56,318 matches
-
destin. În unele variante culese la începutul secolului al XX-lea, în replica mioarei sunt preluate deja toate elementele necesare pentru a reface contextul narațiunii, fârtații fiind îndepărtați. Astfel, balada debutează cu interpelarea ciobanului: “- Mioriță, riță, / Cu lâna prăviță, / Cu gura de țâță, / De trei zile-ncoace / Gura nu-ți mai tace. / Ori iarba nu-ți place? / - Stăpâne, stăpâne, / Rămânem cu tine. / S-a vorbit muntean / Și cu moldovean / Tăt să mi-l omoare, / Tot pe cel vrâncean / C-are oi
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
secolului al XX-lea, în replica mioarei sunt preluate deja toate elementele necesare pentru a reface contextul narațiunii, fârtații fiind îndepărtați. Astfel, balada debutează cu interpelarea ciobanului: “- Mioriță, riță, / Cu lâna prăviță, / Cu gura de țâță, / De trei zile-ncoace / Gura nu-ți mai tace. / Ori iarba nu-ți place? / - Stăpâne, stăpâne, / Rămânem cu tine. / S-a vorbit muntean / Și cu moldovean / Tăt să mi-l omoare, / Tot pe cel vrâncean / C-are oi mai multe...” Variante asemănătoare au fost consemnate
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
râu, fluviu). ul, numit și hipopotamul amfibiu, este una din cele două specii aparținând genului Hippopotamus din familia "Hippopotamidae", cealaltă fiind hipopotamul pitic ("Hexaprotodon liberiensis"). Trăiește în fluviile și lacurile din Africa ecuatorială. Are corpul în forma de butoi, o gură enormă, picioare scurte și câte patru degete la fiecare picior. Poate atinge lungimea de 3,5 m, înălțimea la umeri de 1,5 m și greutatea de 3.200 kg. Pielea este foarte groasă, aproape lipsită de păr, de o
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
altul, cu nasul aproape de coada celui din față, în deplasările nocturne. Rareori apar dispute între masculi, atunci când tauri străini invadează teritoriile de împerechere. Cele mai multe agresiuni constau în zgomote, împroșcări cu apă, false atacuri și afișarea dinților prin căscarea largă a gurii, dar uneori oponenții se angajează în bătălii violente, încercând să-și sfâșie adversarul din lateral cu incisivii inferiori. Rănile pot fi fatale în ciuda pielii groase. Se crede că atacarea bărcilor mici este un comportament de apărare în fața prădătorilor, hipopotamii confundându
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
1993 - Expoziție de grup Wiesbaden, Germania. Expoziții personale: 2002 - Expoziție personală, Galeria ”Artă” Bacău Tabere de creație, simpozioane: 1992 - Simpozionul Național de sculptură (în lemn) „George Apostu”, organizat de Centrul Internațional de Cultură „George Apostu” Bacău / 1981 - Tabăra de sculptură, Gura Humorului, Suceava / 1981 - Tabăra de sculptură, Parcul Copou, Iași / 1985 - Tabăra de creație Berzunți, Bacău Distincții, nominalizări: 2011 - Diplomă de Excelență U.A.P. din România, Filiala Iași, Salonul Municipal „Artis 2011”, Galeriile „World Trade Center” Iași / 2010 - Diplomă și Medalia
Ionela Lăzureanu () [Corola-website/Science/314247_a_315576]
-
ea polemici futrunoase. Adaptarea pentru scenă a acesteia a fost premiată la Festivalul de teatru alternativ de la Akko în 2001. Bolnav de insuficiență cardiacă, a murit la 21 iunie 2006 la Ghedera. Despre el a spus compatriotul său, poetul Haim Guri, „A iubit pe luptători și a urât războiul”. Operele sale au fost traduse în 21 limbi. A fost căsătorit cu Naomi și a avut doi fii - Zeev și Israel. Wikipedia în ebraică și alte limbi. site-ul Universității Ohio - Lexiconul
S. Izhar () [Corola-website/Science/314260_a_315589]
-
normal ca abuzul de astfel de practici să devină pentru unii viciu, așa cum sunt descriși în Cartea Genezei unii din locuitorii cetăților Sodoma și Gomora. Istoricii pomenesc și de altfel de practici ce aveau același scop, limitarea numărului de nou-născuți, guri de hrănit adică, precum prostituția sacră din cetățile vechiului Babilon. Apoi mai exista obligația femeilor de a se prostitua în temple în anumite zile de sărbătoare religioasă. Contactele sexuale multiple, normale și anale, cu un număr ridicat de clienți, conduceau
