55,711 matches
-
altar este plan, fiind confecționat din dulapi de stejar cioplit. Tavanul de deasupra naosului are scânduri vopsite în culoarea kaki. În secolul al XX-lea, pereții exteriori de lemn au fost placați cu scândură finisată de culoare galbenă. Lăcașul de cult este așezat pe o temelie din piatră. Inițial acoperită cu șindrilă (draniță), biserica are astăzi învelitoare din tablă vopsită. Construcția are plan trilobat (treflat), cu două abside laterale și cu altar poligonal. Ea se întinde pe o suprafață de circa
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
Construcția are plan trilobat (treflat), cu două abside laterale și cu altar poligonal. Ea se întinde pe o suprafață de circa 160 de metri pătrați. În interior, ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Lăcașul de cult are un geam în absida altarului și două în pereții naosului. Pereții interiori și bolta de deasupra naosului sunt pictați în întregime în frescă reprezentând chipuri de ierarhi și sfinți și tablouri biblice. Printre decorațiunile care împodobesc biserica sunt de
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
Cu pre luminata și leagiuita sa soțiia d(o)mnița Elencu Sturza în vreme stăpănirii d(o)mnului Mihail Grigorii Sturza V.V. și a preosfințitului mitropol(i)t Veniiamin Costaichi spre vecinica pomenire 1841"". Potrivit pomelnicului, la acest lăcaș de cult au slujit următorii preoți: pr. Gavriil (1841), pr. Ioan (1841-1875), pr. Anton Corbu (1875-1894), pr. Mihai Bombea (1894-1906), pr. Gh. Gheorghiu (1906-1924), ieromonah Gavriil Apetrei (1925), protosinghel Glicherie Lupu (1926), arh. Dionisie Tanasov (1926-1927), pr. Gheorghe Chirica (1927-1928), pr Gh.
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
Ritul occidental este numele adoptat, începând din prima jumătate a veacului al XIX-lea, de către acele comunități evreiești din Muntenia și apoi pe tot cuprinsul Regatului Român, care au promovat o modernizare a cultului și a vieții comunitare în spiritul mișcării „iluministe” evreiești Haskala și sub înrâurirea unora din reformele iudaismului din Europa occidentală, mai ales în domeniul estetic și al aculturării. Spre deosebire de situația evreilor din Ungaria, schimbările în direcția ritului occidental nu au
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
menit să-l ajute în aplicarea politicii sale antisemite. Dupa eliberarea de sub regimul fascist si întoarcerea armelor României împotriva Germaniei naziste în august 1944 , de la 31 octombrie 1944 Federația Uniunilor Comunităților Evreiești și-a putut relua activitatea pe baza legii cultelor din 1928. În cadrul Federației și-au reluat activitatea Uniunile componente autonome: Uniunea Comunităților Evreiești din Vechiul Regat, Biroul Central Israelit Ortodox din Ardeal și Banat, Uniunea Comunităților Evreiești din Bucovina de sud, Uniunea Comunitătilor Evreiești de rit occidental din Transilvania
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
democratice din vest. În aceste împrejurări, s-a abandonat denumirea de rit occidental atât de către comunitățile evreiești, cât și de noile autorități. În 11 august 1949 comunitățile evreiești au fost reorganizate de noul regim în cadrul Federației Comunităților evreiești și a cultului mozaic. Potrivit cu voința autorităților comuniste de a ține mai bine sub control activitatea religioasă și comunitară, au fost desființate toate Uniunile componente autonome ale Federației sub forma precedentă. În acelaș spirit, autoritățile au decis la 22 septembrie 1948 desființarea societății
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
