56,531 matches
-
regiunea doar în feruarie, când au fost aduși în zonă parașutiștii Diviziei a 82-a aeropurtată. A doua fază a luptelor a fost parte a Operațiunii "Queen", atacul aliaților spre cursul râului Ruhr. În această fază, Divizia a 4-a americană a trebuit să curețe de elementele germane partea de nord a pădurii între Schevenhütte and Hürtgen, să cucerească Hürtgen și să inainteze spre Ruhr la sud de Düren. Începând cu 10 noiembrie, această acțiune a fost responsabilitatea Corpurilor VII și
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
metri zilnic. Hürtgen a fost cucerit pe 29 noiembrie, iar luptele au continuat la Kleinhau, cam 1,5 km mai la nord. Atacul final din Pădurea Hürtgen a fost dat la Langerwehe-Merode, în partea de nord-est a pădurii. Două companii americane au cucerit satul, dar au fost mai târziu decimate și alungate de pe pozițiile ocupate de contraatacul germanilor. În raportul zilnic al Înaltului comandament al Wehrmachtului ("Oberkommando des Heeres" (OKH)) din 27 noiembrie, era cosemnat în zona de pătrundere veche Langerwehe
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
alungate de pe pozițiile ocupate de contraatacul germanilor. În raportul zilnic al Înaltului comandament al Wehrmachtului ("Oberkommando des Heeres" (OKH)) din 27 noiembrie, era cosemnat în zona de pătrundere veche Langerwehe, inamicul (americanii) au cucerit teren. Elemente ale Diviziilor de infanterie americană 8 și 28 au înaintat mai târziu spre Brandenberg. Divizia a 28-a a suferit pierderi grele în pădurea Hürtgen, la fel ca Diviziile a 9-a și a 4-a de infanterie, care luptaseră mai înainte în regine. Pe
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Regimentul 900 grenadieri. După o săptămână, americanii aveau să cucerească orașele Gey și Strass. Luptele de pe Linia Siegfried au constat forțele militare implicate în lupte până pe 15 decembrie pierderea sau rănirea a 250.000 de soldați aliați și germani. Armatele americane I și 9 au pierdut 57.039 de oameni (morți, răniți, prizonieri sau dispăruți în misiune). Alți 71.654 de militari au suferit accidente sau s-au îmbolnăvit în spatele frontului - pneumonie, degerături șa. Se apreciază că germanii au pierdut 12
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
germană i-a luat prin surprindere totală pe Aliați. Germanii au aruncat în luptă 30 de divizii, printre care Leibstandarte SS Adolf Hitler, 2. SS-Panzer-Division Das Reich și [[12. SS-Panzer-Division „Hitlerjugend. Atacul german a creat o pungă largă în liniile americane, cu o adâncime maximă de aproape 100 km. Germanii nu au reușit însă să își îndeplinească obiectivul în sectorul nordic al frontului. Obiectivul principal al germanilor era deschiderea unor căi sigure de deplasare în nord care să asigure accesul direct
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Waffen-SS|SS]]-"[[Oberstgruppenführer]]" [[Sepp Dietrich]] a fost selectată să desfășoare atacul principal. Sepp Dietrich a avut ca obiectiv principal cucerirea orașului [[Antwerp]]. Cu toate eforturile depuse, germanii nu au reușit să ajungă în apropierea orașului, neputând să treacă de defensiva americană (Divizia I de infanterie, Divizia a 2-a de infanterie, Divizia a 9-a de infanterie și Divizia a 99-a de infanterie) de la vest de orașul [[Elsenborn]]. [[Leibstandarte SS Adolf Hitler]], care a fost principala forță de atac a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Adolf Hitler]], care a fost principala forță de atac a Armatei a 6-a blindate, nu parcurs decât jumătate din drumul până la [[Meuse]]. Germanii au obținut un succes parțial. Atacul german a depășit pozițiile Diviziei a 106-a de infanterie americană, din cadrul căreia două regimente s-au predat practic fără luptă. În cele din urmă, germanii au cucerit controlul asupra drumului de importanță strategică și a rețelei de cale ferată de la [[Sankt Vith]]. Dar germanii nu au reușit să înainteze dincolo de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
practic fără luptă. În cele din urmă, germanii au cucerit controlul asupra drumului de importanță strategică și a rețelei de cale ferată de la [[Sankt Vith]]. Dar germanii nu au reușit să înainteze dincolo de acest oraș, Divizia a 7-a blindate americană, restul regimentelor Diviziei a 106-a de infanterie și unități din cadrul Diviziei a 28-a infanterie și Diviziei a 9-a blindate americane au rezistat pe pozițiile defensive din vestul localității. Germanii nu au reușit să cucerească orașul de importanță
