55,798 matches
-
provine din dublul refuz de a integra analiza empirică într-o dezbatere etică și de a o întemeia pe fundamente metafizice (deși behavioralismul în relațiile internaționale se bazează cel mai adesea pe unele fundamente utilitariste). Aici, cea de-a doua dezbatere din disciplina relațiilor internaționale pare a fi paradigmatică, unde naturalismului i s-a opus disciplina clasică a relațiilor internaționale, care minimaliza posibilitatea găsirii unor legi empirice și dorea să mențină disciplina în cadrul unor preocupări mai normative (vezi capitolul 3). Se
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
internaționale pare a fi paradigmatică, unde naturalismului i s-a opus disciplina clasică a relațiilor internaționale, care minimaliza posibilitatea găsirii unor legi empirice și dorea să mențină disciplina în cadrul unor preocupări mai normative (vezi capitolul 3). Se poate ilustra această dezbatere în cadrul diferitelor tipuri de realism. Această lucrare susține că realismul poate fi înțeles ca o încercare de a reactualiza cultura diplomatică europeană a secolului trecut. Dacă ne oprim la cea de-a doua dezbatere, așa cum a fost ea reprezentată de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
capitolul 3). Se poate ilustra această dezbatere în cadrul diferitelor tipuri de realism. Această lucrare susține că realismul poate fi înțeles ca o încercare de a reactualiza cultura diplomatică europeană a secolului trecut. Dacă ne oprim la cea de-a doua dezbatere, așa cum a fost ea reprezentată de Morton Kaplan și Hedley Bull, există două soluții realiste la această problemă. Pe de o parte, o soluție mai pozitivistă încearcă să transforme principiile politice în legi sociale cu aplicabilitate mai mult sau mai
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de inițiere în cultura diplomatică. A treia metateorie, teoria critică, apare în tratatele germane mai ales sub formă neomarxistă. Ea apare ca atare și în disciplina relațiilor internaționale din perioada celei dintîi dintre multele dispute subsumate celei de-a treia dezbateri, cea dintre realism și globalism (Maghroori și Ramberg 1983). Dar și versiunea ulterioară a lui Lapid ar putea fi inclusă aici. Pentru a ține pasul cu evoluția dezbaterilor din domeniul relațiilor internaționale, putem fie să adăugăm o a patra categorie
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din perioada celei dintîi dintre multele dispute subsumate celei de-a treia dezbateri, cea dintre realism și globalism (Maghroori și Ramberg 1983). Dar și versiunea ulterioară a lui Lapid ar putea fi inclusă aici. Pentru a ține pasul cu evoluția dezbaterilor din domeniul relațiilor internaționale, putem fie să adăugăm o a patra categorie pentru abordările structuraliste, fie să le subsumăm unei teorii critice mai larg definite. Dar nu asta contează acum. Important este că o astfel de prezentare surprinde mai bine
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
al modestiei în privința pretențiilor noastre și să ne invite la o mai mare curiozitate și o privire mai atentă, dincolo de presupusele granițe teoretice. CONCLUZIE Furtuna epistemologică a devastat disciplina relațiilor internaționale în anii '80 și '90. Ea a ridicat nivelul dezbaterilor metateoretice începute o dată cu disputa paradigmelor. Unii ar putea regreta pierderea protecției pe care o oferea disputa paradigmelor, pentru abordările marginale ale disciplinei. Într-adevăr, pluralismul metodologic și teoretic invocat aici nu va fi neapărat binevenit pentru acei cercetători care au
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
complet îndepărtate din explicații. Ele nu trebuie obligatoriu și în toate situațiile să vicieze argumentarea științifică. Disputa paradigmelor a marcat o trezire a conștiinței de sine în legătură cu aceste opțiuni valorice, conștiință ce ar putea ușura controlul asupra acestei înclinații inevitabile. Dezbaterea metateoretică din ultimul deceniu a îndepărtat în cele din urmă gîndirea normativă de criteriile ce caracterizează orientările teoretice. Aceasta nu vine în contradicție cu faptul că teoriile normative au cunoscut o revenire remarcabilă în ultima vreme. Însă ele apar în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pe baze metodologice. Totuși, ceea ce s-a petrecut a fost fragmentarea realismului în diferite programe de cercetare. Ca o categorie coerentă, folosită încă, fie și atît de tîrziu ca în disputa paradigmelor, realismul s-a strecurat afară din scenă în timpul dezbaterilor metateoretice din ultimii ani. Nu că n-ar mai exista realiști. Sînt destui, dar sub forma unor curioase figuri unidimensionale: ca puri materialiști în relațiile internaționale waltziene și economia politică internațională antiwaltziană; ca teoreticieni ai jocurilor, cu asumpții utilitariste asupra
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
respinsă, a unui grup relativ coerent de practicieni academici și politici. În ciuda comodității unor servicii străine, aceste zile nu vor mai reveni. Cele două lumi s-au schimbat. Nu e necesar să mai discutăm acum schimbarea produsă în mediul academic: dezbaterile disciplinei au despuiat realismul; viziunea asupra lumii a autorilor clasici nu mai apare ca evidentă, nici nu se mai prezintă ca evidentă din punct de vedere etic. Dar, așa cum vom sublinia din nou, și lumea politicii internaționale s-a schimbat