septembrie 1948 desființarea societății de servicii funebre Sacra (Hevra Kadisha) precum și Uniunea Templelor și Sinagogilor. Conducerea religioasă a Federației comunităților , ca în vremurile monarhiei, a fost pusă sub conducerea unui șef rabin ortodox modern din tendința ritului „mainstream”, central al cultului mozaic din România, funcția fiind asumată de dr Moses Rosen.Sub auspiciile Șefului rabin și ale Federației comunităților au existat o secție „ortodoxă” destinată a se îngriji de nevoile obștilor tradiționaliste, și o secție sefardă. De asemenea au persistat comunitățile
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
un scurt istoric al bisericii (text dactilografiat), pe care il reproducem integral în cele ce urmează, incepand cu antetul. Episcopia Clujului Protopopiatul Baia Mare Parohia Razoare, filia Peteritea Istoricul bisericii Inventare. În cele ce urmeaza reproducem și titlurile câtorva cărți de cult din “Lista de inventariere cuprinzând obiectele care au valoare istorică sau documentara”, la data de 1 ianuarie 1972: “Penticostar” (cirilice), din 1768, “Strajnic”, din 1783, tipărite la Blaj, “Cazania” (cirilice), din 1784, tipărită la Râmnic. Se mai consemnează: “Triod” (cirilice
Biserica de lemn din Peteritea () [Corola-website/Science/316038_a_317367]
-
, reprezintă un caz aparte în lunga listă a disputelor între ortodocși și greco-catolici privind proprietatea lăcașelor de cult. Mediatizarea cazului, încetul cu încetul a deviat atenția publicului de la soarta bisericii de lemn, concentrându-se asupra problemei patrimoniale în ansamblul ei. Azi, lemnele care altădată formau biserica de lemn se află stivuite departe de Băișoara, în satul Pădurenii din
Biserica de lemn din Băișoara () [Corola-website/Science/316062_a_317391]
-
Tritenii de Jos, județul Cluj. Biserica era construită în anul 1852 și avea hramul „"Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"”. Vechea biserică a satului a fost distrusă de salvele de tun trase în Revoluția de la 1848, satul rămânând fără edificiu de cult până în 1852 când a fost edificată biserica de lemn ce face subiectul acestui articol. A fost renovată în anul 1894. Acoperită cu șindrilă inițial, biserica a fost reacoperită cu tablă în 1911. Fundația era de piatră, iar pereții din bârne
Biserica de lemn din Băișoara () [Corola-website/Science/316062_a_317391]
-
a secolului XVIII-lea și are hramul „"Sfinții Apostoli Petru și Pavel"”. În anul 1998 biserica a fost mutată în curtea Complexului Muzeal Bistrița. Cu ocazia mutării, biserica a fost restaurată. Construită la mijlocul secolului XVIII în Cășeiu, micul edificiu de cult a fost vândut parohiei Chiuești un secol mai târziu, iar în 1894, credincioșii din Chiuești au dăruit biserica credincioșilor din Leurda. Drumul bisericuței nu se oprește aici, aceasta poposind din anul 1998 în curtea Muzeului Județean Bistrița-Năsăud. Monument de mici
Biserica de lemn din Leurda () [Corola-website/Science/316088_a_317417]
-
Lipsesc date exacte asupra modului de trecere a terenului din patrimoniul maghiar în patrimoniul românesc și asupra începuturilor vieții monahale românești în acest loc. Din istoriografia maghiară aflăm însă că la Petrid (azi Petrești) a existat un lăcaș românesc de cult ortodox la toponimul „La Biserică”. Mănăstirea a fost reconstruită prin contribuția satelor din jur. Istoricul Gheorghe Moldovan datează începuturile probabile ale mănăstirii românești în prima jumătate a secolului al XVI-lea, cu 10-15 ani înainte de anul 1568. În 1568 Ioan
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
loc de mare cinste cultura și a încercat să adapteze o nouă cultură națională în Turkmenistan. A introdus alfabetul latin în locul celui chirilic și a proclamat limba turkmenă drept limbă de stat. A redenumit lunile anului și zilele săptămânii în funcție de cultul personalității sale. A difuzat "Ruhnama" („Cartea Sufletului”), cartea pe care a scris-o, ca fiind cartea sfântă a națiunii. era un conducător autoritar, cunoscut pentru puternicul cult al personalității care îi era dedicat și căruia îi asocia amintirea mamei sale
