56,095 matches
-
din stația de la complexul alimentar, a oprit mașina, a deschis portiera din spate și a spus: Să urce trei. Cînd ajung la combinat, telefonez la garaj să vi se trimită autobuze. Ca orice minune, gestul fostului director general a fost comentat trei zile în combinat. Probabil atunci am aflat și eu; mi-a rămas în auz tonul elogios al celui care mi l-a povestit. Praf în ochi! îmi amintesc că am exclamat eu. Iei trei în mașină o dată și așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sub al cărei soare torid se întâlneau cu toată lumea bună a Bucureștiului, îi permitea să cultive o mică societate mondenă, cu ceaiuri dansante, excursii, nopți târ zii, iar mai apoi, când Monica a devenit majoră, fumau împreună țigara de seară, comentând noutățile și picanteriile fiecărei zile. Trebuie subliniat faptul că această amiciție era doar latura minoră a relației dintre mamă și fiică. Mo nica Lovinescu a spus-o răspicat: „Era prietena mea cea mai bună de joc și de serios, dublul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
făurea despre mine“ (La apa Vavilonului, p. 17). Latura ma joră era, după cum a dovedit-o evoluția în timp a Mo ni căi Lovinescu, cea de formare intelectuală, etică și estetică. Amân două citeau mult, citeau aceleași cărți și le comentau, întâlnindu-se în opinii. Desigur, dreptul la pri ma lectură a scrierilor Monicăi îi revenea întotdeauna Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu. Ca inspectoare generală de franceză, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu lipsea foarte des din București și în acest timp Monica rămânea la E. Lovinescu, alături de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
regularitate emisiunile instigatoare ale posturilor de radio imperialiste și în special emisiunile Postului de Radio Paris, unde funcționa în calitate de crainică pentru emisi unile în limba română fiica sa, Lovinescu Monica, soția trădătorului de patrie Ierunca Virgil, iar știrile transmise le comenta în mod ostil regimului democrat din RPR, împreună cu coinculpatul Diaconescu Stelian. Cu ocazia deselor discuții pe care le purta inculpata împreună cu D[iaconescu] S[telian], își manifestau neîn crederea în trăinicia regimului nostru, propăvăduiau schim barea acestuia și reinstaurarea regimului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
țiu tocul... Astă seară am vorbit cu Lisette (cum nu i-ai scris tu ei? stă în Str. Vasile Lascăr 70), care mi-a spus că scrisoarea ta pentru S[andu] Ros[etti] a făcut o admirabilă impresie, că au comentat și gestul, și turnura de frază, și omagiul, că amân doi soții erau plini de aprecieri extrem de favorabile: inteligență, finețe, scris de intelectual rafinat etc. S[andu] Ros[etti] e acum la Copenhaga. Azi dimineață la 7 am trimes pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care o duc. Teatru, deloc. Cinematograf, deloc. Lecții și sindicat. Nu. Tu mereu, cu mine peste tot. Îți închipui, Monica, nu te părăsesc o clipă. Nimic nu mă distrage de la preocuparea asta constantă. Dacă vorbesc cu altcineva, vorbesc de tine, comentez scrisorile. Îi spuneam Marianei: „A fost la Retz“. - „Cum?“ - „Am fost de atâtea ori în Paris și n’am isbutit niciodată să ajung acolo!“ Când stau la lecții, mă apăr de actualitate: lucrez, dar străfulgeră mereu în mine dorul de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un rucsac în spate, cu boarfe inutile. Mi-a telefonat acum Sabine, cu urări. Știu că te va bucura. Vei spune: „Nu e singură“... M. 18/1947 II 29 noembrie 1947 Ce vei fi făcând acolo? Toate posturile de radio comentează greva cu pronosticuri mai mult sau mai puțin sumbre. Eu ascult și macin tristețe și spleen; mă gândesc că toate obstacolele ce s’au interpus între tine și Paris vor fi avut vreun rost, că am silit destinul, că poate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
meu evident de ieri, mare succes și apreciere pentru o lucrare importantă, cu care m-am descurcat, spre cinstea mea. Îmi continui șirul de nopți de veghe de mai mult de douăsprezece zile; stau noaptea foarte târziu să citesc, să comentez, să mă documentez, să scriu, să studiez, să redactez conferințe, rapoarte. Deci azi-noapte m-am culcat spre ora două. La șase fix, nu reușeam să mă trezesc, nici să mă țin pe picioare. Un efort: am ajuns la ora exactă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
