54,793 matches
-
sprijinirea „părții teoretice”, se servește de reportaje senzaționale din presa vremii. Sub oarecare rezerve ținând de veridicitatea informației, poate fi consultat volumul Un om uitat: Const. Mille (1945). SCRIERI: Fâșii din viață, București, 1903; Clipe trăite, București, 1906; Fiori de dragoste, București, [1908]; Suflete fără noroc, București, [1910]; Notele unui om timid, București, f.a.; Un roman de dragoste. Scrisori răvășite, București, 1917; Căsătoria. Legende absurde, București, 1921; Visuri de fecioară, București, 1921; Femeia așa cum e, București, [1921]; Femeia ne e stăpână
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]
-
informației, poate fi consultat volumul Un om uitat: Const. Mille (1945). SCRIERI: Fâșii din viață, București, 1903; Clipe trăite, București, 1906; Fiori de dragoste, București, [1908]; Suflete fără noroc, București, [1910]; Notele unui om timid, București, f.a.; Un roman de dragoste. Scrisori răvășite, București, 1917; Căsătoria. Legende absurde, București, 1921; Visuri de fecioară, București, 1921; Femeia așa cum e, București, [1921]; Femeia ne e stăpână. Adulter sau nu? Ea n-are dreptul să fie geloasă, București, [1936]; Un om uitat: Const. Mille
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]
-
delirantă în linia prozei lui Fănuș Neagu”, el „nu construiește psihologii, ci schițează tipuri și situații de natură să introducă într-o lume ale cărei resurse imaginative sunt într-o continuă metamorfoză” (Mircea Iorgulescu). Insula (1984) este un roman de dragoste complicat până la absurd de boala misterioasă a protagonistei, ca și de biografia și opțiunile personajului principal masculin. Plecând de la protoistoria românilor, romanul Vântul de miazănoapte (1987) proiectează o parabolă cu trimiteri la vremurile contemporane. Subiectul provine dintr-o succintă consemnare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
București, 1984; Vântul de miazănoapte, București, 1987; Castelul de papură, Galați, 1991; Profesoara și gardianul, Galați, 1998. Repere bibliografice: Ioan Holban, Pasărea iluziei, CRC, 1981, 43; Mircea Iorgulescu, Autori de proză scurtă, RL, 1981, 50; Laurențiu Bourceanu, Un roman de dragoste, TMS, 1985, 11; Mircea Iorgulescu, Un roman istoric, RL, 1987, 47; Constantin Trandafir, Un roman istoric, T, 1988, 3; Romul Munteanu, Romanul unei societăți aberante, „Baricada”, 1991, 10; C. Constantin, „Castelul de papură”, ST, 1991, 8; Mircea Popa, Crepusculul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
vieții noastre, figuri minunate ale omului nou. Poetul care a știut cu alte prilejuri să satirizeze cu talent birocrația ce mai stăruie încă în instituțiile noastre, să critice oficiul de închirieri etc, trece acum pe stradă cuprins de visuri, de dragoste, de chemări tainice, și nu mai vede nimic în jurul său. Atât de roză i se pare realitatea, încât, îmbătat de atâta visare și contemplație, nu discerne decât trandafirul. Viziunea idilică are, la Frunză, o rază mai largă: în poezia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de Eugen Campus, amândouă publicate în revista Viața românească (respectiv numerele 3 și 2). Articolul Zile slăvite își propune să analizeze volumul de versuri cu același titlu al poetului Eugen Frunză. Era de așteptat ca în articol să vibreze acea dragoste caldă cu care oamenii muncii întâmpină succesele literaturii și artei noastre. Volumul Zile slăvite merită din plin o asemenea prețuire. În poeziile din acest volum sunt oglindite artistic evenimente din viața poporului muncitor, răsună dragostea poporului față de viața nouă din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în articol să vibreze acea dragoste caldă cu care oamenii muncii întâmpină succesele literaturii și artei noastre. Volumul Zile slăvite merită din plin o asemenea prețuire. În poeziile din acest volum sunt oglindite artistic evenimente din viața poporului muncitor, răsună dragostea poporului față de viața nouă din țara noastră și față de oamenii sovietici, care ne ajută să zidim socialismul (...). Poeziile din acest volum au un puternic caracter popular, se adresează cititorului direct, cu vigoare și cu sinceritate, într-o formă poetică simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și cinstită a fiecărei probleme în parte? Aceasta e calea și pentru dumneata, tovarășe, căruia i se potrivesc mai multe nume. Alătură-te pe calea aceasta a celorlalți scriitori, ei te așteaptă și te vor primi cu încredere și cu dragoste! Într-adevăr, după câteva zile, are loc, la secția de poezie a Uniunii Scriitorilor o dezbatere 15 pe marginea volumului lui Eugen Frunză: „Reluând seria discuțiilor în jurul poeziei noastre, secția de poezie a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. a organizat miercuri