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Desigur, aceste trăsături sînt încă parte a politicii internaționale, uneori chiar una importantă, însă o cuprind din ce în ce mai puțin. Această problemă nu trebuie confundată cu între-barea clasică în legătură cu punctul în care relațiile transnaționale înlătură sau înlocuiesc sistemul de state. În această dezbatere, care provine din literatura interdependenței, realiștii au apărat cu înverșunare etatismul. Kenneth Waltz (1970) a arătat că interdependența în domeniul comerțului și investițiilor a atins un nivel foarte ridicat în ultimul deceniu a secolului al XIX-lea. De aceea, interdependența
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
comunității politice și academice. Prin urmare, ea trebuie să-și susțină virtuțile cu argumente. Iar acest lucru determină o distanțare obiectivantă în cadrul disciplinei relațiilor internaționale. O dată ce această distanță s-a făcut simțită, rolul disciplinei nu mai este socializarea implicită, ci dezbaterea explicită. Interpretarea sa, acum explicită, este expusă criticii și nu are nevoie doar de justificare empirică, ci și de una teoretică și normativă. O NOUĂ ÎNCERCARE: TEORIA REALISTĂ POSTWALTZIANĂ Nu numai că nu există cale de întoarcere la unitatea culturii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
reprezintă o reacție la două crize ale realismului. Ea tratează declinul realismului ca o paradigmă unificatoare, realmente definitorie pentru disciplină și vorbește despre fragmentarea disciplinei. Însă reacționează și împotriva criticilor aduse soluției waltziene pentru această criză. Lucrarea se inspiră din dezbaterea cu privire la interdependență, care a determinat fragmentarea disciplinei, pre-cum și din cotitura metodologică apărută după Waltz, care a găsit realismul fragmentat. Logic of Anarchy este o reacție realistă atît la criza realismului, cît și la cea a neorealismului. Buzan, Jones și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Baldwin (reunite în 1989), Logic of Anarchy nu vede de ce puterea trebuie înțeleasă doar ca agregat, ca putere generală. Barry Buzan a scris, și are dreptate, că "încercarea de a gîndi în termenii puterii agregate a dus, printre altele, la dezbaterea prea ambițioasă și fără finalitate asupra polarității și războiului" (Buzan ș.a. 1993: 61). El pledează în schimb pentru discutarea polarității dezagregate. Waltz s-a ferit de această mișcare, întrucît consecințele puterii dezagregate ar putea face mai problematică susținerea realismului sistemic
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
întîi să dispersăm puterea. De aceea, volumul nu numai că ne oferă polarități fragmentate în funcție de sectoare, ci are și o slabă putere explicativă atîta timp cît nu înțelegem interferența sectoarelor. Pe scurt, Logic of Anarchy revine în întregime la aceleași dezbateri asupra puterii și interdependenței din anii '70, care îl făcuseră pe Waltz să insiste asupra unui concept agregat, dar nu oferă nici o soluție. Dincolo de discuția despre capacități agregate sau dezagregate, mai există în volum și o a doua distincție: între
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
of Anarchy, realismul nu poate afirma nici măcar că există o singură logică a anarhiei sau un singur mod de a exprima dilema securității. Și atunci mai rămîne vreo determinare? În cele din urmă, în reacția sa la critica din contextul dezbaterilor metateoretice din anii '80, realismul nu se mai poate baza pe o metodologie empiristă, așa cum arată Jones (în Buzan, Jones și Little 1993): balanța puterii nu este pur și simplu "acolo, undeva", ci este o construcție teoretică și, uneori, o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legitimitatea, ci vechea politică teritorială și amenințarea puterilor nucleare din Lumea a Treia. Pericolul nu este dezbinarea internă și amploarea naționalismului, ci proliferarea armelor nucleare. Paradigma înțelegerii viitorului politicii mondiale nu mai era căderea Zidului Berlinului, ci războiul pentru Kuwait. Dezbaterile recente cu privire la noul tip de relații internaționale de după războiul rece oferă o bună ilustrare a felului în care asumpțiile realiste sînt încă prezente, chiar și atunci cînd autorii le declară depășite. Două interpretări recente ale problemelor mondiale actuale, neomedievalismul și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unei sociologii istorice a realismului . 21 Partea I. Realismul în perioada dintre politica de îngrădire și cea de destindere . . . 43 2. Realismul clasic: Carr, Morgenthau și criza securității colective . . . . . 45 3. Evoluția conceptelor realiste fundamentale în timpul celei de-a doua dezbateri . . . . 75 4. Realismul și politica americană de îngrădire . 106 5. Momentul de cotitură al crizei rachetelor din Cuba: managementul crizei și extinderea agendei de cercetare . . . . . 132 6. Epilog: Teorii sovietice în domeniul relațiilor internaționale . . . . . 163 Interludiu. Criza realismului . . . 183 7
