55,062 matches
-
islamului și învățăturile sale completează tot ceea ce are legătură cu omul în lumea aceasta și în cealaltă. Cei care cred că aceste învățături se referă doar la aspectele culturale sau spirituale, excluzându-le pe celelalte, greșesc. Într-adevăr, islamul este credință și cult, patrie și cetățenie, religie și stat, spiritualitate și acțiune, carte și sabie. Nobilul Coran vorbește despre toate acestea și le consideră esența și partea integantă a islamului. Cere să le îndeplinim în mod global [...] Importante sunt aici cuplurile
Hassan al-Banna () [Corola-website/Science/331121_a_332450]
-
Saladin, al-Malik Al-Zahir, va fi ucis în urma unor serii de precepte afirmate, potrivit cărora Dumnezeu va mai putea crea un profet (nabi), ceea ce ulemalele și implicit comunitatea acelui timp nu au putut accepta. Demnă de menționat este și influența din partea credinței islamice, tematica călătoriei nocturne a profetului, care a constituit un arhetip și pentru medițațiile teosofilor islamici, remarcându-se în majoritatea lucrărilor sale. Călătoriile spirituale se reflectă astfel în lucrări ca : 'Agl-i surk ( Intelectul roșu ?-persană), Awaz-i par-i Jibrti (Freamătul
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
spațiu. Sensul conotativ este acela al unei cunoștințe ce reprezintă însuși Orientul cunoașterii care pentru Suhrawardī se confundă cu lumina absolută (ʼ išrăq). Henry Corbin adaugă faptul că noțiunea este asociată ideii de xvarnah, ale cărei origini se regăsesc în credința mazdeană și reprezintă lumina cunoașterii supreme, echivalentui termenului de "doxa" din elină . Philip Hitti îi atribuite filosofiei sale origini maniheist- zoroastrine , adăugând că procesul de cunoaștere specific este acela al unei iluminări prin intermediul spiritelor sferelor. De altfel se subliniază și
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
să-l trimită reprezentant la Teheran pentru a-l ține la distanță de procesul decizional intern, pe care Nasrallah ar fi putut să-l influențeze cu tendințe ceva mai radicaliste. Cu siguranță, anii petrecuți în Iran i-au modelat profund credințele și, mai ales, aspirațiile. Intrând în contact cu o serie de erudiți islamici, Nasrallah va reveni în Liban cu o viziune bine împământenită asupra felului în care islamul ar trebui trăit - la nivel de mișcare salvatoare, apoi la nivel de
Hassan Nasrallah () [Corola-website/Science/331126_a_332455]
-
Posesia demonică (sau posedarea demonică) este, în mai multe sisteme de credință, fenomenul de posedare a unei persoane de către o ființă supranaturală malefică (sau demon). Descrieri ale posesiunilor demonice includ adesea amintiri șterse sau personalități, convulsii, „crize” și leșin ca și cum persoana ar fi pe moarte. Alte descrieri includ accesul la cunoștințe ascunse
Posesie demonică () [Corola-website/Science/331138_a_332467]
-
de animale sau oameni nedreptățiți de către „posedat”, riturile de exorcizare, de obicei având ca format oferte de respect sau oferte de sacrificiu. Creștinismul susține că posesia derivă de la Diavol (sau Satan), sau unul din demonii săi. În multe sisteme de credință creștine, Satan și demonii lui sunt de fapt îngeri căzuți. În conformitate cu "Enciclopedia catolică": „În Vechiul Testament avem doar un singur exemplu, și chiar că nu este foarte sigur. Ni se spune că „... un duh rău care venea de la Domnul” (1 Samuel
Posesie demonică () [Corola-website/Science/331138_a_332467]
-
că germanii doreau să restaureze domnia lui [[Eduard al VIII-lea al Regatului Unit|Eduard al VIII-lea]] în cazul în care ar fi ocupat Anglia. Numeroși lideri naziști consideratu că Ducele de Windsor era un simpatizant al guvernului naziste, credință susținută de comportamentul lui și al amantei sale [[Wallis Simpson]] în timpul vizitei din 1937 din Germania. Totuși, documentarul a demonstrat că ,în ciuda [[Operațiunea Willi|planurilor germane]], fostul rege a fost de acord să fie transferat la bordul unei nave de
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
în început să trimită sume substanțiale către Irak. Al-Mu'tasim s-a îmbolnăvit spre sfârșitul anului 841. Acesta a decedat pe 5 ianuarie 842, la Samarra. În ziua în care a murit al-Mutasim, fiul acestuia, al-Wathiq, a depus jurământul de credință și a devenit noul calif al Imperiului Abbasid. Istoricii au pus adesea accentul pe lipsa de cultură a califului al-Mu'tasim, în comparație cu fratele său, al-Ma'mun, însă acesta s-a remarcat prin calitățile sale de comandant militar și de
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
cu mai mult de 300 de nave, iar Erling a efectuat un proces a regelui în Tønsberg. La rândul său, regele danez i-a dat 35 de nave lui Erling și împreună cu Filip Simonsson (un alt rival Bagler), a jurat credință regelui Valdemar. Deși pretenția la tron al lui Filip a fost susținută atât de Valdemar cât și de biserică, în cele din urmă Baglerii l-au proclamat rege pe Erling și Filip a devenit Conte de Haugating și Borgarting, iar
