55,379 matches
-
ochi verzi se lasă îndată fascinată de „erou”. Farmecul ei îl tulbură pe rebel, care va afla târziu, după moartea tinerei într-un groaznic accident, că banii pe care ea îi trimitea și care erau meniți să susțină reforma erau dobândiți într-un chip necurat, Ijleal oferindu-și grațiile unui bulgar respingător, șef al iridentei din Cadrilater. Și în Statuia care arde, același conflict între spirit și trup, între real și ireal. Întretăiat, ca și în romanul precedent, de prețios ilare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
apărut totuși o licărire la capătul tunelului. Tratatul de Pace de la Paris i-a redat României o parte a Basarabiei. În mijlocul euforiei generale de la sfîrșitul deceniului 1850-1860, cu sprijinul lui Napoleon III (autointitulat apărător al naționalismului de pretutindeni), România a dobîndit rangul de națiune, în ciuda opoziției multora dintre marile puteri. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza al Moldovei a devenit primul domnitor al Statului Român. Războiul de Idependență din 1877 (cum a fost numit în România) a avut loc pe vremea cînd Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ne referim la socialism. Oricine ar fi sectantul, socialismul este mult mai nobil decît el"42. Iorga nu era atît de pornit împotriva socialismului cît împotriva pervertirii "sectare" (sovietice) a "nobilelor idei" ale socialismului. În copilărie și adolescență, Iorga a dobîndit un complex al sărăciei. Chiar și după o jumătate de veac își amintea că în tinerețe "trăia întotdeauna din pomeni"43. În toamna lui 1888, la vîrsta de 17 ani și jumătate, Iorga a intrat ca bursier la Facultatea de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
străduiau să obțină o bursă importantă la una dintre universitățile din străinătate, de unde Iorga urma să se întoarcă cu titlul de doctor. Cît de mult a contribuit educația oficială a lui Iorga la formarea sa? Așa cum am văzut, și-a dobîndit cea mai mare parte a cunoștințelor prin lecturi de o anvergură extraordinară. Prin însuși volumul acestora, le putem atribui o influență hotărîtoare în această privință. Prin memoria lui fenomenală și prin imaginația sa evocatoare, Iorga era capabil să se plaseze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
părere că numai utilizarea selectivă a documentației îl poate ajuta pe istoric să pătrundă în esența evenimentelor trecute și să reușească să le reconstituie; doar cunoștințe istorice vaste pot duce la realizarea acestei selecții. Documentele îl ajută pe istoric să dobîndească introspecția care duce la adevăr. Dar faptele sînt supuse interpretărilor. "Certitudinea" (cum îi spunea Iorga) este o aproximare a adevărului. El căuta semnificativul, dar știa diferența dintre simnificativ și important. Uneori este superficial, dar niciodată lipsit de profunzime. Era convins
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la orice atac, de obicei cu o forță mai mare decît cea a provocării; a intentat procese chiar și pentru chestiuni mărunte. Ego-ul și temperamentul său nu făceau distincție între atacurile legitime și doritorii de publicitate ieftină care sperau să dobîndească astfel notorietatea. Iorga i-a onorat de prea multe ori pe aceștia consacrîndu-i provocatorului său spațiu editorial în "Neamul românesc" pe care acesta nu-l merita. Erudiția sa îl făcea să facă remarci ironice, și, de dragul de a-și exercita
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
București, rămînînd acolo pînă în 1907, cînd s-a stabilit la Vălenii de Munte. Cea de a doua căsnicie se baza pe maturitate: cuplul făcea totul împreună. Mai mult, era bazat pe compatibilitate și pe încredere reciprocă, care poate fi dobîndită numai după lungi ani de conviețuire. Au avut șapte copii: Mircea (1901-1966), a fost inginer; Magdalena (1905-1994); Ștefan (1907-1976), a fost fizician; Adriana (1904-1912) a murit din cauza unei tragice boli; Liliana (1910-1985), favorita lui Iorga, a devenit soția celebrului profesor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de articole: "Opiniile primejdioase ale unui rău patriot"131. Era ceva tipic pentru "superioritatea" jurnalistică a lui Iorga. Începuse bătălia. Metamorfozarea unui istoric și critic literar într-un polemist fără teamă era deja un fapt împlinit. A continuat să predea, dobîndind sprijinul studenților. România era o țară aparținînd Lumii a Treia. Universitățile erau acolo un forum important pentru discuțiile politice. Și-a continuat și cercetările peste hotare în Olanda și Galicia, unde a vizitat Arhivele Czartoriski. După răscrucea veacului, Iorga s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga era considerat drept prieten al Bulgariei. Națiunile balcanice (inclusiv Turcia) s-au aliat ca să împartă între ele o parte din teritoriul anexat de Bulgaria după primul război balcanic. După înfrîngerea Bulgariei, României i s-a oferit ocazia de a dobîndi teritoriul pe care Rusia i-l refuzase în 1878: "cvadrilaterul" Silistra. Lui Iorga i s-a permis să poarte o uniformă militară și a plecat în nordul Bulgariei ca să participe la ceea ce dușmanii României numeau o "paradă triumfală lașă"235
