56,318 matches
-
Spanie desenând o hartă pe care fluviul Mississippi apărea mult mai spre vest decât este în realitate. Cu 4 corăbii și 320 de emigranți, La Salle a plecat spre Louisiana. Din nefericire, La Salle nu a putut să mai găsească gura fluviului în delta Mississippi și a încercat să înființeze o colonie pe coasta Texasului. La Salle a fost asasinat în 1687 de membrii expediției sale. Conform relatărilor, decesul acestuia s-a produs aproape de ceea ce astăzi este . Nu a fost ușor
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
bazau doar pe lingură și cuțit pentru a manipula și a servi mâncarea; adesea alimentele erau ținute în mână, la nevoie fiind folosită o lingură. Inițial furculițele aveau doar doi dinți și erau folosiți pentru a ușura ducerea alimentelor la gură, astfel încât nu mai era necesar ca alimentele tari să fie tăiate înainte de a fi consumate dar și pentru ca alimentele pe care se găsea prea mult sos sau ulei nedorit să poată fi scurse înainte de a fi îngurgitate. Pentru o manevrare
Furculiță () [Corola-website/Science/314439_a_315768]
-
menționează fortificația în Cartea pentru descălecatul dintăiu a Țarii Moldovii, capitolul V, cu numele de "Gherghina / Gherghena" . Se poate observa similaritatea sufixului "-ghina" în denumirile "Tirighina" și "Gherghina". Castrul este menționat de Dimitrie Cantemir astfel: „Nu departe de aici, la gură dinspre răsărit a Șiretului, se văd ruinele unei cetăți foarte vechi, numită astăzi de locuitori Gherghina. Că aceasta cetate a fost zidita pe vremea lui Traian se poate dovedi cu monezile dezgropate din dărâmături, ca și cu o lespede de
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
, numit și Podișul Siberiei Centrale, este o regiune muntoasă care este situată în regiunea centrală a Siberiei. Platoul este mărginit la nord de Câmpia Siberiei de Nord (regiunea cu smârcuri dintre gurile de vărsare a lui Lena și Ienisei), la sud de Munții Siberiei de Sud (cu munții Saian și munții Baikal), la vest de cursul lui Ienisei și Câmpia Siberiei de Vest, iar la est de Depresiunea centrală Iacută, cursul inferior
Platoul Siberian Central () [Corola-website/Science/314454_a_315783]
-
faptul că solului moldovean i s-ar fi oferit o cafea fierbinte. Neștiind ce băutură este și cum să o bea și nevrând să se facă de râs, logofătul a dat cana peste cap și și-a opărit limba și gura. Logofătul Tăuru este considerat a fi primul băutor de cafea din Moldova. În anul 1505, logofătul Tăutu a intermediat căsătoria lui Bogdan al III-lea cu principesa Elisabeta, sora regelui Poloniei, cu scopul de a întări relațiile dintre cele două
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
consemna lupta dramatică și urmările ei în următorii termeni: Știrile au început să vină unele după altele cum că oștirile francilor au apărut din direcția Constantinopolului în număr atât de mare, încât nu pot fi numărați. Cum zvonul trecea din gură în gură cu lăcomie, oamenii își pierduseră mințile de frică. Sultanul Daud Ibn Qutulmish, ale cărui stăpâniri se aflau în apropierea lo, aflând toate acestea, a început să adune oamenii, să-i înarmeze și să se pregătească pentru războiul sfânt
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
dramatică și urmările ei în următorii termeni: Știrile au început să vină unele după altele cum că oștirile francilor au apărut din direcția Constantinopolului în număr atât de mare, încât nu pot fi numărați. Cum zvonul trecea din gură în gură cu lăcomie, oamenii își pierduseră mințile de frică. Sultanul Daud Ibn Qutulmish, ale cărui stăpâniri se aflau în apropierea lo, aflând toate acestea, a început să adune oamenii, să-i înarmeze și să se pregătească pentru războiul sfânt. Un număr
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
cea biochimică bacteriană. Litoralul a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din eneolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”). Prin gurile Dunării, coasta azi românească leagă Europa centrală și Țările Române de Marea Neagră, iar prin porturile sale, de Marea Mediterană, drept care rând pe rând s-au perindat aici nenumărate flote și armate : ale grecilor care în secolele VI - IV î. Chr. întemeiază
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
Sulina este un oraș și un port liber din Delta Dunării, la extremitatea de răsărit a României, la vărsarea brațului Sulina în Marea Neagră. La Sulina nu se poate ajunge decât cu vaporul, fie pe Dunăre, fie pe Marea Neagră. Situat la gurile bratului omonim, Sfântu Gheorghe este singurul sat și port din România. Vărsarea brațului Sfântu-Gheorghe în mare este absolut fascinantă, plaja fiind alcătuită din nisip cu granulometrie fina pe o întindere impresionantă. La vărsare se formează insula Sacalin, un spit bariera
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