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la discuții, au căutat să arate în ce constă valoarea acestei poezii, izvorul popularității sale, și care sunt piedicile ce îi frânează dezvoltarea (...). Discuțiile au mai arătat că pe lângă participarea la viață, militând de pe pozițiile partidului clasei muncitoare și pe lângă dragostea poetului pentru ceea ce e nou, la forța poeziei lui Eugen Frunză contribuie și experiența poeziei sovietice, ca și o cunoaștere aprofundată a clasicilor poeziei noastre (...). În cadrul dezbaterii s-au arătat și o serie de lipsuri ale volumului Zile slăvite, datorate
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
anumite împerecheri de cuvinte ce voalau sensul ideilor. El vorbea de «vise boltite deasupra lumii», «vise mănoase ca un Egipt», «ani sbârciți», «ploaia fecundă a luptei», «posturile de emisiune ale inimilor», «bulevarde pavate cu depărtare» (...). Cât de simplu este exprimată dragostea pentru eliberatorii patriei noastre în poezia Monumentul ostașului sovietic (...). Remarcând cu bucurie succesele înregistrate de Mihu Dragomir, cititorul este însă izbit de contrastul dintre poeziile izbutite ce alcătuiesc majoritatea volumului și unele lucrări ce denotă rămâneri în urmă simțitoare (...). Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
măsură - faptul că lupta de clasă se duce împotriva unui dușman de clasă concret, activ, primejdios. Atât în Sufletul nostru, cât și în Horea nu mai este singur, se exprimă în cele mai realizate poezii cuprinse acolo, bucuria omului liber, dragostea de viață, ura împotriva reprezentanților morții: imperialiștii anglo-americani și lacheii lor în Spania, Grecia și Jugoslavia. Dar în patria noastră toate problemele par a fi rezolvate. Nici un dușman nu mai încearcă să năruie edificiul socialist pe care-l ridicăm. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
proaspăt, însorit imaș. Imaș înseamnă pășune. Cuvântul i-a plăcut poetei, dar oricât de însorită ar fi fost o pășune nu poate constitui imaginea minunatului viitor care se deschide patriei noastre (...). În poemul liric Străzile din București, poeta își manifestă dragostea pentru orașul de frunte al Republicii noastre. Dar poezia prezintă o deficiență însemnată. Ultima parte a orașului este aceea a străzilor pline de oamenii muncii, defilând victorios. Bucureștiul apare ca orașul luptelor trecute, în care orice fel de luptă împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de mine fumegânde, în care viața să devină scrum, iar bucuria, vaiet? (...). Concepția burgheză a împiedecat-o pe Nina Cassian să vadă frumusețea construirii socialismului, să-i vadă pe eroicii constructori ai lumii noi (...). Astfel, poezia Cântec în zori exprimă dragostea egoistă, strâmtă, a unei femei pentru bărbatul ei. Acest bărbat doarme și femeia îl privește. Am văzut în Balada femeii care și-a pierdut iubitul în război că poeta este preocupată de portretul moral al celui iubit, dorea să scoată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dintr-o carafă turnat». Atât. Dar și un dușman și un ticălos poate avea păr (afară de cazul când c chel). Este aceasta o caracteristică a omului nou? Nina Cassian însă vrea să facă și «concesii», realismului socialist (...). Vechile poezii de dragoste vorbeau despre deznădejde și moarte. Faptul de a adăuga un final optimist i se pare Ninei Cassian o «concesie» destul de însemnată, care-i «dă dreptul» să păstreze, în bună măsură, concepția burgheză despre dragoste. Prin poezia Cântec în zori ea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
concesii», realismului socialist (...). Vechile poezii de dragoste vorbeau despre deznădejde și moarte. Faptul de a adăuga un final optimist i se pare Ninei Cassian o «concesie» destul de însemnată, care-i «dă dreptul» să păstreze, în bună măsură, concepția burgheză despre dragoste. Prin poezia Cântec în zori ea ne spune: iată, am făcut un «pas înainte», mă adaptez încetișor. Ce mi se poate cere mai mult? În poezia Mă-ncumet, Nina Cassian anunță că se încumetă să cânte partidul. După ce citește șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ascuțirii luptei de clasă, în perioada trecerii de la capitalism la socialism. Autorul reușește să înfățișeze uneltirile dușmanului de clasă ca o acțiune conștientă și organizată (...). Dacă pe acești dușmani îi zugrăvește cu ură, pe eroii pozitivi autorul îi înconjoară cu dragoste caldă, arătând încrederea cu care ei privesc partidul. Impresionantă este scena morții lui Fedia, câteva clipe după ce discutase cu Cerneț despre intrarea lui în partid. Pentru Fedia, acest muncitor cinstit, partidul este suprema și îndelunga lui năzuință. Autorul, însă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Artimon în viața satului (...). Autorul n-a reușit să descopere adevărata umanitate a eroului, frumusețea vieții lui spirituale, în însăși activitatea lui socială, spirituală, încercând să suplinească această lipsă, Vladimir Colin a «adăugat» vieții eroului său o poveste sentimentală de dragoste, în care Artimon se comporta artificial, cu timiditatea și naivitatea unui adolescent (...). Neizbutind să cuprindă personalitatea eroului principal, a comunistului Artimon, autorul nu a reușit să prezinte o imagine a luptei organizate a pescarilor condusă de partid. Autorul nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