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
turkmenă drept limbă de stat. A redenumit lunile anului și zilele săptămânii în funcție de cultul personalității sale. A difuzat "Ruhnama" („Cartea Sufletului”), cartea pe care a scris-o, ca fiind cartea sfântă a națiunii. era un conducător autoritar, cunoscut pentru puternicul cult al personalității care îi era dedicat și căruia îi asocia amintirea mamei sale, Gurbansoltan Eje, dispărută de mult, în timpul cutremurului de pământ din 1948. Considerând Turkmenistanul drept națiune lipsită de identitate națională, Saparmurat Niiazov a încercat să reconstruiască țara după
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
monumentul a fost comparat cu o rachetă sau cu o navă spațială. În partea de sus a monumentului, este așezată o statuie de bronz placată cu aur, înaltă de 12 metri (39 ft), a lui Saparmurat Niyazov (ca urmare a cultului personalității), care se rotește 360˚, în 24 de ore, în așa fel încât fața dictatorului să fie întotdeauna iluminată de soare. Cei trei piloni care formează baza sunt împodobiți cu plăci de marmură și basoreliefuri de bronz care reprezintă câteva
Arcul Neutralității () [Corola-website/Science/316158_a_317487]
-
asociații pentru drepturile omului, la aproape 200 de milioane de dolari americani, buget care se dovedește cu mult superior celui al construcției originale. Mutarea și modificarea "Arcului Neutralității" sunt văzute ca parte a campaniei lui Berdimuhamedov de eliminare a urmelor cultului personalității, pe care Niyazov l-a creat și l-a întreținut în Turkmenistan. Niazov a creat, în cele două decenii în care s-a aflat la conducerea Turkmenistanului, unul dintre regimurile cele mai autoritare. Monumentul a fost mutat în afara orașului
Arcul Neutralității () [Corola-website/Science/316158_a_317487]
-
sat. Biserica a fost extinsă prin construirea în partea vestică a pronaosului a unui pridvor închis din lemn de dimensiuni mari, terminat pe verticală cu o boltă cilindrică. Biserica se mândrește cu un patrimoniu bogat: icoane, clopote și obiecte de cult (potir și disc) din sec. al XIX-lea, precum și Evanghelie ferecată în argint din 1928. Biserica are o stare de conservare bună, existând totuși igrasie pe latura de nord, iar fundația din piatră fiind înclinată pe direcția transversală a bisericii
Biserica de lemn din Ciurbești () [Corola-website/Science/316188_a_317517]
-
Sfântul Ierarh Nicolae’’ din satul Târnava, un edificiu dreptunghiular de mici dimensiuni, cu terminațiile altarului și ale pronosului nedecroșate, poligonale cu trei laturi; la construcția șarpantei, predilecte au fost traseele curbe. Planul arhaic, analogiile stilistice existente între acest lăcaș de cult și cel din Târnăvița învecinată, îmbinările în „coadă de rândunică” ale bârnelor, precum și menționarea numelui principelui ardelean Mihai Apafi I (1661-1690) într-o pisanie, greu lizibilă, din interiorul clopotniței, coboară începuturile bisericii până în preajma anilor 1661-1665. Turnul robust, lipsit de
Biserica de lemn din Târnava () [Corola-website/Science/316270_a_317599]
-
de pămînt." Zaharia Sângeorzan -, România literară Emil Dreptate face parte din generația marcată de regăsirea unei poezii sub semnul multiplu al unor Esenin, Emil Botta, B. Fundoianu, Simion Stolnicul și sub aripa „de neatins” a lui Ion Barbu (deceniul 7). Cultul formei, al metaforei, al rostirii frumoase (firesc după o perioadă de neglijare ostentativă a esteticului) au transformat adesea poezia într-un fel de geometrie a inefabilului (tot în sensul marelui matematician-poet), în spațialitatea căreia sondările în profunzime prevalau abordării actualității