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
toate intelectuale și vorbeau mai multe limbi. Atunci cînd Iorga le-a relatat scenele de pe gheața care acoperea Nistrul, ele au replicat prompt în clasica manieră stalinistă: "Numai așa vom obține victoria!" Cînd Iorga le-a spus că trebuie să dobîndești victoria sacrificîndu-te, nu sacrificîndu-i pe alții, evocînd sacrificiul lui Hristos, i s-a răspuns prin hohote de rîs batjocoritoare. În acest moment, doamna Lucia le-a spus că n-au decît să rîdă de sacrificiul lui Hristos, dar rîsul lor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vorbea despre naivitatea agresivă a lui Hitler. Pentru Iorga, Hitler era "purtătorul de cuvînt al tuturor nemulțumirilor și simbolul tuturor speranțelor poporului german". Finanțat de industria grea, unii visători naivi sperau că Hitler îi va "nimici pe evrei și va dobîndi coridorul polonez și ținutul Rinului"101. Încotro o va lua Hitler? Va fi oare cooptat? Sau va deveni un fenomen trecător? Așa credea Stalin. Din acest moment, datorită politicii speciale duse de naziști (mai ales în România, cu petrolul ei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prințesele și valsurile ei, opera ei, precum și unele dintre cele mai strălucite spirite din Europa produse de ea dau impresia că viața este o permanentă petrecere. Din păcate, istoria nu păstrează o înfățișare frumoasă multă vreme. Se pare că a dobîndit această tendință de la bun început, ruinînd reputații nepătate și aducîndu-i pe creduli cu picioarele pe pămînt. După carnagiul din Războiul cel Mare, Viena nu mai reprezenta legenda multicoloră care fusese sub Habsburgi, ci o metropolă corcită tipică pentru secolul al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
români răniți din Bulgaria. Ajunși noaptea, au cerut adăpost la un conac boieresc. Au fost insultați murdar de către servitori și alungați în ciuda rănilor lor sîngerînde. "Timpul", 28 decembrie 1877 65 Antijunimiștii (în special liberalii) îl acuzau pe Eminescu de "filogermanism", dobîndit datorită educației sale și a "procesului său formativ spiritual". Vezi Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu și romantismul german, București, 1986. Ștefan Zeletin îl considera pe Eminescu cea mai mare figură a reacției românești împotriva clasei burgheze române". Zeletin, Neoliberalismul, București, 1927, p.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost educat în universități străine, îi reproșa că vrea să le refuze altor români acest avantaj (Oldsen, op. cit., p. 96). Oldsen nu sesizează întenția lui Iorga. Iorga nu s-a înstrăinat deloc de români primind educație străină, folosind cunoștințele dobîndite pentru revigorarea culturii române. Dar avea puține motive să creadă că același lucru li s-ar întîmpla și altor români veniți în contact cu cultura occidentală 14 "Sodoma și-a pierdut acum puterea, dar cînd va stăpîni iar Gomora... ", scria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au exploatat prompt aceste disensiuni, nu numai pentru a dezbina și a cuceri, ci și pentru a reduce, În noile teritorii care trebuiau administrate și supravegheate, costurile și problemele: se puteau baza pe colaboraționiștii locali. Din 1945, termenul colaboraționist a dobândit o conotație morală distinctă și peiorativă. Dar la nivel local afiliațiile și opozițiile din timpul războiului erau mai complicate și mai obscure decât sugerează etichetele sumare de după război: „colaborare” și „rezistență”. De exemplu, unii flamanzi din Belgia ocupată s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al doilea război mondial, economia națională a stagnat sau regresat În comparație cu (mediocra) performanță din anii interbelici. Dar războiul nu reprezintă Întotdeauna un dezastru economic; dimpotrivă, poate fi un stimul puternic, generând creșteri rapide În anumite sectoare. Mulțumită războiului, Statele Unite au dobândit o Întâietate comercială și tehnologică de nezdruncinat, precum Marea Britanie pe vremea războaielor napoleoniene. și, Într-adevăr, după cum au realizat curând experții aliați, distrugerea economică provocată de războiul antihitlerist nu era nici pe departe totală, așa cum se așteptau, nici măcar În Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nivelul antebelic (sau Îl depășiseră). În Cehoslovacia, Bulgaria, Albania și România, mai puțin distruse de război, procesul a fost mai scurt decât În Iugoslavia sau Polonia, dar până și economia poloneză și-a revenit rapid - În parte pentru că teritoriile vestice dobândite de la germani erau mai fertile și mai bogate În fabrici și orașe industriale. și În Europa de Vest prejudiciile materiale au fost neutralizate cu o viteză remarcabilă; cel mai repede În Belgia, mai lent În Franța, Italia și Norvegia, și cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