Guttorm Sigurdsson al Norvegiei () [Corola-website/Science/331243_a_332572]
-
o ajute. În noiembrie 1752, Clementina trăia cu Charles și i-a rămas amantă în următorii opt ani. Cuplul s-a mutat la Liège unde Charlotte, singurul lor copil, s-a născut la 29 octombrie 1753; a fost botezată în credința romano-catolică la biserica Sainte Marie-des-Fonts. Relația dintre prinț și amantă a fost dezastruoasă. Charles era deja un alcoolic deziluzionat atunci când au început să trăiască împreună, în scurt timp devenind violent și incredibil de posesiv față de Clementina. În 1760, când mama
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
organizații se afla întâlnirea vizionarilor Alexandru Teodorescu (alias Sandu Tudor), poet, eseit, publicist și Ivan Culighin (duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în orașul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim. Simbolistica „Rugului Aprins” reprezintă focul etern al credinței care nu se mistuie, rugăciunea neîncetatâ a lui Hristos. Termenul este din Vechiul Testament și simbolizează rugul văzut de Moise în pustietate care arde și nu se preface în cenușă. „” este un simbol al rugăciunii repetate, al rugăciunii inimii, al adorării
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
în anul 1946 și va activa până în 1948 (când va fi scos în afara legii) sub denumirea de „Rugul Aprins al Maicii Domnului”, în fapt reprezenta un nucleu de intelectuali laici și monahi care își propunea păstrarea valorilor ortodoxe, a dreptei credințe, curățirea Bisericii Ortodoxe Române în vremuri de ateism comunist. În mod practic, prin credință și rugăciune, membrii grupului doreau să se opună comunismului adus de trupele URSS în anul 1944. Încă de la înființare, grupul se remarcă a fi o comunitate
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
sub denumirea de „Rugul Aprins al Maicii Domnului”, în fapt reprezenta un nucleu de intelectuali laici și monahi care își propunea păstrarea valorilor ortodoxe, a dreptei credințe, curățirea Bisericii Ortodoxe Române în vremuri de ateism comunist. În mod practic, prin credință și rugăciune, membrii grupului doreau să se opună comunismului adus de trupele URSS în anul 1944. Încă de la înființare, grupul se remarcă a fi o comunitate a credinței în Dumnezeu, în cadrul căreia se regăseau teologi, profesori, călugari, studenți etc. Întâlnirile
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
Bisericii Ortodoxe Române în vremuri de ateism comunist. În mod practic, prin credință și rugăciune, membrii grupului doreau să se opună comunismului adus de trupele URSS în anul 1944. Încă de la înființare, grupul se remarcă a fi o comunitate a credinței în Dumnezeu, în cadrul căreia se regăseau teologi, profesori, călugari, studenți etc. Întâlnirile de la Mănăstirea Antim aveau loc joia, în biblioteca sau în pridvorul mănăstirii și erau prezidate de către starețul din acea vreme, Părinte Arhimandrit Vasile Vasilache. Se citeau piese literare
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
o organizație „subversivă și contrarevoluționară”. Mai mult decât cele declarate de anchetatori, ministrul de interne în regimul comunist, Alexandru Drăghici, susținea prezența unei conspirații legionare în interiorul Bisericii Ortodoxe Române care trebuie eradicată imediat. În concluzie , acesta își propunea doar îngenunchierea credinței în fața marxism-leninismului ateu. Vor fi mai multe valuri de arestări: În 14 iunie 1958 au fost arestați cei mai mulți dintre „suspecți”: Alexandru Teodorescu (Sandu Tudor), Benedict Ghiuș, Roman Braga, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Arsenie Papacioc, Alexandru („Codin”) Mironescu, George Văsii și
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
arestarea episcopului, ducându-l pe acesta în lanțuri la Ducele Christopher unde a fost închis în turn, pe întuneric. După câteva luni în condiții îngrozitoare, regele a trimis un mesager la Episcopul Jens pentru a vedea dacă jura din nou credință și să promită că nu o să caute răzbunare pentru captivitatea lui, însă episcopul a refuzat. După alți doi ani petrecuți în captivitate, episcopul Jens a reușit să scape cu ajutorul unui servitor. Episcopul a fugit direct la Roma pentru a prezenta
Eric al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331277_a_332606]
-
Fýrisvellir după ce l-a sacrificat pe Odin și a promis că dacă iese victorios, el însuși avea să își zică astfel timp de zece ani. Adam de Bremen relatează că Eric s-a botezat în Danemarca însă a uitat de credința creștină după ce s-a întors în Suedia.