nefiind încă formate. În perioada turcească, înainte de 1878, apare pe hărți sub denumirile de „"Cedîrlez"” sau „"Aghios Georgios"”. Ciotica este o pescărie la mare a comunei Murighiol, accesibilă numai cu vaporul, și situată la jumătate drum între Sfântu Gheorghe și Gura Portiței. Ținutul Cioticei este o succesiune de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăștinoase, ape fluviale și salmastre, bălți nisipoase, traversate de dune paralele, stuf. Lacurile din zonă, în special, sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebede
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
izolate, zone mlăștinoase, ape fluviale și salmastre, bălți nisipoase, traversate de dune paralele, stuf. Lacurile din zonă, în special, sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebede, stârcii albi, roșii și galbeni, țigănuși, lopătari. Inițial sat pescăresc, Gura Portiței este situată pe o fâșie îngustă de nisip, între Marea Neagra și limanul Golovița ; este cunoscută astăzi ca una dintre cele mai retrase (și liniștite) destinații turistice de pe litoralul românesc, o alternativă pentru Vama Veche, devenită prea populară și aglomerată
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
noul Port Constanța-Sud, de 2.460 ha, cu 10.450 m de diguri și o suprafață a acvatoriului de 1.200 ha, fiind unul dintre cele mai mari de pe mapamond din punct de vedere al traficului. Zona de sud de la gura de debușare a Canalului Dunăre-Marea Neagră este rezervată Zonei Libere Agigea, care a înlocuit fosta Rezervație naturală întemeiată odinioară de Ioan Borcea. Tuzla ("sărăria" în turcește) se află la câteve sute de metri de mare, numărul construcțiilor înmulțindu-se între
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
la scară personală - felul în care este afectată viața savanților de la Fundația Națională de Știință și a celor apropiați lor. O temă pregnantă este cea a filozofiei buddhiste, ilustrată aici de ambasadorii statului fictiv Khembalung, o insulă aflată, chipurile, dinaintea gurii de vărsare a fluviului Gange. Statul lor insular este amenințat de creșterea nivelului mării, iar reacția ambasadorilor este comparată cu aceea a oficialilor americani. Primele două povestiri ale lui Robinson au apărut în antologia "Orbit 18" în 1976. Cele mai multe sunt
Kim Stanley Robinson () [Corola-website/Science/313461_a_314790]
-
lucrări de reparații a Bisericii "Adormirea Maicii Domnului": au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi sculptate din lemn de stejar, iar lăcașul de cult a fost pictat pentru prima dată după 200 de ani de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului. Pe peretele interior al Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" a fost pictată următoarea inscripție: Printre obiectele de patrimoniu ale mănăstirii se află o colecție de icoane vechi, cărți de cult și obiecte bisericești, precum și patrimoniul de carte veche al județului
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
bisericii este sculptată în lemn de tisă și pictată în stil neoclasic de schimonahul Vladimir Machedon. În această biserică sunt păstrate două tablouri mari pictate pe pânză reprezentând "Patimile Mântuitorului" și "Judecata universală". În perioada 1990-1992, pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului a pictat interiorul bisericii în tehnica tempera grasă și în stil neobizantin. Pe peretele exterior sudic al naosului au fost repictate scene din judecata de apoi în tehnica fresco. Au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi sculptate din
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
vii câteva zile (bunăoară se știe că în toamna lui 1705 domnul vine la viile sale de la Scăeni, unde stă 5-6 zile), ca și de faptul că în 1711, deși primise poruncă din partea vizirului să se oprească la Gherghița, în gura Urlaților la Albești, s-au mutat stabilind aici tabăra militară , iar în apropierea viei, în cartierul/localitate componentă/Mărunțișu, se află două cruci de piatră contemporane domniei sale (declarate monumente memoriale între timp - în Lista... nu figurează) sunt câteva argumente care
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
podișul Casimcei ( cu altitudine de 85 -175 m) se află terasa de abraziune maritimă de 55-85 m, iar spre est se află perisipul care separă Complexul lacustru Corbu - Tașaul de mare, care se prelungește spre nord cu grindul Chituc - până la Gura Portița care separă Complexul lacustru Razim - Sinoe de Marea Neagră. Grindul Chituc, are o lungime de 24 km si o lățime de la 0.5 km pana la 4 km, ocupând o suprafață de 5425 ha și o inălțime cuprinsă între 2
Zona maritimă a Dobrogei de sud () [Corola-website/Science/313876_a_315205]
-
