65,481 matches
-
rânduri vă rog să mă credeți, dragi prieteni, că lăcrimez. După această dată memorială (sic!), cu mari intervenții am intrat la blestematul liceu pe care-l cunoașteți. (A fost reprimit ceva mai târziu, doar ca „asistent”, cu scaun adus de acasă. După vreo două luni de ședere în fundul clasei, fără ca nimeni să-l întrebe ceva, un inspector inimos la întrebat și l-a... „înmatriculat”. Un noroc! - n. ed.). [...] Acum am 18 ani. Am făcut eu oare ceva de folos până acum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
eclectici (adică selectează din toți ce e mai bun - 188 asta după părerea lor). (Este anul redactării unei lucrări despre Eminescu și al preocupărilor mărturisite pentru „concepția lui Maiorescu” nota ed.) 15-II-957. Dragă Ioane, [...] Ne-am întâlnit când am fost acasă; am discutat;aveam iluzia că în preajma noastră fâlfâie aripile aceleiași prietenii care ne-a legat odată... Am simțit aceeași dulce mireasmă răspândită altădată de lungile noastre spovedanii. Spunându-mi că o să-mi scrii am așteptat un răvaș de la tine. Dar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
totuși, două întrebări: „Câți oameni și până când?” (revista Plumb, noiembrie, 2012) 79 „În genunchi pentru Ștefan cel Mare!” 1964. Popas de seară la grădina Măgura, la o bere, cu Alexandru Protopopescu și Richard Regvald. Suntem studenți și ne petrecem vacanța acasă, în urbea natală, Târgu Ocna. Toți trei batem la poarta „gloriei literare”, așa că dezvoltăm idei de strategie, povestim bârfe auzite în Iași sau București. Sandu (Proto!) ne arată, după ce se asigură că nu este nimeni pe aproape, o bancnotă de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și lapte de capră, au respirat aer de munte și, totuși, au murit de ftizie? Știu că badea Gh. Mitrofan s-a vindecat de cancer tratându-se cu rostopască, la indicațiile unei babe, după ce doctorii l-au timis ca să moară acasă în maxim trei luni. O adolescentă a hotărât, contrar rezultatelor de laborator, că 109 nu are cancer, și respectiva tumoră abdominală s-a resorbit în mai puțin de un an. O bunicuță de la țară a scăpat de un cancer de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prietenii” maghiari sau bulgari (motivați și de vechi impulsuri revendicative). Numai că în timp ce Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu se dădeau mari „patrioți”, turistul român ajuns în Ungaria, în Germania comunistă și chiar în Bulgaria constata că acolo se trăiește mai bine decât acasă, încât amestecul sau neamestecul Sovietelor în „treburile interne” ale partidului comuniștilor din țările satelite erau pentru el o poveste oarecare. Pe de altă parte, „războiul clandestin” al blocului sovietic cu conducerea comunistă de la București are, uneori, repercusiuni nefaste în plan
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
rânduri vă rog să mă credeți, dragi prieteni, că lăcrimez. După această dată memorială (sic!), cu mari intervenții am intrat la blestematul liceu pe care-l cunoașteți. (A fost reprimit ceva mai târziu, doar ca „asistent”, cu scaun adus de acasă. După vreo două luni de ședere în fundul clasei, fără ca nimeni să-l întrebe ceva, un inspector inimos la întrebat și l-a... „înmatriculat”. Un noroc! - n. ed.). [...] Acum am 18 ani. Am făcut eu oare ceva de folos până acum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
eclectici (adică selectează din toți ce e mai bun - 188 asta după părerea lor). (Este anul redactării unei lucrări despre Eminescu și al preocupărilor mărturisite pentru „concepția lui Maiorescu” nota ed.) 15-II-957. Dragă Ioane, [...] Ne-am întâlnit când am fost acasă; am discutat;aveam iluzia că în preajma noastră fâlfâie aripile aceleiași prietenii care ne-a legat odată... Am simțit aceeași dulce mireasmă răspândită altădată de lungile noastre spovedanii. Spunându-mi că o să-mi scrii am așteptat un răvaș de la tine. Dar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Am văzut că oamenii își câștigau cu greu pâinea. Am văzut cât din recolta anuală le revenea lor și cât revenea CAP-ului, Cooperativei Agricole de Producție. Am văzut în același timp că oamenii din sat, ca să trăiască, mai veneau acasă și cu un sac de porumb peste cota legală, repartizată atunci de către CAP. În același timp, în ziarele județene erau popularizate anumite acțiuni ale poliției. Că poliția l-a prins pe cetățeanul cutare cu un sac de porumb în spate