meu. Mă întorc mirată și văd o doctoriță brunetă, foarte frumoasă, zâmbindu-mi. Un studiu recent făcut la Chicago a demonstrat exact același lucru. — Pe bune? Mă înroșesc instantaneu de mândrie. Ce să zic?... Mulțumesc! N-am făcut decât să comentez ce am văzut... — Dar asta e exact genul de atitudine pe care ar trebui să o aibă doctorii, spune. Dorința de a vedea dincolo de fișe și diagrame. Dorința de a privi nu pacientul - ci omul. Să fii doctor nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Acum că... Face un gest vag, desenând un semicerc. — Ce? — Of, Becky. Mami oftează. Înțeleg foarte bine că ți-e nu știu cum să vorbești despre asta. Dar n-are nimic, dragă! În ziua de azi, e perfect acceptabil. Nimeni nu mai comentează. — Ce să comenteze? Ce tot... — Eu un singur lucru vreau să-mi spui... se oprește, delicată. Cu cât să mai dau drumul la cusături? Pentru ziua cu pricina? Să dea drumul la cusături? Ce naiba tot... Ia stai așa. — Mami! Sper
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un gest vag, desenând un semicerc. — Ce? — Of, Becky. Mami oftează. Înțeleg foarte bine că ți-e nu știu cum să vorbești despre asta. Dar n-are nimic, dragă! În ziua de azi, e perfect acceptabil. Nimeni nu mai comentează. — Ce să comenteze? Ce tot... — Eu un singur lucru vreau să-mi spui... se oprește, delicată. Cu cât să mai dau drumul la cusături? Pentru ziua cu pricina? Să dea drumul la cusături? Ce naiba tot... Ia stai așa. — Mami! Sper că nu-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca pe o expresie a slăbiciunii și, respectiv, intoleranța ca pe o expresie a tăriei : „Înainte, când am fost slabi, v-am tolerat [pe voi, evreii], acum, când suntem tari, nu vă mai tolerăm” <endnote id="(754, II, p. 46)"/>. Comentând nemulțumirea demnitarului rus Anatole de Demidoff față de lipsa de ospitalitate cu care a fost tratat În Moldova, Mihail Kogălniceanu scria următoarele : „De unde vine această pretenție a străinilor ca, Îndată la venirea lor, să le dăm casele, mesele, cinstirile noastre ? De unde
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iorga, „românimea” era față de „evreime” de „o bunătate prostească” sau de o „ospitalitate stupidă”. Acest tip de retorică era foarte la modă În epocă, astfel că și un intelectual neangajat politic ca G. Călinescu a derapat puțin pe această pantă. Comentând romanul Profeți și paiațe (1931) al scriitorului evreu Emil Dorian, criticul notează În 1941 : „Românilor li se recunoaște [În roman] doar calitatea de «popor ospitalier și bun», ceea ce e În fond o slăbiciune, căci asemeni tuturor națiilor civilizate românii trebuie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
perioada „comunismului internaționalist”, din cauza unei eronate Înțelegeri a luptei Împotriva antisemitismului (În acest caz, probabil că activiștii evrei au avut și ei un cuvânt de spus) ; ulterior, În perioada „național-comunismului”, din cauza unui exces de națio- nalism sau chiar din antisemitism. Comentând, de exemplu, o monografie-album din anii ’80 despre municipiul Iași - În care nu se vorbește despre istoria vechii și numeroasei comunități a evreilor așkenazi din oraș (51% din populație Înainte de al doilea război mondial) și nici despre importantele ei realizări
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu și pe „jâdan”, dintr-o versiune culeasă În 1926 În ținutul Vrancei : „Iată, vine-n cale/ Trei turme de oi,/ Cu trei mândri feciori :/ Unu-i ungurean,/ Unu-i moldovean/ Și unu-i jâdan” <endnote id="(289, p. 151)"/>. Comentând astăzi această regretabilă lipsă, lingvistul Stelian Dumistrăcel amintește cititorului mai tânăr de „pudoarea politică” (e folosit un eufemism ironic) „ce caracteriza momentul redactării monografiei citate” <endnote id="(247, p. 116)"/>. În fine, cel mai flagrant caz este cel referitor la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1876, de exemplu, printr-o circulară emisă la Lemberg de autoritățile habsburgice, evreii ortodocși din Galiția erau avertizați că nu pot călători În Rusia, pentru că acolo nu aveau voie să poarte barbă decât mujicii ruși. „Ușor se poate Întâmpla - comenta Mihai Eminescu această interdicție - ca evreul austriecesc să se pomenească În mijlocul uliței că i se taie cu de-a sila barba, perciunii și poalele caftanului.” „Fericită Rusie !”, exclamă Eminescu, dar nu cu ironie, ci cu sinceră invidie (În Curierul de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iară (se) poruncește să tundă bărbile bătrânilor [evrei], cu foarfecele de tuns oile” <endnote id=" (197, p. 41)"/>. Se pare că asemenea evenimente s-au produs Într-adevăr, pentru că și În romanul Răscoala (1932) Liviu Rebreanu pune un personaj să comenteze În acest sens revoltele antievreiești declanșate de țăranii din Bucovina În primăvara anului 1907 : „Nu-i nici-o pagubă dacă se vor pierde câțiva perciuni ! zise Titu [Herdelea] râzând. Numai așa o să mai scape satele de ei, că prea s-au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