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
mult de 4). 57% din participanți au declarat că au avut mai mult de 30 de parteneri sexuali, iar 35% peste 100. 26% din cei bolnavi deja de SIDA, au declarat că au practicat sex oral neprotejat, ejaculând direct în gura partenerului, chiar de la prima întâlnire. 44% din cei ce au avut contact anal insertiv în ultimul an declară că nu au folosit prezervativ, ejaculând direct în anusul partenerului, situația fiind identică pentru 58% din cei receptivi. Dintre cei infectați cu
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
menționată până acum în literatura de specialitate, practicată atât cu femeile cât și cu bărbații, prezentă uneori în filmele porno, este așa-numitul "black-kiss", care constă în introducerea penisului în anusul partenerului, urmată de scoaterea acestuia și introducerea lui în gura celui sodomizat sau a unui terț care participă la contactul sexual, după care manevra se repetă, practic, fiind o transmitere dirijată de microbi din anus în gură, indiferent dacă penisul activ este protejat sau nu de prezervativ. Textele creștine clasice
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
introducerea penisului în anusul partenerului, urmată de scoaterea acestuia și introducerea lui în gura celui sodomizat sau a unui terț care participă la contactul sexual, după care manevra se repetă, practic, fiind o transmitere dirijată de microbi din anus în gură, indiferent dacă penisul activ este protejat sau nu de prezervativ. Textele creștine clasice se referă de cele mai multe ori eufemistic la contactul sexual anal, ca la un păcat contra naturii (Toma d'Aquino) sau "Sodomitica Luxuria" (într-una din ordonanțele lui
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
din familia salmonide ("Salmonidae"), răspândit în bazinele hidrografice nord-atlantice. Este un pește cu mare valoare economică și pentru pescuitul sportiv. Atinge 1,5 m lungime și 35-46 kg greutate. Are corpul alungit, cu un contur rotunjit. Capul este mic, cu gura mare (comisura nu depășește jumătatea ochiului), prevăzută cu dinți. Înotătoarea anală cu 8-10 radii, iar înotătoarea caudala cu marginea concavă. Coloritul corpului este albastru cenușiu, cu mici puncte sau steluțe negre, iar abdomenul argintiu. Puietul are un colorit cenușiu-verzui, cu
Somon () [Corola-website/Science/314286_a_315615]
-
nupțiale, care poate dura și un an de zile, somonul nu mănâncă nimic, iar produsele sexuale se dezvoltă în timpul acestei călătorii pe seama grăsimii și a mușchilor. La sfârșitul călătoriei somonii sunt foarte slăbiți, carnea lor este decolorata și puțină, iar gura deformată. Depune 800-1000 icre, în mici gropițe, în zona păstrăvului. După depunerea produselor sexuale, părinții de ambele sexe încearcă să coboare în mare pentru a se reface, dar cei mai mulți mor și puțini indivizii fac și a doua oră sau a
Somon () [Corola-website/Science/314286_a_315615]
-
grațiile stăpânului. Apare ca personaj colectiv, în capitolul al treilea. Fragmentul constituie prima scenă de masă din literatura română, caracterizată prin uniformizarea tuturor figurilor. Într-un tablou vizual și auditiv, autorul surprinde momentul de derută al mulțimii („"Prostimea rămase cu gura căscată"”), vocile răzlețe unindu-se apoi într-un singur glas: „"Capul lui Moțoc vrem!"”. În acestă scenă, substantivul colectiv „"prostimea"”, căruia i se adaugă verbele la singular numind acțiunile gloatei („"rămase"”, „"nu se aștepta"”, „"venise"”, „"vrea"”, „"începu"”) omogenizează figurile (ca și când
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
sacrificată în favoarea unei viteze mai mari, posibilă datorită motoarelor puternice și a formei zvelte a navei. Primele crucișătoare de linie aveau un blindaj semnificativ mai subțire decât al cuirasatelor echivalente, dovedind că nu au fost create pentru a sta în fața gurilor de foc pe care le purtau. Astfel navele de acest tip puteau produce mai multe distrugeri decât puteau suporta ele însele.