termen lung ale Planului Marshall sunt greu de evaluat. Unii au fost dezamăgiți de aparentul eșec al americanilor, care nu i-au convins pe europeni să adopte planificarea În măsura sperată inițial. și e adevărat că obiceiurile și instituțiile colaborative dobândite de europeni se datorează doar indirect - sau deloc - eforturilor americane În acest sens. Dar În lumina trecutului recent al Europei, chiar și cel mai mic pas În această direcție reprezenta un progres; invitația lui Marshall a avut cel puțin meritul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Churchill (ianuarie 1945) Îmi amintea de despoții din vremea Renașterii - fără principii, fără metode, dar și fără vorbe goale - Întotdeauna „da” sau „nu”, deși puteai conta pe el numai la „nu”. Clement Attlee despre Stalin În numai cinci ani, am dobândit un formidabil complex de inferioritate. Jean-Paul Sartre (1945) „Nimeni pe lumea asta nu poate să Înțeleagă ce simt europenii față de germani până nu vorbește cu belgienii, cu francezii sau cu rușii. Pentru ei, singurul neamț bun e neamțul mort.” Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clasei de mijloc și pedepsirea dușmanilor reali sau imaginari. Această relatare a impunerii puterii sovietice În Europa de Est descrie un parcurs comun tuturor țărilor din zonă. Calculele lui Stalin nu țineau cont de specificul național. Acolo unde comuniștii puteau spera să dobândească puterea prin mijloace legale sau aparent legale, Stalin nu avea nimic Împotrivă, cel puțin până În toamna anului 1947. Dar obiectivul nu era legalitatea, ci puterea, motiv pentru care strategiile au devenit mai agresive și indiferente la reguli judiciare sau politice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puterea și succesul cu o producție uriașă În industria apărării, model după care avea să conducă țara Încă patruzeci de ani. Vechea metaforă leninistă a luptei de clasă se Împletea acum cu amintiri orgolioase dintr-un război adevărat. Statul-partid sovietic dobândise un nou mit fondator: marele război pentru apărarea țării. Grație tratamentului aplicat de naziști zonelor ocupate, războiul purtat Între 1941 și 1945 În Rusia a fost Într-adevăr unul pentru apărarea țării. Stalin Încurajase exprimarea autonomă a sentimentelor naționale și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
instituțiilor din viața publică democratică - chiar dacă, astfel, comuniștii pierdeau În credibilitate ca avangardă revoluționară. Italia era și ea administrată printr-un sistem de favoruri și funcții care semăna oarecum cu Proporz, cu toate că avantaja puternic una din părți. Dacă Italia a dobândit stabilitatea politică În schimbul unui nivel intolerabil de corupție publică, pentru austrieci costul a fost mai puțin evident, dar la fel de pernicios. Un diplomat occidental compara Austria de după război cu „o operă interpretată de dubluri” - și nu se Înșela. În urma primului război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la loialitatea față de Washington În favoarea Parisului lui de Gaulle: Franța și RFG erau legate prin resentimentul față de tratamentul despotic al americanilor și suspiciunea comună că SUA Încerca să se debaraseze de obligațiile față de clienții săi europeni. Efortul Franței de a dobândi arme nucleare proprii oferea, desigur, un precedent atrăgător pentru Germania de Vest, pe care de Gaulle l-a exploatat cu măiestrie În eforturile sale de a Îndepărta Bonnul de prietenii americani. Conform lui de Gaulle (În aceeași conferință de presă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perioadă. În agricultură, forța de muncă a scăzut continuu cu 4% pe an, iar productivitatea a crescut În anii ’60 cu 8,1% pe an. La sfârșitul primului său deceniu, deși aflată În umbra lui de Gaulle, Comunitatea Economică Europeană dobândise o aură de inevitabilitate, atrăgând și alte state europene. Dar nu totul mergea strună. O uniune vamală costisitoare, axată doar pe interesele sale și condusă de la Bruxelles de o administrație centralizată și de un executiv care nu era ales, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
24 de ani, ele anticipau cu un deceniu Întreg, prin subiect și prin succes, „revoluția tineretului” din anii ’60. Deși numărul spectatorilor de cinema scădea constant, sfârșitul anilor ’50 și Începutul anilor ’60 reprezintă perioada În care filmele europene au dobândit o reputație durabilă de măiestrie și originalitate. De fapt, cele două fenomene sunt probabil legate: filmul occidental a devenit, din distracție populară, operă de artă. Nu se poate spune că renașterea cinematografiei europene s-a produs la cererea publicului: dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]