_320101]
-
Clădită întocmai după chipul bisericilor de piatră, are și cadrul fereștrilor și cuibul de împrejmuire făcute dintr-un lemn tare de stejar care ține de două sute cinzeci de ani. Pomelnicul începe și astăzi cu numele lui Vasile Voievod"". Lăcașul de cult a fost reparat de mai multe ori în decursul timpului. La reparația din 1934 au fost repictate probabil icoanele din catapeteasmă. Biserica dispune de valoroase cărți vechi datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, scrise în limba
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
prăznuire). Biserica de lemn din Șcheia este construită din bârne masive de stejar și de brad, cioplite și îmbinate direct. În secolul al XX-lea, pereții exteriori de lemn au fost placați cu scândură finisată de culoare cărămizie. Lăcașul de cult este așezat pe o temelie din piatră. Inițial acoperită cu șindrilă (draniță), biserica are astăzi învelitoare din tablă. Construcția are formă de navă, cu altar poligonal. De clădirea bisericii este adosată pe latura de vest o clopotniță, pe sub care se
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
Sinagoga din Strada 1 Mai nr. 31 din Rădăuți este un fost lăcaș de cult evreiesc din municipiul Rădăuți, localizat pe strada 1 Mai nr. 31, pe drumul care duce la Frătăuți, în apropiere de Templul Mare. Primii evrei au sosit în târgul Rădăuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea venind din Galiția, dar și
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
este un lăcaș de cult ortodox construit în satul Scânteia din comuna omonimă (aflată în județul Iași, la o distanță de aproximativ 35 km de municipiul Iași). Ea se află localizată în centrul satului. Tradiția locală o atribuie epocii lui Ștefan cel Mare. Biserica "Sf.
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
cu două turle înalte, avântate și cu două cruci aurite”". Cea de-a doua biserică din Scânteia avea hramul „Sf. Paraschiva” și este atribuită domnitorului Vasile Lupu, fiind anterioară anului 1636. În urma unei cercetări arheologice a ruinelor acelui lăcaș de cult în anii '80 ai secolului al XX-lea, arheologul Nicolae Pușcașu a confirmat datarea în secolul al XVII-lea a construcției acelei biserici. Localitatea Scânteia decade după evenimentele din 1700, călătorii străini din secolul al XVIII-lea menționând că satul
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
am aflat că ținea de un sat ce fusese odată pe acel loc și se numea Scânteia, și acum era cu totul distrus”". Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia a fost reparată de mai multe ori în decursul timpului. Lăcașul de cult a fost înfrumusețat în timpul domniei lui Gheorghe Duca (septembrie 1665 - mai 1666; noiembrie 1668 - 10 august 1672; noiembrie 1678 - 25 decembrie 1683), apoi refăcut în secolul al XVIII-lea. Lucrări de reparații au avut loc în timpul domniei lui Mihail Sturdza
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
1672; noiembrie 1678 - 25 decembrie 1683), apoi refăcut în secolul al XVIII-lea. Lucrări de reparații au avut loc în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849), biserica fiind împodobită din porunca patriarhului Chiril al II-lea al Ierusalimului (1845-1872). Lăcașul de cult a fost reparat în anul 1903. În anul 1984, au fost efectuate cercetări arheologice în jurul bisericii de către cercetătorii arheologi Nicolae Pușcașu și Voica Maria Pușcașu. În vederea realizării de lucrări de consolidare-restaurare, în vara anului 1990, la solicitarea Parohiei din Scânteia
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
este un lăcaș de cult ortodox a cărui construcție a început în anii 1930 ai secolului al XX-lea. Biserica este situată pe Strada Sf. Elefterie Nr. 1 din București (sectorul 5) și a fost proiectată de arhitectul Constantin Iotzu. Este biserica nouă, existând o
Biserica Sfântul Elefterie Nou din București () [Corola-website/Science/318814_a_320143]
-
de Medicină, pe 29 aprilie 1934, construirea unei noi biserici. Piatra de temelie a Bisericii Sfântul Elefterie Nou a fost pusă în ziua de duminică, 29 iunie 1935. În același an au început și lucrările de constucție ale lăcașului de cult, lucrări care au ținut timp de 36 de ani. Biserica a fost construită din donațiile cetățenilor. Cea mai mare donație pentru această construcție a fost a generalului Ion Georgescu(1884-1956), a soției acestuia, Smaranda, care au donat o sută de
Biserica Sfântul Elefterie Nou din București () [Corola-website/Science/318814_a_320143]
-
de la acea vreme. Presa nu era preocupată de adevăr, ci de „fardarea minciunii”. Epoca de aur a reprezentat pentru gazetarii români o îngrădire a libertății de exprimare. Criticul literar Mircea Zaciu a denumit "deceniul satanic” perioada 1980-1989, perioadă în care cultul personalității lui Ceaușescu a atins cele mai înalte culmi. Trecerea de la comunismul „liberal” la cultul personalității s-a produs treptat, procesul începând în 1971, după ce Nicolae Ceaușescu a făcut o vizită în China și Coreea, de unde a venit cu idei
Comunismul și presa românească () [Corola-website/Science/318864_a_320193]
-
aur a reprezentat pentru gazetarii români o îngrădire a libertății de exprimare. Criticul literar Mircea Zaciu a denumit "deceniul satanic” perioada 1980-1989, perioadă în care cultul personalității lui Ceaușescu a atins cele mai înalte culmi. Trecerea de la comunismul „liberal” la cultul personalității s-a produs treptat, procesul începând în 1971, după ce Nicolae Ceaușescu a făcut o vizită în China și Coreea, de unde a venit cu idei pentru a schimba România. Dictatorul român a fost impresionat de "noua revoluție culturală" chineză din
Comunismul și presa românească () [Corola-website/Science/318864_a_320193]
-
în 1971, după ce Nicolae Ceaușescu a făcut o vizită în China și Coreea, de unde a venit cu idei pentru a schimba România. Dictatorul român a fost impresionat de "noua revoluție culturală" chineză din epoca lui Mao Zedong și de puternicul cult al personalității din epoca lui Kim Ir Sen în Coreea de Nord. În 1985 au fost desființate studiourile regionale de radio, datorită măsurilor de economisire a energiei electrice. De fapt, a fost o strategie de a lichida posturile care emiteau în limbile
Comunismul și presa românească () [Corola-website/Science/318864_a_320193]
-
apoi le-au șlefuit, numerotat și transportat în care trase de boi într-o poiană din satul Dobrovăț-Moldoveni. Ajunși acolo, sătenii au făcut temelia de piatră a bisericii și au îmbinat bârnele de lemn, construind astfel actuala biserică. Lăcașul de cult a rămas nesfințit timp de aproape 10 ani, deoarece călugării de la Mănăstirea Dobrovăț au refuzat să slujească aici. Până în anul 1864, în jurul bisericii s-a aflat cimitirul satului, după acel an fiind construit un nou cimitir. Lângă altarul bisericii se
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
lucrările au fost executate de un colectiv de 10-15 meșteri din sat. La începutul primului deceniu al secolului al XXI-lea, în timpul preotului paroh Nistor Mihalache, s-a subzidit partea de nord a temeliei bisericii, s-a revopsit lăcașul de cult pe exterior, precum și învelitoarea de tablă. Biserica de lemn din Dobrovăț dispune de trei clopote donate de marele industriaș Nicolae Malaxa, acestea fiind confecționate în uzinele sale. Conform tradiției, istoricul Nicolae Iorga (pe atunci prim-ministru al României) venea adesea
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]