54,815 matches
-
au fost propuse și de către membrii minorității germane din Polonia din zona Łódź, care au protestat față de și, într-o scrisoare adresată guvernului german, au cerut anexarea vestului Poloniei de către Germania și colonizarea acestor zone cu etnici germani. După ce ofensiva germană a eșuat în bătălia de la Verdun și Austria a suferit eșecuri militare împotriva Italiei, generalii Hindenburg și Ludendorff, acum și o forță din ce în ce mai dominantă în politica din Germania și Austria, și-au schimbat pozițiile față de Polonia: după ce anterior considerau Polonia
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
acum și o forță din ce în ce mai dominantă în politica din Germania și Austria, și-au schimbat pozițiile față de Polonia: după ce anterior considerau Polonia un simplu bun negociabil în caz de o pace separată cu Rusia, ei acum stabiliseră instituirea unei dependențe germane, în speranța că crearea unei armate poloneze ar putea înlocui pierderile Puterilor Centrale. În octombrie 1916, la deliberările comune de la Pszczyna, conducerile germană și austriacă au convenit să accelereze proclamația prin care se promitea crearea unui stat polonez în viitor
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
simplu bun negociabil în caz de o pace separată cu Rusia, ei acum stabiliseră instituirea unei dependențe germane, în speranța că crearea unei armate poloneze ar putea înlocui pierderile Puterilor Centrale. În octombrie 1916, la deliberările comune de la Pszczyna, conducerile germană și austriacă au convenit să accelereze proclamația prin care se promitea crearea unui stat polonez în viitor. Între timp, generalul von Beseler a reușit să câștige sprijin în rândul polonezilor pro-austrieci și al adepților lui Józef Piłsudski. Partidul (cu sediul
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
crearea unui stat polonez în viitor. Între timp, generalul von Beseler a reușit să câștige sprijin în rândul polonezilor pro-austrieci și al adepților lui Józef Piłsudski. Partidul (cu sediul la Paris) respingea însă orice colaborare cu Puterile Centrale. După ce împăratul German și cancelarul s-au întâlnit cu o delegație poloneză condusă de , s-au pus la punct ultimele detalii. La 5 noiembrie 1916, guvernatorul von Beseler a emis la Varșovia , prin care promitea înființarea unui stat polonez, fără a preciza vreun
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
cu drapele poloneze. Guvernatorul general austriac Kuk a emis o proclamație similară la Lublin. A existat și o fracțiune pro-germană condusă de Władysław Studnicki, dar nu a câștigat nicio susținere semnificativă în rândul populației poloneze. Imediat după proclamație, guvernatorul general german de la Varșovia a emis un anunț de recrutare a militarilor, care a dus la proteste din partea polonezilor, care deplângeau în special lipsa unui guvern polonez. La 14 ianuarie 1917, a fost înființat un (în ) ca guvern provizoriu, alcătuit din cincisprezece
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Provizoriu de Stat (), Puterile Centrale au introdus o constituție provizorie, "brevetul", la 12 septembrie 1917. "Brevetul" concepea o monarhie constituțională, cu un parlament bicameral, dar fără . Doar școlile și tribunalele erau transferate către autoritățile poloneze, dar — în ciuda protestelor polonezilor — minoritatea germană a primit un sistem școlar separat. Până la alegerea unui rege al Poloniei, a fost instalat un Consiliu de Regență () ca guvern provizoriu. La 18 septembrie, au fost numiți următorii membri ai Consiliului: Consiliul de Regență a fost instalat printr-o
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
s-au oferit din nou voluntari pentru armata poloneză. În august 1918, Achille Ratti a sosit la Varșovia ca oaspete apostolic pentru a regla administrația Bisericii Catolice în urma schimbării circumstanțelor politice. Această numire s-a datorat mai ales influenței cancelarul german și lui Eugenio Pacelli, din 1917 nunțiu în Bavaria, la München. Ratti avea să devină celebru în 1920 drept singurul diplomat care a rămas în Varșovia în timpul Războiul Polono-Sovietic și a fost ales papă cu numele de Pius al XI
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
baza planului prezentat de președintele american Wilson în ianuarie 1918 în ale sale Paisprezece Puncte, care, în ceea ce privește Polonia, cerea crearea unui „stat polonez independent ... garantat prin legământ internațional” cu „acces liber și sigur la mare”. Pe 3 octombrie, noul cancelar german, prințul Max de Baden, a anunțat acceptarea de către Germania a planului lui Wilson și desființarea imediată a administrației militare în țările ocupate de Germania. Trei zile mai târziu, Consiliul de Regență de la Varșovia a adoptat și el propunerile lui Wilson
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