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de râul Meuse, atacul germanilor a fost în cele din urmă oprit pe linia defensivă asigurată de Divizia a 8-a de infanterie, Divizia a 104-a de infanterie, Divizia a 82-a aeropurtată și Divizia a 101-a aeropurtată americane. Ofensiva din Ardeni a fost oprită definitiv la începutul lunii ianuarie, când forțele germane din partea de nord a pungii au fost oprite în fața defensivei puternică americană, în condițiile în care geniștii au distrus podurile, iar unitățile mecanizate ale atacatorilor au
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
-a de infanterie, Divizia a 82-a aeropurtată și Divizia a 101-a aeropurtată americane. Ofensiva din Ardeni a fost oprită definitiv la începutul lunii ianuarie, când forțele germane din partea de nord a pungii au fost oprite în fața defensivei puternică americană, în condițiile în care geniștii au distrus podurile, iar unitățile mecanizate ale atacatorilor au rămas fără combustibil. la începutul lunii februarie, americanii au declanșat atacul final al pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Pe 10 februarie, americanii au preluat controlul asupra
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Pădurea Hürtgen. Pe 10 februarie, americanii au preluat controlul asupra digului de pe Ruhr. Germanii au reușit cu o zi mai devreme să inunde valea [[Regiunea Ruhr|Ruhrului]], după ce blocaseră stăvilarele pe poziția deschis. [[Operațiunea Grenade|Traversarea cursului Rinului]] de către forțele americane a fost întârziată cu două săptămâni, timp în care apele s-au retras. [[File:Westwall cross 01.jpg|thumb|300px|Monument din Vossenack în memoria celor căzuți în luptele din Pădurea Hürtgen]] Americanii au pierdut 33.000 de soldați în
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
militar german Hürtgen, veteranii Diviziei a 4-a de infaterie SUA au ridicat un monument în memoria locotenentului (29 seeptembrie 1921 - 12 noiembrie 1944). Tânărul ofițer german a murit după ce a suferit răni grave pe când încerca să ajute un soldat american rănit să iasă din câmpul minat "Wilde Sau". Acesta este unicul monument ridicat de foștii inamici unui soldat german într-un cimitir militar german. [[File:ATimeForHealing.JPG|thumb|300px|Monumentul de pe podul Kall]] Un monument de pe podul Kall amintește de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Kall amintește de momentul de omenie apărut printre ororile războiului. A fost dedicat la sărbătorirea oficială a celei de-a 60-a aniversare a încetării focului de pe podul Kall (7 noiembrie 1944). Istoricii militari au deschis o dezbatere cu privire la planul american pentru cucerirea pădurii Hürtgen. Una dintre analizele făcute ajunge la concluzia că planificatorii americani au subestimat forța și hotărârea soldaților germani, apreciind greșit că spiritul combativ al apărătorilor a fost distrus de victoriile aliaților din Normandia și după distrugerea [[Punga
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
făcute ajunge la concluzia că planificatorii americani au subestimat forța și hotărârea soldaților germani, apreciind greșit că spiritul combativ al apărătorilor a fost distrus de victoriile aliaților din Normandia și după distrugerea [[Punga Falaise|Pungii Falaise]]. În același timp, comandanții americani nu au înțeles caracterul de netrecut al densei păduri Hürtgen. Ei nu au înțeles faptul că în condițiile din Hürtgen, trupele terestre nu pot beneficia de sprijinul aviației, iar tirul artilerie era extrem de imprecis. Comandații americani nu au înțeles că
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
nu au înțeles că principalele avantaje ale aliaților - mobilitatea și sprijinul aerian - ar fi fost valorificate doar prin deplasarea către sud-est în câmp deschis, ocolirea pădurii și, mai apoi, schimbarea direcției atacului spre nord-est, spre obiectivele finale. În plus, forțele americane s-au concentrat în satul Schmidt și nu au avut inițiativa cuceririi digului de pe Rur și nici nu au recunoscut importanța cotei 400 decât într-o fază târzie a luptelor. Turiștii pot să viziteze în zilele noastre un muzeu în
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
servicii liturgice pentru Yom Hashoá. Aceste servicii includ: În cărțile de rugăciune „Sim Shalom” și „Va'ani Tefilati” de riț conservativ s-a adăugat un pasaj special în cadrul rugăciunii „Shoméa Tefilá” sau „Birkat Hatzadikim” În anul 1988 Mișcarea Iudaismului Reformat american a publicat cartea „"Șase Zile de Distrugere"” a lui Elie Wiesel și Albert Friedlander care conțin povestirile unor supraviețuitori ai Holocaustului juxtapuse celor șase zile ale creației din cartea biblică a Facerii. Compozitorul și cantorul Daniel Gross,care slujește că
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