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
mă fac părtaș, să fiu în partea cealaltă. — Ați simțit, deci, un sentiment de compătimire față de niște oameni în mijlocul cărora trăiați. — Da. Trăiam efectiv, cu familia. Dar pe vremea aceea copiii, și nu doar cei din satele transilvane, nu stăteau acasă și se uitau la televizor, ci lucrau, alături de părinții lor, la câmp. Ați terminat dreptul în 1990, deci l-ați făcut între 1986 și 1990. Spuneți că mai degrabă v ați fi văzut avocat. Ce însemna să fii avocat înainte de
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Bin-țin-țan. Bințințan Aurica. N-o căuta nimeni, un singur polițist a fost de partea mea, fostul șef de la Crimă Or ganizată, cu care m-am dus noaptea, pentru prima și singura dată în viața mea, să fac pândă la ea acasă. Aflasem că doamna Bințințan se plimba pe stradă. Dar nu știam cum arăta, putea să treacă pe lângă mine. Am aflat că a fost la șeful meu de-atunci, primul procuror care m-a și chemat la el și a spus
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
degrabă decât să faci lucruri bune? — Nu. Cred că acest aspect e determinat de educația pe care-o primești de la naștere. E determinat, în primul rând, de educația pe care-o primești în familie. Vorbim de cei șapte ani de-acasă sau câți or fi. Dacă în familie copiii nu văd că părinții lor au o anumită atitudine, nu văd că blamează, cel puțin în discuțiile din mediul închis, din mediul familial, actele infracționale și atitudinile neoneste, nici lor nu li
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
independent. Dacă acel cineva nu face acest lucru, ci invers, e foarte ușor să trecem în partea cealaltă. Adică sistemul să revină din nou la situația de blazare dinainte. Îți faci treaba ca un funcționar onest, ești împăcat, te duci acasă și dormi. Deci, sunt de acord cu dumneavoastră. Nu e greu să te întorci la vechiul sistem în care nu se întâmpla nimic. Greu a fost să mergi înainte. Dar să te duci înapoi nu e absolut deloc greu, plus
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
aud critici, dar nu sunt obligat să iau în față toate insultele și injuriile. — Deci, înțeleg că nu vă mai uitați la televizor. — Mă mai uit la anumite posturi de știri, dar foarte puțin. La ora când ajung eu seara acasă, la 7, la 8, știu deja știrile de pe media on line. — Abia atunci încep dezbaterile. — La dezbateri mă uit mai puțin. Mă interesează știrea. Când nu vreau să-i aud, închid sonorul, și mă uit, pe bandă, la știri. — Adică
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
există un gard deschis prin care presa își focaliza obiectivele camerelor și se vedea la fel. Oricum, asta nu mai e problema noastră. Am făcut tot ce-am putut. — Să lăsăm partea profesională, deși ea o să revină, vrând-nevrând. Când ajungeți acasă la 7, citiți și altceva în afară de Codul penal, Codul de procedură penală, presă, dosare? — Citesc mult mai multă beletristică, filozofie, statistică, orice, decât presă, Codul penal sau Codul de procedură penală. Sigur, n-aș vrea să zic, cum spunea un
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
toată ziua cu mine. Mergeam la fotbal împreună, mergeam la schi împreună, mergeam la tenis împreună. A fost foarte legat de mine. Ei bine, după ani de zile în care soția mea, Corina, era nemulțumită de faptul că nu stăteam acasă, a avut discuții cu el. Și Mihai, la cincisprezece-șaisprezece ani, a spus: „Lasă-l în pace, face lucruri importante acolo.“ Deci, era un copil care înțelesese. Acum în această situație este Vlad. Pentru că Vlad are acum unsprezece ani, vârsta pe
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
în pace, face lucruri importante acolo.“ Deci, era un copil care înțelesese. Acum în această situație este Vlad. Pentru că Vlad are acum unsprezece ani, vârsta pe care a avut-o Mihai când am plecat, și mă tot întreabă: „Când vii acasă?“ În anul 2009, înainte de alegerile prezidențiale, mi-a zis: „Dacă n-o să fie ales Băsescu, pe tine o să te dea afară, nu?“ Deci, asta e întrebarea pe care mi-o pune un copil de nouă ani, da? Ce bine că
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
a zis: „Dacă n-o să fie ales Băsescu, pe tine o să te dea afară, nu?“ Deci, asta e întrebarea pe care mi-o pune un copil de nouă ani, da? Ce bine că nu va fi ales Băsescu, ca să vii acasă.“ Corelații pe care le fac copiii după ce se uită la televizor. Sfârșit de carieră la DNA, interimar la Parchetul General. Dosarul Referendumul — Suntem la trei luni de la ultima discuție, iar de atunci s-a mai întâmplat un sigur lucru notabil