în octombrie Consiliul de Regență solicitase eliberarea lui Piłsudski și, după negocieri ținute prin intermediul lui , generalului i s-a permis să se întoarcă la Varșovia, unde a sosit pe 10 noiembrie. În ziua următoare, Germania a semnat armistițiul și trupele germane din Varșovia au fost dezarmate, refuzând să tragă asupra insurgenților polonezi. Atât Consiliul de Regență cât și guvernul lui Daszyński au transferat toată autoritatea lui Piłsudski. Regența s-a autodizolvat trei zile mai târziu. Guvernatorul general german de la Varșovia, comandantul
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
armistițiul și trupele germane din Varșovia au fost dezarmate, refuzând să tragă asupra insurgenților polonezi. Atât Consiliul de Regență cât și guvernul lui Daszyński au transferat toată autoritatea lui Piłsudski. Regența s-a autodizolvat trei zile mai târziu. Guvernatorul general german de la Varșovia, comandantul-șef al Polska Siła Zbrojna — (1 august 1915 - 11 noiembrie 1918) Guvernatori generali austro-ungari de la Lublin: În proclamația de 5 noiembrie 1916, Puterile Centrale au refuzat să stabilească frontierele noului stat polonez. În urma preluării puterii de către bolșevici
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
cu Germania ca „ultimul bastion al ordinii” împotriva amenințării bolșevice, dar politica Germaniei de a înființa mai multe state clientelare mici la est de Polonia, susținută mai ales de comandamentul suprem condus de Ludendorff a stârnit rezistență crescută față de prezența germană în teritoriile poloneze. Cu sprijinul militar german, Consiliul Lituaniei a proclamat independența statului lituanian la 11 decembrie. Sentimentul polonez a reacționat puternic, deoarece considera că Polonia și Lituania sunt o uniune istorică și mai ales deoarece considerau orașul Wilna (Vilnius
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
împotriva amenințării bolșevice, dar politica Germaniei de a înființa mai multe state clientelare mici la est de Polonia, susținută mai ales de comandamentul suprem condus de Ludendorff a stârnit rezistență crescută față de prezența germană în teritoriile poloneze. Cu sprijinul militar german, Consiliul Lituaniei a proclamat independența statului lituanian la 11 decembrie. Sentimentul polonez a reacționat puternic, deoarece considera că Polonia și Lituania sunt o uniune istorică și mai ales deoarece considerau orașul Wilna (Vilnius), propus drept noua capitală a Lituaniei, drept
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
considerau orașul Wilna (Vilnius), propus drept noua capitală a Lituaniei, drept oraș polonez. Consiliul de Regență a solicitat admiterea la negocierile cu guvernul bolșevic în timpul călătoriilor la Berlin și Viena de la începutul lui 1918, dar a câștigat doar promisiunea cancelarului german de a recunoaște guvernul polonez cu rol consultativ. Reprezentanții bolșevicilor au refuzat și aceasta, ei nerecunoscând nicio legitimitate a guvernului polonez. Reprezentantul german și-a exprimat convingerea că „Polonia independentă va fi mereu considerat de mine o utopie, și voi
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
bolșevic în timpul călătoriilor la Berlin și Viena de la începutul lui 1918, dar a câștigat doar promisiunea cancelarului german de a recunoaște guvernul polonez cu rol consultativ. Reprezentanții bolșevicilor au refuzat și aceasta, ei nerecunoscând nicio legitimitate a guvernului polonez. Reprezentantul german și-a exprimat convingerea că „Polonia independentă va fi mereu considerat de mine o utopie, și voi sprijini fără nicio îndoială revendicările ucrainene.” Prin semnarea tratatulului de la Brest-Litovsk la 9 februarie, provincia Chełm — care făcuse parte din Polonia Congresului și
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
la Kaniów în mai, resturile acestor trupe au fost internate în tabere de prizonieri, deși Haller a reușit să fugă la Moscova. Cu toate acestea, frontierele nespecificate ale Poloniei erau amenințate și înspre vest: spre sfârșitul lui 1917, comandamentul suprem german a propus anexarea unei „” la Germania, o politică sugerată anterior într-o scrisoare adresată guvernului german de către minoritatea germană din Polonia, stabilită în preajma orașului Łódź. Astfel de planuri au fost convenite în principiu de către guvernul german în martie 1918, și
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
a reușit să fugă la Moscova. Cu toate acestea, frontierele nespecificate ale Poloniei erau amenințate și înspre vest: spre sfârșitul lui 1917, comandamentul suprem german a propus anexarea unei „” la Germania, o politică sugerată anterior într-o scrisoare adresată guvernului german de către minoritatea germană din Polonia, stabilită în preajma orașului Łódź. Astfel de planuri au fost convenite în principiu de către guvernul german în martie 1918, și în aprilie au câștigat sprijin în , dar au întâmpinat opoziție puternică din partea generalului von Beseler, într-
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