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
conducerea unei flote daneze la Viken, în spijinul lui Erling Steinvegg, pretendentul la tronul Norvegiei. Acest lucru a dus la al doilea război Bagler care a durat până în 1208. Problema succesiunii norvegiene a fost stabilită temporar iar regele norvegian datora credință regelui Danemarcei. În 1214, Valdemar a invadat cu trupele sale daneze, teritoriul Elbei de sud și a cucerit Stade. În august, Prințul-Arhiepiscop Valdemar recucerit orașul doar pentru a-l pierde încă odată, la puțin timp după aceea. În 1209 Otto
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
arestarea episcopului, ducându-l pe acesta în lanțuri la Ducele Christopher unde a fost închis în turn, pe întuneric. După câteva luni în condiții îngrozitoare, regele a trimis un mesager la Episcopul Jens pentru a vedea dacă jura din nou credință și să promită că nu o să caute răzbunare pentru captivitatea lui, însă episcopul a refuzat. După alți doi ani petrecuți în captivitate, episcopul Jens a reușit să scape cu ajutorul unui servitor. Episcopul a fugit direct la Roma pentru a prezenta
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
locuință țărănească. Având la bază calendarul popular, structura expoziției a permis punerea în valoare a principalelor ocupații dar și a marilor sărbătorii de peste an, elementul de noutate constând în marcarea unor elemente de viața spirituală, pentru introducerea vizitatorului în universul credinței țăranului. Obiectele sunt expuse fie în ipostaza lor reală, urmărind o reconstituire cât mai aproape de adevăr, fie punând accentul pe frumusețea lor dată de simplitate sau de compoziții ornamentale. Tabloul satului e completat cu fotografii document, realizate în perioada interbelică
Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț () [Corola-website/Science/331360_a_332689]
-
ale Secției de Etnografie. Un bogat tezaur de mărturii ce probează existența și evoluția comunităților umane pe teritoriul județului Vrancea a fost realizat în urma unor intense cercetări arheologice ce au scos la iveală unelte, ceramică, podoabe, tezaure monetare, mărturii ale credințelor și obiceiurilor colectivităților umane din epocile neolitica, bronz, geto-dacică, evul mediu. De asemenea, muzeul mai deține obiecte și documente ce poartă amprenta evenimentelor petrecute în veacul al XIX-lea (1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independență), dar și a unor personalități
Muzeul Vrancei () [Corola-website/Science/331383_a_332712]
-
rămase să trăiască mai departe, olog și singur, însă stăpân ca mai înainte pe pământ, pe pământul care-i fusese atât de drag, în care se născuse, pe care trăise și în care avea să se odihnească pe veci, cu credință că acolo îi va fi bine, că în această γη-μήτηρ va găsi, ca cei vechi, nemurire, răsplată și pedeapsă”". Întreaga acțiune a romanului îl are în centrul său pe fostul arendaș Tănase Scatiu, urmărit în relațiile cu cei din jurul său
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
de trupele otomane conduse de către comandantul Lala Mustafa Pașa. În timpul asediului asupra orașului din 1570, episcopul Francesco Contarini a ținut o ultimă predică creștină în catedrală în care îndemna oamenii, refugiați în locaș, să fie curajoși și să-și păstreze credința. La scurt timp după aceea, soldații otomani au năvălit în catedrală și l-au ucis pe episcop și pe alți prelați prezenți. Statuile, crcuifixurile, altarele și restul mobilierului au fost aruncate afară și distruse, iar edificul a fost spălat și
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
celui mai bun prieten al său, Lothar. Evenimentul va duce la o ruptură între cei doi, rezolvată prin intermediul unei confruntări ritualice. Nolan este nevoit să salveze viața Maranei, care află că are o soră geamănă de rang nobil și - conform credinței poporului ei - una dintre ele trebuie să moară pentru a împiedica producerea unei catastrofe. La finalul uceniciei, Nolan decide că nu vrea să fie ca orice alt Justițiar - un om fără suflet care inspiră teamă - ci dorește ca oamenii simpli
Talion: Revenantul () [Corola-website/Science/334124_a_335453]
-
porturile Mării Roșii localnicii, sau conform altei versiuni pirații, au masacrat întreg echipajul cu excepția celor doi tineri ce au fost vânduți ca sclavi regelui Ousanas (m. 320) din Axum. Ajunși la curtea regelui etiopian, cei doi tineri au îndeplinit cu credință toate cererile regelui câștigândui încrederea și fiind puși în funcții înalte, Edesius paharnic, iar Frumentie, care era mai mare, a fost numit trezorier și secretar regal. Ei au fost alături de rege până când acesta se afla pe patul de moarte și
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]