romanului lui Vl. Colin - deși semnalează și câteva neîmpliniri - este susținută la Viața românească de Eugen Campus 25: „Scriitorul cunoaște și iubește oamenii, locurile din această împărăție a apelor. Din fiecare pagină, din fiecare rând, din fiecare cuvânt respiră această dragoste, această legătură adâncă, sufletească ce-i îngăduie să vadă lucrurile dinlăuntru, dezvăluind astfel cititorului, dintr-o perspectivă nouă, lăuntrică, priveliști de o nebănuită bogăție de nuanțe (...). În scena aceasta scurtă sunt creionate, prin numai câteva amănunte semnificative, două portrete viguroase
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
frunte cu comuniștii (...). Președinte al gospodăriei avea să fie ales Achim. Mijlocaș cinstit, acesta se alăturase demult luptei dusă de clasa muncitoare, intrase chiar în rândurile partidului (...). Victoria noului asupra vechiului este concretizată cu deosebită forță artistică în povestea de dragoste dintre Toma și Marusia (...). Sprijinul cel mai prețios în rezolvarea problemelor legate de relațiile dintre Marusia și Toma, îl dă însă partidul. Scriitorul a avut prilejul să arate în mod just și concret, deci convingător, grija pentru om a comuniștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Autorul vorbește despre viața unor oameni dintr-o regiune a țării până acum destul de puțin cercetată de scriitori, despre viața pescarilor din Delta Dunării Pe Vladimir Colin însuși, îl bănuim fiu al Deltei. Se simte din fiecare filă a romanului dragostea lui pentru oamenii al căror chip îl desenează, pentru meșteșugul lor plin de taine, care cere atâta îndemânare, pentru locurile bogate în frumuseți pe care le descrie. Și, cu această dragoste pasională în suflet, scriitorul a pornit a face cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al Deltei. Se simte din fiecare filă a romanului dragostea lui pentru oamenii al căror chip îl desenează, pentru meșteșugul lor plin de taine, care cere atâta îndemânare, pentru locurile bogate în frumuseți pe care le descrie. Și, cu această dragoste pasională în suflet, scriitorul a pornit a face cunoscută cititorilor săi, viața pescarilor din Deltă, cu greutățile și bucuriile ei, cu razele minunate ale socialismului ce au prins să o lumineze. Păcat că scriitorul n-a izbutit în realizarea intențiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în discuție o pune Scânteia 28, admonestând opiniile lui E. Campus și întărindu-le pe cele ale lui S. Damian, într-un comentariu pe care l-am mai menționat ceva mai devreme (vezi nota 13 și contextul): „Reversul lipsei de dragoste față de ceea ce e nou și înaintat în literatură poate fi găsit în cronica Ceva despre fluvii, meandre și bălți, care, de astă dată, laudă o carte slabă. Obiectul cronicii îl constituie romanul lui Vladimir Colin Soarele răsare în Deltă, publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe 7 pagini de revistă scrise mărunt, în cronică apare și un personaj care amintește de reclamele ce se făceau pe vremuri cărților de către editurile burgheze. Romanul lui Vladimir Colin - scrie E. Campus - este «bogat», «variat»; el «...cuprinde scene de dragoste în mijlocul naturii, aventuri cu caracter aproape polițist, scene impresionante de isteric mistică etc...». De fapt, marile slăbiciuni ale cărții sunt atât de evidente încât până și o asemenea entuziastă «critică» s-a văzut nevoită să le semnaleze (de altfel cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
proză apărute în 1952 care dezvăluie un lucru foarte adânc cu privire la concepția despre lume a autorilor lor. E vorba de atitudinea prozatorului față de marile probleme ale vieții. Autorii cărților de care vorbesc au o poziție comună: noul umanism (...). Umanismul presupune dragostea și interesul pentru ceea ce e nou (...). Una din condițiile îndeplinirii acestei sarcini e cunoașterea vieții, participarea la viață. Și anul acesta au apărut cărțile izvorâte dintr-o asemenea cunoaștere mai profundă, activă. Nivelul atins de operele de proză apărute în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și Marica. Sublinierea tov. Endreș este deosebit de însemnată: ceea ce e esențial în atitudinea lui Petru Arjoca și a lui Iona Jămănar față de muncă este stăpânirea tehnicii. Amândoi sunt niște specialiști, dominați de meseria lor, pe care o practicau cu aceeași dragoste și în timpul exploatării patronilor și în timpul eliberării de exploatare. Este o dragoste pentru munca privită în afara conținutului ei de clasă. Atitudinea este greșită. Un muncitor conștient nu poate lucra cu aceeași tragere de inimă pentru dușmanul lui de clasă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]