fugă la Moscova. Cu toate acestea, frontierele nespecificate ale Poloniei erau amenințate și înspre vest: spre sfârșitul lui 1917, comandamentul suprem german a propus anexarea unei „” la Germania, o politică sugerată anterior într-o scrisoare adresată guvernului german de către minoritatea germană din Polonia, stabilită în preajma orașului Łódź. Astfel de planuri au fost convenite în principiu de către guvernul german în martie 1918, și în aprilie au câștigat sprijin în , dar au întâmpinat opoziție puternică din partea generalului von Beseler, într-un raport adresat
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
lui 1917, comandamentul suprem german a propus anexarea unei „” la Germania, o politică sugerată anterior într-o scrisoare adresată guvernului german de către minoritatea germană din Polonia, stabilită în preajma orașului Łódź. Astfel de planuri au fost convenite în principiu de către guvernul german în martie 1918, și în aprilie au câștigat sprijin în , dar au întâmpinat opoziție puternică din partea generalului von Beseler, într-un raport adresat împăratului Wilhelm. În luna iulie, Ludendorff și-a detaliat planurile într-un memorandum, propunând anexarea unei „fâșii
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
anexarea unei „fâșii de frontieră” foarte extinse, de 20.000 de kilometri pătrați. În luna august, Împăratul Carol al Austriei a insistat asupra opțiunii austro-polone, interzicându-i arhiducelui Carol Ștefan să accepte coroana și declarându-și opoziția față de orice planuri germane de anexare. În replică, generalul Ludendorff a acceptat să lase Wilno (și, eventual, Minsk) în Polonia, dar a reafirmat planul „fâșiei de frontieră”. Cu toate acestea, acest lucru a făcut prea puțin pentru a calma sentimentele polonezilor, care considerau că
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
cu un efectiv total de 13,5 divizii de infanterie și 7 divizii de cavalerie.<br>Totalul forțelor Puterilor Centrale era de 32 de divizii de infanterie și 10 divizii de cavalerie. Diviziile de infanterie erau formate din 13 divizii germane, 12 divizii austro-ungare, 4 divizii bulgare, 3 divizii turce.Diviziile de cavalerie erau formate din 2 divizii germane, 7 divizii austro-ungare și 1 divizie bulgară. La 30 mai/12 iunie 1917 s-a desfășurat la Iași, conferința de comandament în cadrul
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
Puterilor Centrale era de 32 de divizii de infanterie și 10 divizii de cavalerie. Diviziile de infanterie erau formate din 13 divizii germane, 12 divizii austro-ungare, 4 divizii bulgare, 3 divizii turce.Diviziile de cavalerie erau formate din 2 divizii germane, 7 divizii austro-ungare și 1 divizie bulgară. La 30 mai/12 iunie 1917 s-a desfășurat la Iași, conferința de comandament în cadrul căreia a fost definitivat planul de operații pentru campania anului 1917, pe frontul românesc. La reuniune au participat
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
provincial olandeză Zeeland. Bătălia s-a întins pe durata a opt zile și a fost o înfrângere umilitoare pentru trupele franceze și olandeze din provincie. Provincia Zeeland nu se bucurarse de prea multă atenție din parte guverului olandez înaintea invaziei germane din Țările de Jos din mai 1940. Pe 10 mai, gemaniii au lansat invazia Olandei. Într-o încercare de ridicare a moralului trupelor aliate și de zăgăzuire a valului invaziei germane, mai multe batalioane olandeze (cel mai important fiind Batalionul
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
prea multă atenție din parte guverului olandez înaintea invaziei germane din Țările de Jos din mai 1940. Pe 10 mai, gemaniii au lansat invazia Olandei. Într-o încercare de ridicare a moralului trupelor aliate și de zăgăzuire a valului invaziei germane, mai multe batalioane olandeze (cel mai important fiind Batalionul al 14-lea de infanterie) au organizat rapid câteva linii defensive în Zeeland. Prima a fost Bathline (numită așa după fortăreața medievală din apropiere Bath). Această linie defensivă nu era decât
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
baterii de artilerie de câmp. În prima zi a atacului, niciuna dintre tabere nu și-a atacat inamicul. Germanii așteptau întăriri din alte zone alte teritoriului ocupat, iar olandezii își cosolidau pozițiile și așteptau sosirea întăririlor din parte francezilor. Aviația germană a întreprins câteva raiduri în timpul în cărora au mitraliat pozițiile olandezilor. În dimineața zilei de 11 mai, primele trupe franceze au ajuns pe linia frontului. Era vorba de cinci regimente de infanterie (care formau proaspăt organizata Divizie a 68-a
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
După amiază au sosit în portul Vlissingen două vase poștale ( ("Rouen" și "Cote d'Argent") cu provizii. Acestea erau escortate de distrugătoare franceze (FS "Cyclone" și "Sirocco") și britanice (HMS "Valentine" și HMS "Winchester"). Convoiul a fost atacat de bombardierele germane, care au fost însă respinse rapid de focul antiaerienei. În port a sosit și un al doilea convoi, atacat la rândul lui de bombardiere, dar artileria antiaeriană aliată le-a alungat și pe acestea din urmă. În timpul luptelor, un avion
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]