56,531 matches
-
dispus la înțelegere deoarece avea nevoie de bani să reconstruiască armata mexicană, pentru a se apăra de Statele Unite, dar la început a respins mutarea frontierei spre sud până la . El a insistat la început asupra despăgubirilor pentru raidurile produse de indienii americani, dar a acceptat să lase un tribunal internațional să rezolve problema. Gadsden a realizat că Santa Anna are nevoie de bani și a transmis informația secretarului Marcy. Marcy și Pierce au răspuns cu noi instrucțiuni. Gadsden a primit autorizație să
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
achiziția urma să cuprindă o regiune mult mai mare, întinzându-se mult în sud pentru a cuprinde mare parte din actualele state mexicane Baja California, Baja California Sur, Coahuila, Chihuahua, Sonora, Nuevo León și Tamaulipas. Poporul mexican, dar și senatorii americani anti-sclavie, se opuneau unor asemenea frontiere, aceștia din urmă văzând achiziția ca o aducere de noi teritorii cu sclavi în Uniune. Chiar și vânzarea acestei fâșii relativ mici de pământ i-a înfuriat pe mexicani, care au considerat acțiunile lui
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
țări, la asigurarea calității apelor și controlului inundațiilor. Deși odinioară văzută ca model de cooperare internațională, mai recent Comisia a fost criticată ca fiind un anacronism instituțional, depășită de problematica socială, ecologică și politică actuală. Locuitorii zonei au obținut cetățenie americană deplină și au fost asimilați de-a lungul următoarei jumătăți de secol de societatea americană. Principala amenințare la adresa păcii și siguranței coloniștilor și călătorilor din regiune erau raidurile indienilor Apache. Armata americană a preluat controlul asupra teritoriilor achiziționate în 1854
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
internațională, mai recent Comisia a fost criticată ca fiind un anacronism instituțional, depășită de problematica socială, ecologică și politică actuală. Locuitorii zonei au obținut cetățenie americană deplină și au fost asimilați de-a lungul următoarei jumătăți de secol de societatea americană. Principala amenințare la adresa păcii și siguranței coloniștilor și călătorilor din regiune erau raidurile indienilor Apache. Armata americană a preluat controlul asupra teritoriilor achiziționate în 1854 dar abia în 1856 au fost staționate trupe. În iunie 1857, s-a înființat Fort
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
și politică actuală. Locuitorii zonei au obținut cetățenie americană deplină și au fost asimilați de-a lungul următoarei jumătăți de secol de societatea americană. Principala amenințare la adresa păcii și siguranței coloniștilor și călătorilor din regiune erau raidurile indienilor Apache. Armata americană a preluat controlul asupra teritoriilor achiziționate în 1854 dar abia în 1856 au fost staționate trupe. În iunie 1857, s-a înființat Fort Buchanan la sud de Gila la capătul văii pârâului Sonoita. Fortul a protejat zona până la evacuarea și
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Sonora din Mexic. Magdalena, Sonora, a devenit centru de aprobizionare pentru Tubac, grâul din Cucurpe hrănea soldații de la Fort Buchanan, iar orașul Santa Cruz susținea minele din Mowry, aflate la doar câțiva kilometri spre nord. În 1861, în timpul Războiului Civil American, Statele Confederate ale Americii au format , incluzând în el în principal zone provenite din . În 1863, folosind o linie de divizare nord-sud, Uniunea a înființat și ea un teritoriu Arizona din jumătatea vestică a teritoriului New Mexico. Noul teritoriu american
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
American, Statele Confederate ale Americii au format , incluzând în el în principal zone provenite din . În 1863, folosind o linie de divizare nord-sud, Uniunea a înființat și ea un teritoriu Arizona din jumătatea vestică a teritoriului New Mexico. Noul teritoriu american Arizona cuprindea și mare parte din teritoriile preluate prin achiziția Gadsden. Acest teritoriu avea să fie admis în Uniune ca Statul Arizona la 14 februarie 1912, fiind ultima zonă din care au primit acest statut. După efectuarea Achiziției Gadsden, elita
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
se foloseau de granița între Statele Unite și Mexic pentru a organiza expediții de jaf într-una din țări, folosind-o pe cealaltă ca adăpost. În decembrie 1878, și din nou în anul următor, autoritățile mexicane s-au plâns de cowboy americani care furau vite mexicane și le revindeau în Arizona. "" relata că atât bandiți americani, cât și mexicani, furau cai din Valea Santa Cruz și îi vindeau în Sonora, Mexic. Guvernatorul teritoriului Arizona, Fremont, a anchetat acuzațiile guvernului mexican și i-
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