femei. Materialul era o țesătură din fibre interioare înmuiate, din scoarță de ulm. Se purtau legate cu o cingătoare, iar iarna se purta deasupra o vestă din blană de căprioară sau de alt animal. Femeile aveau tatuat un cerc în jurul gurii. Începând cu prima parte a erei Meiji, ainii au renunțat tot mai mult (de bună voie uneori, dar mai mult forțat) la modul de viață tradițional, și au început să se apuce de cultivarea pământului, de pescuitul comercial etc. fiind
Ainu (populație) () [Corola-website/Science/313894_a_315223]
-
o populație de origine germană, care a trăit în Bucovina între 1780 și 1940. Germanii imigrați nu s-au răspândit uniform în toată Bucovina, ci au fondat localități proprii sau cartiere proprii în localitățile existente. Astfel de localități au fost Gura Putnei (în ), Voievodeasa (în ) și Poiana Micului (în ). În alte sate s-au așezat pe lângă locuitorii români, preluând numele românesc al localității, ca la Bădeuți (în ). O parte însemnată din imigranți s-au stabilit în orașe ca Cernăuți (în ), Storojineț
Germani bucovineni () [Corola-website/Science/313903_a_315232]
-
alte sate s-au așezat pe lângă locuitorii români, preluând numele românesc al localității, ca la Bădeuți (în ). O parte însemnată din imigranți s-au stabilit în orașe ca Cernăuți (în ), Storojineț (în ), Rădăuți (în ), Suceava (în ), Vatra Dornei (în ) și Gura Humorului (în ), localitate în care, în 1930, reprezentau majoritatea populației. Germanii bucovineni au fost, în majoritate, agricultori. În activitatea lor, agricultorii coloniști germani au obținut adesea rezultate mai bune decât localnicii români, pentru că, la venirea lor în Bucovina, aceștia au
Germani bucovineni () [Corola-website/Science/313903_a_315232]
-
această zonă imediat după invazia tătarilor din 1285, când armata lui Ludovic Cumanul a trecut Carpații pe la Câmpulung și meșterii săi sași au creat niște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi), în zona Neamțului și în zona Gura Humorului (Baia în 1300) pentru a preveni desele invazii tătare. Sunt păreri că 1285 este data fondării Moldovei cu instaurarea lui Bogdan, pe un teritoriu delimitat de râul Moldova. La începutul secolului XIV, ca urmare a campaniilor împotriva tătarilor întreprinse
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
Regatului Olandei de a aplica complet Blocada Continentală Imperiul Francez preia treptat controlul direct asupra anumitor porturi din departament, acesta fiind transformat în departamentul Bouches de l'Escaut în 1810 odată cu incorporarea întregului Regat Olandez în Imperiu. Numele departamentului înseamnă "gura fluviului Escaut" și indică faptul că este situat pe cursul inferior al acestui râu, în apropiere de vărsarea acestuia în Marea Nordului. Reședința departamentului a fost orașul Middelburg, cunoscut în franceză ca "Middelbourg". Departamentul era administrat indirect prin intermediul administrației franceze de la
Bouches-de-l'Escaut () [Corola-website/Science/313954_a_315283]
-
de la Marea Nordului erau reticente. Teritoriul departamentului conținea orașul liber Hanseatic Bremen și părți din Marele Ducat Oldenburg și din fostul Electorat de Hanovra, din 1807 aflat sub administrația Regatului Westfaliei. Departamentul este numit după Râul Weser, Bouches du Weser însemnând Gurile Weserului indicând astfel faptul că departamentul se găsește la vărsarea acestuia în Marea Nordului. Reședința departamentului a fost orașul Bremen, cunoscut în franceză ca "Brême". Departamentul era administrat indirect în cadrul imperiului, împreună cu celelalte două departamente hanseatice fiind sub autoritatea Curții Imperiale
Bouches-du-Weser () [Corola-website/Science/313965_a_315294]
-
acesta este reorganizat în regiune fiind format departamentul "Overijssel" din care în 1807 este separat departamentul "Drenthe". În urma refuzului Regatului Olandei de a aplica complet Blocada Continentală Imperiul Francez incorporarează întregului Regat Olandez în Imperiu în 1810. Numele departamentului înseamnă "gura fluviului IJssel" (Yssel fiind denumirea în franceză) și indică faptul că este situat pe cursul inferior al acestui râu, în apropiere de vărsarea acestuia în Marea Nordului. Reședința departamentului a fost orașul Zwolle. Departamentul era administrat indirect prin intermediul administrației franceze de la
Bouches-de-l'Yssel () [Corola-website/Science/313956_a_315285]
-
Izvor al râului este considerat locul apariției albiei slab dezvoltate, la 5 km spre nord-vest de s. Dobrușa, la altitudinea de 213 m. Râul debușează în râul Răut de pe malul stâng, la 101 km de la gura acestuia, lângă s. Țânțăreni, la altitudinea de 44 m. Lungimea râului este de 32 km, suprafața bazinului de recepție - 142 km²; căderea râului - 169 m, panta medie - 5,21‰, maxima - 20,6‰ în primii 1,6 km. Bazinul este situat
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]