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
asemenea, și un analist al politicii externe; iar în acest domeniu, factorul militar nu este nici singurul, nici neapărat cel mai important. 1 Pentru textele clasice, vezi Waltz 1964; Deutsch și Singer 1964; Rosecrance 1966. Pentru o prezentare excelentă a dezbaterii, vezi Huysmans 1992. 2 În această privință, recenta reformulare a lui Waltz (1993: 45) se apropie de formularea inițială a lui Kaplan. Definiția stabilității nu mai este dublă, ca cea din 1964. Waltz renunță la "caracterul pașnic al ajustării" și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de modernizare a expunerii, printre care amintim: folosirea explicației, ancorarea în realitatea timpului, valorificarea cercetării personale a cadrului didactic, problematizarea, anunțarea în prealabil a planului și a obiectivelor urmărite, întrebări retorice, folosirea unor elemente ale artei dramatice, expunerea de tip dezbatere, prezentarea cu ajutorul calculatorului și folosirea foliilor, formularea unor judecăți de valoare, etc. 2. Folosirea strategiilor de tip activ participativ, cea de-a doua tendință, marchează un nivel superior în spirala modernizării strategiilor didactice. În cadrul unor astfel de metode, elevii sunt
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana Avădăni () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_897]
-
în Uniunea Europeană, România investește inteligență și efort pentru a fi nu doar compatibilă cu celelalte state membre, dar și pentru a ajunge la un grad ridicat de competitivitate. Publicarea volumului de față poate însemna un moment simbolic în lansarea unei dezbateri publice privind modelele pe care ar trebui să le urmeze clasa politică românească pentru a imagina structuri teritoriale dotate cu potențialul necesar unei dezvoltări echilibrate și durabile a comunităților pe care le reunesc. Fără a încerca sa fim exhaustivi, mai
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de grație 2008, în ciuda mai multor runde ale alegerilor naționale și locale desfășurate până în prezent și a noului statut de membru al Uniunii Europene, e încă dificil să regăsim aceeași maturitate a clasei politice comparată cu vivacitatea și cu realismul dezbaterilor franceze din anii '70 și '80. Poate că astăzi nu ar trebui să mai asistăm nici la propuneri ,,pompieristice" ale clasei politice în căutare de senzații mediatice facile, nici la inițiative politice (mai mult sau mai puțin mânate de un
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și '80. Poate că astăzi nu ar trebui să mai asistăm nici la propuneri ,,pompieristice" ale clasei politice în căutare de senzații mediatice facile, nici la inițiative politice (mai mult sau mai puțin mânate de un neonaționalism) fără lansarea unor dezbateri publice și negocierea unor alianțe politice strategice. Ca și în cazul celorlalte autorități locale, noile regiuni vor fi guvernate în Franța de consilii alese în mod direct, câștigându-și astfel legitimitatea politică, până acum refuzată. Procesul a fost însă întârziat
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
o reformare profundă și ireversibila a statului francez: "Republica franceză a fost transformată din statul unitar par exellence în statul unitar descentralizat autoproclamat cu o administrație descentralizată". Lecțile pentru România ? În contextul organizării în România a recentelor alegeri locale, o dezbatere asupra evoluției guvernului subnațional francez este mai mult decât o avanpremieră a schimbărilor viitoare. Ea reprezintă ocazia unică, oferită comunităților locale și reprezentanților lor aleși, de a folosi rezultatele investițiilor uriașe făcute de societatea și clasa politică franceză în punerea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
folosi rezultatele investițiilor uriașe făcute de societatea și clasa politică franceză în punerea în practică a gestiunii descentralizate a politicilor de dezvoltare a colectivităților teritoriale. Folosind și adaptând modelul francez, ar fi firesc să existe și în România o reală dezbatere, în același timp academică, a societății civile și a mediului politic, cu privire la cea mai bună organizare și guvernare teritorială a țării. Ar fi mult mai productiv să fie promovată o descentralizare pozitivă, dezbătută cu calm și maturitate, voită și concepută
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
drept încurajarea exercitării depline a puterii intrinsece pe care comunitățile și membrii lor trebuie să le dețină asupra drepturilor și resurselor necesare dezvoltării proprii. Este, bineînțeles, vorba și despre inițiative bottom-up, care trebuie să plece de la colectivitățile teritoriale, aducând în cadrul dezbaterii propuneri proprii. Nu în ultimul rând, discutăm și despre dezvoltarea atașamentului membrilor comunității față de valorile pe care le consideră cele mai reprezentative, dar și de implicarea constantă și voluntară în asigurarea prosperității colectivităților ce-i definesc. Parcurgând paginile acestei cărți
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]