într-una din țări, folosind-o pe cealaltă ca adăpost. În decembrie 1878, și din nou în anul următor, autoritățile mexicane s-au plâns de cowboy americani care furau vite mexicane și le revindeau în Arizona. "" relata că atât bandiți americani, cât și mexicani, furau cai din Valea Santa Cruz și îi vindeau în Sonora, Mexic. Guvernatorul teritoriului Arizona, Fremont, a anchetat acuzațiile guvernului mexican și i-a acuzat și pe aceștia la rândul lor că permit folosirea Sonorei ca bază
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
ale SUA și Germaniei Naziste în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale în Pădurea Hürtgen. A fost cea mai lungă bătălie care a avut loc pe teritoriul german în timpul conflagrației mondiale și este cea mai lungă bătălie a trupelor terestre americane din întreaga lor existență. Bătălia s-a desfășurat în perioada 19 septembrie - 16 decemmbrie 1944 pe un teritoriu de apoximativ 130 km aflat la est de frontiera belgiano-germană. Americanii au avut ca obiective inițiale blocarea forțelor germane din zonă pentru ca să
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
a simțit amenințată de prezența trupelor germane din pădurea Hürtgen, unde aceștia din urmă puteau constitui o bază de atac. Deși comandatul Diviziei I de infanterie SUA a cerut garnizoanei orașului să capituleze, germanii au rezistat până pe 22 octombrie. Comandanții americani au considerat că este necesar de asemenea să îndepărteze amenințarea pe care o reprezenta barajul de pe Ruhr. Apa lacului de acumulare putea fi eliberată de germani, transformând în terenuri mlăștinoase căile de înaintarea în aval ale aliaților. Comandanții americani Bradley
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Comandanții americani au considerat că este necesar de asemenea să îndepărteze amenințarea pe care o reprezenta barajul de pe Ruhr. Apa lacului de acumulare putea fi eliberată de germani, transformând în terenuri mlăștinoase căile de înaintarea în aval ale aliaților. Comandanții americani Bradley, Hodges și Collins au ajuns la concluzia că cel mai scurt drum spre baraj traversează pădurea. Istoricii militari sunt de altă părere însă. Istoricul american Charles B. MacDonald a descris acțiunile din pădurea Hürtgen ca fiind „o bătălie prost
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de germani, transformând în terenuri mlăștinoase căile de înaintarea în aval ale aliaților. Comandanții americani Bradley, Hodges și Collins au ajuns la concluzia că cel mai scurt drum spre baraj traversează pădurea. Istoricii militari sunt de altă părere însă. Istoricul american Charles B. MacDonald a descris acțiunile din pădurea Hürtgen ca fiind „o bătălie prost concepută și esențialmente inutilă, care putea fi evitată”. Pădurea Hürtgen ocupă o regiunea accidentată dintre cursul râului Rus și orașul Aachen. Pădurea deasă de conifere este
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
și împădurit. În condițiile din acea iarnă, un număr relativ mic de apărători bine pregătiți și hotărâți au reușit să lupte foarte eficient împotriva atacatorilor americani. Pentru ca situația să fie și mai dificilă pentru aliați, în condițiile în care diviziile americane înregistraseră o rată a pierderilor foarte ridicată, au fost mobilizați în zonă recruți neexperimentați. Pădurea greu de străbătut și apărătorii germani bine camuflați echipați cu lansatoare de grenade antitanc "panzerfaust"au limitat la maxim folosirea blindatelor. La rândul lor, americanii
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de germanii erau protejați de tranșee împotriva schijelor proiectilelor și așchiilor rupte din copaci de explozii, atacatorii, care operau în loc deschis, se aflau în poziții vulnerabile. Spre deosebire de germani, care căutau să se adăpostească în tranșee săpate în zonele împădurite, artileriștii americani aveau nevoie să găsească luminișuri pentru declanșarea atacurilor. Aceste zone neîmpădurite erau puține și identificate cu precizie de germani. Aceasta făcea ca sprijinul de artilerie pentru pușcașii americani de pe linia frontului să fie rareori disponibil. Pădurea Hürtgen s-a aflat
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
care căutau să se adăpostească în tranșee săpate în zonele împădurite, artileriștii americani aveau nevoie să găsească luminișuri pentru declanșarea atacurilor. Aceste zone neîmpădurite erau puține și identificate cu precizie de germani. Aceasta făcea ca sprijinul de artilerie pentru pușcașii americani de pe linia frontului să fie rareori disponibil. Pădurea Hürtgen s-a aflat în zona de responsabilitate a Armatei I SUA comandată de generalul Courtney Hodges. Comana operațiunilor a fluctuat între Corpurile V și VII. Inițial, pădurea era apărată de Diviziile
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