președintele Jimmy Carter a semnat un ordin executiv care a declarat zilele de 28 și 29 aprilie „Zile de Comemorare a victimelor Holocaustului" (Days of Remembrance of Victims of the Holocaust) conform cu data eliberării Lagărului de concentrare Dachau de către armata americană în anul 1945. Prima din aceste zile de comemorare a fost celebrata în anul 1979 printr-o ceremonie la sala Rotundă a Capitolului, sub auspiciile lui Carter. În toamna anului 1979 o comisie prezidențială a chemat la crearea în Statele Unite
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
este albumul de studio de debut al formației americane de rock, Fall Ouț Boy. Produs de Sean O'Keefe, albumul a fost lansat pe 6 mai 2003 prin Fueled By Ramen. Cand formația a semnat cu Island Records, Island a folosit o strategie neobișnuită care i-a permis formației
Take This to Your Grave () [Corola-website/Science/334462_a_335791]
-
(n. 1949) este un om de științe politice și autor american. El este fondatorul și CEO al companiei private de informații STRATFOR. Este autor a câteva cărți, printre care "The Next 100 Years", "The Next Decade", "America's Secret War", "The Intelligence Edge", "The Coming War With Japan" și "The Future
George Friedman () [Corola-website/Science/334464_a_335793]
-
Romanizare ale Națiunilor Unite pentru Nume Geografice” (SRNUNG), a fost dezvoltat de către Grupul de Experți în Nume Geografice din cadrul Națiunilor Unite (GENGNU) și acoperă multe sisteme de scriere indiene. Romanizarea ALA-LC a fost aprobată de către Biblioteca Congresului și Asociația Bibliotecilor Americane și este un standard SUA. AITS nu este un standard (neexistând specificații pentru el) ci o convenție dezvoltată în Europa pentru transliterarea sanscritei mai degrabă decât pentru transcrierea sistemelor de scriere indiene. Ca diferență notabilă, ambele standarde internaționale, ISO 15919
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
despre inovațiile tehnologice care ar putea avea loc în această perioadă. Friedman prezice că Statele Unite vor rămâne superputerea globală dominantă pe parcursul secolului XXI și că istoria acestui secol va consta în principal în încercările altor puteri de a destabiliza dominația americană. În anii 2010, conflictul dintre SUA și fundamentaliștii islamici va înceta, iar între Rusia și SUA se va declanșa un nou Război Rece, mai scurt decât primul. Pe fundalul încercărilor Rusiei de a-și extinde zona de influență în Europa
Următorii 100 de ani () [Corola-website/Science/334471_a_335800]
-
deoarece ambele tabere vor deține arme nucleare, prin urmare nu se va recurge la ele. În deceniile de după război SUA va progresa. Va avea loc un "boom" economic, care va duce la dezvoltarea de noi tehnologii și la extinderea influenței americane în lume. SUA va rămâne superputerea dominantă din punct de vedere politic și militar și va deține controlul și în spațiu. Turcia va stagna, iar Japonia își va pierde influența. Între timp, Blocul polonez se va extinde, Polonia devenind tot
Următorii 100 de ani () [Corola-website/Science/334471_a_335800]
-
cu Regatul Unit pentru a împiedica o hegemonie poloneză în Europa. Până la sfârșitul secolului, în urma a decenii întregi de imigrație masivă, numeroase regiuni din SUA vor fi locuite preponderent de etnici mexicani, care nu se vor mai integra în societatea americană, ci vor dori să se lipească de Mexic. Între timp, Mexicul va deveni la rândul său o mare putere militară și economică și, profitând de tendințele separatiste ale mexicanilor din SUA, va iniția un conflict cu Statele Unite. Friedman estimează că
Următorii 100 de ani () [Corola-website/Science/334471_a_335800]
-
Ashley Nicolette Frangipane (n. 29 septembrie 1994), cunoscută sub numele ei de scenă Halsey, este o artistă americană. Halsey s-a născut în New Jersey, dar se identifică cu New York. Ea are doi frați mai mici. Este birasială, cu un tată afro-american și o mamă de culoare albă.Este bisexuală. Ea a avut rădăcini muzicale în timp ce creștea, cântând
Halsey (cântăreață) () [Corola-website/Science/334492_a_335821]
-
a vorbit cel mai mult online. Recent, ea a produs un tribut către Jaden Smith cu iubitul ei norvegian Lido (Peder Losnegård). Halsey a susținut un turneu cu The Kooks în 2014 și a călătorit prin Statele Unite pentru turneul său American Youth Tour, împreună cu Young Rising Sons și OLIVVER. În acest turneu, ea interpreta cântece de pe EP, și de asemenea niște piese noi de pe album: „Colors”, „Control”, „Castle”, „Haunting” și „Roman Holiday”. Primul său album de studio, intitulat "Badlands", va fi
Halsey (cântăreață) () [Corola-website/Science/334492_a_335821]