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
pentru a găsi oportunități de lucru. Migrația forței de muncă este motorul dezvoltării socio-economice în economiile în tranziție. În același timp, migrația este un determinant major în transmisia bolilor sexuale. Nu numai cei plecați sunt expuși dar și cei rămași acasă datorită diminuării relațiilor familiale și sărăciei. Adesea, accesul acestora la programele de prevenire este limitat, iar infrastructura de sănătate publică nu cuprinde tocmai populația defavorizată. De altfel, în cazul examenelor citologice, sensibilitatea examenelor este precară: numai o treime din femeile
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
pentru a găsi oportunități de lucru. Migrația forței de muncă este motorul dezvoltării socio-economice în economiile în tranziție. În același timp, migrația este un determinant major în transmisia bolilor sexuale. Nu numai cei plecați sunt expuși dar și cei rămași acasă datorită diminuării relațiilor familiale și sărăciei. Adesea, accesul acestora la programele de prevenire este limitat, iar infrastructura de sănătate publică nu cuprinde tocmai populația defavorizată. De altfel, în cazul examenelor citologice, sensibilitatea examenelor este precară: numai o treime din femeile
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
viață, ca să ne putem bucura și să-i bucurăm și pe cei din jur. Aici am cunoscut o parte din comunitatea Frasinului și a împrejurimilor; aici i-am cunoscut pe primii dascăli; aici am plâns și am râs. Aici suntem acasă. Și tot aici încep să vă povestesc despre ei, generația de sacrificiu a învățământului românesc de la război până în zilele noastre. Și nu numai despre ei, ci despre tot omul care a trecut pragul acestei case, atât cât am reușit să
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
a părut foarte frumoasă și valoroasă, astfel încât mi-am însușit-o și, când a început s-o caute, n-am recunoscut că eu o pusesem în gentuța mea. Bineînțeles că au fost înștiințați imediat mama și tata și bătaia de acasă a mea a fost. Asta a fost prima mea lecție dură de viață, dar mi-a prins bine. Celălalt aspect legat de familia Lupu este puțin de factură umoristică: ca tot omul gospodar, domnul director Lupu se ducea dimineața devreme
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
vaca, porcul și ce mai avea pe acolo. Dar cred că-și punea costumul ca să nu întârzie în școală și, când își făcea apariția în cancelarie, târa după el un „parfum” înțepător de grajd. Știu că ai mei se distrau acasă pe tema asta - așa am aflat de acest aspect. A venit și vremea să merg la școală: septembrie 1951. Aveam 7 ani și 5 luni. Conform ciclurilor de 4 ani, ar fi trebuit s-o am învățătoare pe mama. Mama
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
atât cât este necesar pentru o titularizare sau suplinire. Punct! În clasa a II-a am devenit pionieră. Festivitatea era așa de sobră și de înălțătoare sub steagul patriei, că te făcea să plutești. Țin minte că am venit până acasă doar cu bluza, chiar dacă era frig și asta doar că să-mi vadă toată lumea cravata și să mă admire; eram grozav de mândră de noul meu statut de apărător al patriei mele, în slujba ei și a steagului, dar nu
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
și cu două-trei clase odată, au avut grijă de copii în pauze și până părăseau curtea școlii. Erau unii săteni așa de săraci încât nu aveau cu ce să-și îmbrace copiii; așa că părinții mei, împreună cu ceilalți colegi, luau de acasă tot ce nu mai era strict necesar și duceau săracilor ca să-și poată trimite copiii la școală și nu-i lăsau în pace până nu le veneau copiii la școală. Chiar dacă eram mică, înțelegeam și mă strângea în spate când
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
nici nu trecuseră vreodată pe la școală și care trebuiau să fie învățați să scrie și să citească. Și plecau învățătorii, după orele de clasă cu copiii, pe la casele oamenilor și adunau câte 2-3 vecini și stăteau și-i învățau carte acasă. Veneau noaptea obosiți și flămânzi, nimeni nu-i întreba de sănătate. Țin minte că într-o iarnă căzuse zăpadă până deasupra pieptului, iar lângă casă era și mai înaltă; tata s-a sculat de dimineață și a săpat tunel până la
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]