5.000 de militari (din care 1.000 în rezervă) erau experimentați și bine pregătiți. Germanii dispuneau de puține piese de artilerie. Pe timpul desfășurării luptelor, comandanții germani au trimis în zonă mai multe mari unități pentru întărirea defensivei. Optimismul comandanților americani, care se așteptaseră ca trupele germane să fie slabe, demoralizate și gata să se retragă, a fost contrazis de desfășurarea luptelor. În această fază, luptele s-au concentrat în zona orașului Schmidt, în care se afla o importantă cale de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
afla o importantă cale de aprovizionare a trupelor din partea sudică a pădurii. Luptele au început pe 19 septembrie 1944 cu un atac de tatonare efectuat de Regimentul al 60-lea de infanterie SUA împotriva pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Atacul american a fost rapid respins de germani. Americanii au avut mari probleme de deplasare pe drumurile înguste, cu bombardamentele inamice și focul de mitraliere al germanilor, care mătura toate spațiile libere prin care se încerca deplasarea. În aceste condiții, reaprovizionarea trupelor
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
nici în zilele care au urmat. Pe 16 octombrie, frontul înaintase cu mai puțin de 3 km, dar cu costul pierderii a 4.500 de militari. Pe 16 octombrie, în zonă a fost adusă Divizia a 28-a de infanterie americană, care trebuia să înlocuiască trupele epuizate și cu efectivele împuținate. Divizia a 28-a a primit întăriri - blindate, vehicule șenilate de transport și sprijin aerian sporit. Dintre cele trei regimente ale sale, unul a primit ca sarcină apărarea flancului nordic
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
tancurile, în ciuda faptului că infanteriștii aveau mare nevoie de sprijinul blindatelor. Atacul Diviziai a 28-a a fost declanșat pe 2 noiembrie. Germanii se pregătiseră pentru apărare și erau gata să respingă asaltul inamic. Regimentul al 109-lea de infanterie americană a fost oprit în înaintare după ce a întâlnit un câmp de mine nesemnalizat pe hărți. Mai apoi, regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii au reușit să înainteze doar o
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
în înaintare după ce a întâlnit un câmp de mine nesemnalizat pe hărți. Mai apoi, regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii au reușit să înainteze doar o milă, iar regimentul american și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie americană a atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care le-a ocupat pe 2 noiembrie. Americanii au fost opriți în Valea Kall de puternica defensivă
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii au reușit să înainteze doar o milă, iar regimentul american și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie americană a atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care le-a ocupat pe 2 noiembrie. Americanii au fost opriți în Valea Kall de puternica defensivă germană favorizată de terenul accidentat. Regimentul al 110-lea a trebuit să curețe pădurea de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
din Schmidt. Regimentul al 112-lea american nu a mai reușit să organizeze un contraatac și, pentru următoarele două zile, a dus lupte grele pentru ca să-și păstreze pozițiile de la periferiile Schmidtului. Pr 6 noiembrie, Regimentul al 12-lea de infanterie americană a fost detașat din cadrul Diviziei a 4-a și trimis pentru întărirea Diviziei a 28-a americană. Infanteriștii americani ai diviziei a 28-a au atacat la începutul lunii noiembrie 1944 traversând podul de peste râul Kall pentru cucerirea satului Schmidt
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
următoarele două zile, a dus lupte grele pentru ca să-și păstreze pozițiile de la periferiile Schmidtului. Pr 6 noiembrie, Regimentul al 12-lea de infanterie americană a fost detașat din cadrul Diviziei a 4-a și trimis pentru întărirea Diviziei a 28-a americană. Infanteriștii americani ai diviziei a 28-a au atacat la începutul lunii noiembrie 1944 traversând podul de peste râul Kall pentru cucerirea satului Schmidt. După câteva zile de lupte, tactica germană cunoscută neoficial ca "Allerseelenschlacht" (măcelul tuturor sufletelor) a provocat un
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
zile, a dus lupte grele pentru ca să-și păstreze pozițiile de la periferiile Schmidtului. Pr 6 noiembrie, Regimentul al 12-lea de infanterie americană a fost detașat din cadrul Diviziei a 4-a și trimis pentru întărirea Diviziei a 28-a americană. Infanteriștii americani ai diviziei a 28-a au atacat la începutul lunii noiembrie 1944 traversând podul de peste râul Kall pentru cucerirea satului Schmidt. După câteva zile de lupte, tactica germană cunoscută neoficial ca "Allerseelenschlacht" (măcelul tuturor sufletelor) a provocat un adevărat dezastru
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]