Crucișător de linie () [Corola-website/Science/314323_a_315652]
-
a reușit să le facă față, în pofida renumelui de slabi marinari pe care îl aveau egiptenii. Popoarele mării s-au aliat cu diverse popoare asiatice și începând cu sfârșitul celei de-a XIX-a Dinastii au început atacarea sporadică a gurilor Nilului. Egiptenii au respins două valuri masive de invazie în vremea Faraonilor Merneptah și Ramses al III-lea. Chiar și așa, civilizația piramidelor avea să intre într-un lung declin, nemaiputând să-și recapete gloria de altădată. În timp ce unele civilizatii
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
nu este mâncată de prădători. Capul melcului de livadă prezintă patru tentacule — două, mai lungi, ce poartă în vârf ochii și două, mai scurte, ce servesc pentru pipăit. La orificiul bucal are trei buze așezate în formă de triunghi. În interiorul gurii se găsește limba zimțată cu care fărămițează hrana. Piciorul este musculos, acoperit cu mucus. Cochilia este sidefată în interior. Deoarece se deplasează încet, are simțul tactil și al văzului dezvoltate satisfăcător. Sistemul digestiv este dezvoltat în comparație cu alte moluște, acesta incluzând
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
de manușă. Helix Pomatia se retrage în cochilie când simte pericolul. Sistemul nervos este alcătuit din ganglioni grupați la cap. Cu ajutorul piciorului Helix Pomatia se mișcă făcând o mulțime de mișcări ondulatorii. Melcul ține hrana cu unele părți ale cerului gurii si le fărâmițează cu ajutorul limbii. La digestie participă o glandă care are rol de ficat și pancreas. Orificiul anal se află pe partea dreapta a corpului melcului, aproape de marginea deschiderii cochiliei. Mantaua cu rol de plămân este bogată în vase
Melc de livadă () [Corola-website/Science/314331_a_315660]
-
au fost prezenți mai mulți colegi de breaslă, prieteni, consăteni și rude ale regretatului scriitor, viața căruia s-a curmat în mod tragic, în 1987.„Copil al anilor ’30”, Pavel Boțu a venit în literatura dintr-o zonă arhaica, de la gurile Dunării, aducând parcă toate aromele locului și ale limbajului în poezie și proza" (Teo Chiriac). O stradă din Chișinău îi poartă numele : Stradă P. Boțu
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
cu semne de intrebare fiind Hierophis viridiflavus) și sunt active ziua: le sunt șerpi supli cu coadă relativ lungă, și spre deosebire de viperă au corpul acoperit cu solzi mari. Capul este mai îngust și mai scurt ca al viperei. Au o gură largă, comisura gurii ajungând până sub ochi. În cazul speciilor veninoase, dinții cu venin sunt situați pe maxilarul superior în fundul gurii. Năpârca se hrănește cu mamifere mici, păsări, șopârle, amfibii, pești și moluște. Unele colubride din Africa și India se
Colubride () [Corola-website/Science/314376_a_315705]
-
intrebare fiind Hierophis viridiflavus) și sunt active ziua: le sunt șerpi supli cu coadă relativ lungă, și spre deosebire de viperă au corpul acoperit cu solzi mari. Capul este mai îngust și mai scurt ca al viperei. Au o gură largă, comisura gurii ajungând până sub ochi. În cazul speciilor veninoase, dinții cu venin sunt situați pe maxilarul superior în fundul gurii. Năpârca se hrănește cu mamifere mici, păsări, șopârle, amfibii, pești și moluște. Unele colubride din Africa și India se hrănesc numai cu
Colubride () [Corola-website/Science/314376_a_315705]
-
viperă au corpul acoperit cu solzi mari. Capul este mai îngust și mai scurt ca al viperei. Au o gură largă, comisura gurii ajungând până sub ochi. În cazul speciilor veninoase, dinții cu venin sunt situați pe maxilarul superior în fundul gurii. Năpârca se hrănește cu mamifere mici, păsări, șopârle, amfibii, pești și moluște. Unele colubride din Africa și India se hrănesc numai cu ouă de păsări. Cele mai multe specii de colubride sunt foarte veninoase, venin care produce paralizii sau chiar este mortal
Colubride () [Corola-website/Science/314376_a_315705]
-
bine organizată, a reușit să le facă față, în pofida renumelui de slabi marinari pe care îl aveau egiptenii. s-au aliat cu diverse popoare asiatice și începând cu sfârșitul celei de-a XIX-a Dinastii au început atacarea sporadică a gurilor Nilului. Egiptenii au respins două valuri masive de invazie în vremea Faraonilor Merneptah (cca 1213-1203 î.Hr.) și Ramses al III-lea (cca 1186-1155 î. Hr.), ulterior Popoarele mării (sau Popoarele Nordului) retragîndu-se probabil în insulele mediteraneene, unde ulterior s-au sedentarizat
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
care mi-au ajuns la granițe, sămânța lor nu mai este, inima și sufletul lor au pierit pentru totdeauna. În ceea ce-i privește pe aceia care au venit împreună direct de pe mare, totul era o flacără în calea lor la gurile Nilului, în timp ce o grămadă de lănci i-a înconjurat pe țărm, i-a pironit pe plaje, i-a măcelărit și i-a așezat despicați în grămezi ”" (variantă aproximativă). Tot din inscripții mai aflăm că Ramses al III-lea a populat
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
de vest al Lacului Superior. Preoții au întemeiat misiuni, ca Misiunea din înființată în 1668. La 17 mai 1973 și au pornit să exploreze fluviul Mississippi pe care l-au numit "Sioux Tongo" (râul mare) or "Michissipi". Au ajuns până la gura râului Arkansas și s-au întors în amonte aflând astfel că marele râu curge spre Golful Mexic și nu spre Oceanul Pacific așa cum au presupus. În 1675 Marquette a înființat o misiune în satul amerindienilor situat pe râul Illinois. O așezare
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
și au construit (pe locul viitorului oraș Memphis) proclamând suveranitatea franceză asupra întregii văi pe care ei au numit-o "Louisiana" în onoarea regelui Ludovic al XIV-lea. Au stabilit alianțe cu indienii , iar în aprilie 1682 au ajuns la gura fluviului Mississippi. În cele din urmă La Salle s-a întors la Versailles unde l-a convins pe ministrul marinei să îi încredințeze conducerea Louisianei. El a pretins că Louisiana este aproape de Noua Spanie desenând o hartă pe care fluviul
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]