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
și miniaturi, evidențiind influența pe care a exercitat-o asupra picturii murale a Dragomirnei. Se cunosc peste 25 de manuscrise din timpul său, majoritatea împodobite cu miniaturi: 3 Tetraevanghele, 3 Liturghiere și o Psaltire la Dragomirna, iar restul (cărți de cult, vieți de sfinți etc.) în biblioteci de peste hotare (7 în Moscova, 3 în Sant Petersburg, 3 în Lvov, 1 în Viena s.a.), Manuscrisele din țară: "Apostolul de la Viena" și un Tetraevanghel din Lvov cuprind peste 250 de miniaturi (scene și
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
drumul național, a fost amplasat bustul din piatră al marelui povestitor Mihail Sadoveanu, care a descris în opera sa Hanul Ancuței. Bustul a fost realizat de sculptorul romașcan Florin Zaharescu, dezvelit la 10 noiembrie 2002 în prezența ministrului culturii și cultelor, acad. prof. dr. Răzvan Theodorescu și sfințit de PS Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului. Cu această ocazie, a avut loc o expoziție de produse culinare cu specific moldovenesc și un concert susținut de orchestra "Rapsozii Botoșanilor". Cu tot cu soclul, bustul
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
formează provincia "Syria Palaestina". Deși o mare parte a evreilor rămân în Samaria și Galileea, patriarhii se exilează în Tiberias și astfel avem de-a face cu debutul diasporei ebraice. Pe ruinele Templului din Ierusalim, Adrian ridică un lăcaș de cult dedicat lui Jupiter. Prima acuzație cunoscută de deicid la adresa evreilor, prin care aceștia sunt acuzați de uciderea lui Iisus printr-o predică atribuită episcopului Melito de Sardis. Sinodul din Elvira interzice căsătoriile dintre creștini și evrei și chiar contactele sociale
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
Ioan Chrysostom din Antiohia scrie opt predici împotriva evreilor, intitulate "Adversus Judaeos". În Callinicum, o mulțime de creștini, la invitația episcopului local, arde și jefuiește o sinagogă. Împăratul roman Teodosiu I pedepsește pe atacatori ordonându-le să refacă lăcașul de cult evreiesc. Episcopul de Milano, Aurelius Ambrosius (devenit ulterior "Sfântul Ambrozie") se opune cu vehemență cererii împăratului și acesta din urmă renunță la plata daunelor. Împăratul Honorius al Imperiului Roman de Apus îi numește pe evrei "superstitio indigna" și le confiscă
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
sunt meniți unor lucrări interioare. Pardoseala Sfântului Altar (din lemn ) este înlocuită cu parchet melaminat. Scările Sfântului Altar vor fi placate cu gresie . Se înlocuiesc ferestrele (din lemn) cu ferestre termopan. Se înlocuiesc scaunele și covoarele. Se cumpără obiecte de cult noi (evanghelie , veșminte) și se recondiționeză cele vechi. În 2007 catapeteasma este repoleită cu foiță de aur , ramele unor icoane și scaunul împărătesc deasemenea. Policandrul din centrul bisericii este recondiționat. Sobele cu gaze sunt înlocuite și se introduce încălzire centrală
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
Religioasă din București (1928-1936); Inspector General al Învățământului muzical secundar din România (1932-1939); profesor de muzică românească și consilier la Liceul Militar Muzical din București (1941-1942; 1950-1953). A cules, transcris și publicat folclor, punând bazele Arhivei Fonogramice a Ministerului Instrucției, Cultelor și Artelor (1927-1941). A fondat și a condus colecția de muzicologie Melos (1939-1941), destinată studiilor de istoria muzicii românești. A susținut emisiuni radiofonice și de televiziune, conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice în țară și în străinătate (Cehoslovacia, Germania, Austria
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]