smirnă pe care Îl degajă acesta reprezintă o dovadă de sfințenie. Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, de exemplu - scria În 1630 Petru Movilă -, avea „trupul neputrezicios” și „cu mir Înmiresmat” <endnote id="(753, p. 52 ; vezi și nota 31)"/>. Comentând literatura apocaliptică medievală, orientală și europeană, Ioan Petru Culianu conchide că „principala opoziție dintre bine și rău, dintre Paradis și Iad, este puternic olfactivă, fiind exprimată prin opoziția senzorială dintre mireasmă și miasmă” <endnote id="(61, p. 223)"/>. Este, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rol important. Și eroii mitologiei grecești, „păgâni” fiind, au fost supuși unei valorizări negative asemănătoare. De pildă, Într-o versiune românească a Romanului Troiei (din 1766) se vorbește despre „spurcata Elena” și „necuratul Paris” <endnote id="(19, II, p. 409)"/>. Comentând În 1939 acest text, Mircea Eliade era surprins de „cât de mult se schimbă viziunea lumii și valorificarea vieții de la o cultură la alta” : „Tot ceea ce glorifica vechea Eladă - eroicul, destinul, frumusețea - este nu numai neînțeles, ci și violent atacat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
altele ca „femei cârciumărițe, precum moldovence așa și jidoavce”, să nu mai aibă voie să vândă băutură, „nici la târg, nici la țară”, pentru că „s-au cunoscut că pricinuesc multe lucruri fără de cale, fiind Într-adins femei și fete tinere”. Comentând această „poruncă domnească”, un cronicar din epocă se bucura de faptul că astfel „a Încetat vechea deprindere a boierilor de a pune femei la cârciumi și mai ales de a alege [pe] cele frumoase, pentru ca vinul să se vândă repede
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-ar afla nu numai „negustorii noștri [de băuturi]”, care Îi transformă pe neevrei În „dobitoace Îmbătate cu alcool”, dar și „femeile noastre din localurile de petrecere ale creștinilor” <endnote id="(304, p. 13)"/>. Liderii legionarilor români nu doar traduceau, comentau și publicau celebrele Protocoale..., precum Ioan Moța prin 1930, dar le și preluau ideile, precum Corneliu Zelea Codreanu. În 1936, acesta din urmă atenționa și el opinia publică asupra faptului că „jidanii vor aplica un plan unic și diabolic” de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aproapi privighire” pentru a-i ține sub control pe evreii care angajează moldoveni creștini. Atunci când În cataloage se con semnează „feti di creștini ci să află slujând pi la jâdovi”, acuzația de corupere sexuală este subînțeleasă. „Bănuiala compromiterii femeilor creștine - comentează istoricul Mihai-Răzvan Ungureanu - decurge din aceste inventare nominale de contacte individuale, contribuind la identificarea stereotipă a evreului din orașe ca om de joasă morală și corupător de minore creștine etc.” <endnote id="(814, p. 30)"/>. Acuzații similare au fost aduse
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
revista franceză La Vie (nr. 2546/1994), regizorul român Lucian Pintilie a amintit de „evreii care purtau steaua galbenă și care măturau Bucureștiul” la Începutul anilor 1940. Într-o pagină de jurnal, scriitorul român Paul Goma, stabilit la Paris, a comentat astfel acest episod : „Știam - din cele știute - că, În România, evreii suferiseră persecuții [...], dar nu purtaseră stea galbenă” (Timpul, nr. 10/1995). Trebuie să observ - ca rabinul din celebra parabolă - că ambii interlocutori au, În felul lor, dreptate. Ar avea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și spiritul anticapitalismului Pentru a Înțelege pe deplin fenomenul socio- economic schițat mai sus, trebuie să apelăm la perspectiva maxweberiană. Spre deosebire de „etica protestantă”, „etica ortodoxă” nu conține der Geist des Kapitalismus <endnote id="(658)"/>. „În ochii Ortodoxiei - notează Daniel Barbu, comentând «firea românilor» -, singura muncă legitimă este cea care se ferește cu grijă să depășească granițele economiei naturale. Cu adevărat acceptabilă pentru Biserica [ortodoxă] nu este decât munca țăranului și numai În măsura În care nu este nici capabilă și nici dispusă să genereze
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aceste elemente rurale, care au dăruit României o cultură, erau ostile evreilor, se Înțelege că și cultura produsă de ele trebuie să poarte același caracter evreofob. Și, Într-adevăr, toate curentele noastre culturale vibrează, În deosebite grade, de antisemitism”. După ce comentează evreofobia din cadrul junimismului, poporanismului, naționalismului și chiar socialismului românesc, Ștefan Zeletin conchide tranșant și cumva abuziv : „Așadar, Întreaga cultură În care se face educația tinerimii române respiră ura elementelor agrare Împotriva evreilor” <endnote id="(741)"/>. Și intelectualii români din perioada
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]