6,950 matches
-
puteam face. Era aproape miezul nopții când am ajuns acasă. Cât mi-am căutat cheile în geantă, am auzit muzică și râsete dinăuntru. Nu-mi dădeam seama cum puteau doi bărbați să facă atâta gălăgie. Asta pentru că erau trei bărbați înăuntru. Mark, Phil și Kieran erau toți tolăniți pe canapea, înconjurați de cutii de bere, sticle de vin și cutii de pizza, cântând cu toții beți după „Swing Low, Sweet Chariot“1. Au ridicat toți capul când m-au auzit trântind ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
decembrie și aș descoperi un adolescent zdrențuros în mansarda amenajată care nu a mai fost la școală de la începutul mileniului și care s-a hrănit cu porumbei în tot acest timp. Am sunat la ușă fiind îngrozită de haosul dezlănțuit înăuntru. M-am uitat la ceas. Era 9:25 - ar fi trebuit să fie cu toții la școală. Se deschise ușa, apoi se închise trântindu-se, în timp ce mai multe mâini se băteau pe clanță, apoi se deschise din nou. Lovind-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
eu de acord. Stăteam pe trotuar bucurându-ne de legătura creată. — Acum că te-ai asigurat că nu există nici un risc de a fi lovită cu o bâtă și să-ți fie smulse plombele, am vreo șansă să fiu invitat înăuntru? —Scuză-mă, intră te rog. Timp de o secundă m-am panicat la gândul că-l voi găsi acasă pe Mark, care se va întreba ce caută încă un bărbat în casa noastră. Dar providența era cu mine în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rapid. Ce ai de gând să faci în privința asta? m-a întrebat ea. — Cred că m-am hotărât la înmormântarea lui Alfie că o să las lucrurile să treacă de la sine. Maria a căscat ochii la mine. Dar totul va rămâne înăuntru și te va otrăvi. De fiecare dată când te vei uita la Lisa și la Mark, îți vei imagina... —Mulțumesc, Maria! am exclamat, oprind-o înainte să devină mai sugestivă de atât. Uită-te la ce s-a întâmplat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și să colecționăm bibelouri chinezești. Mark mi-a întins cutia zâmbind misterios. — Nu ai de gând s-o deschizi? a întrebat el. Am luat cutia și am desfăcut fundița cu care era legată. Am ridicat capacul și m-am uitat înăuntru. Cum am putut să cred vreun moment că poate fi convențional? Bineînțeles că nu mi-a dăruit un inel al veșniciei. Înăuntru era un bebeluș din jeleu. —E cea mai bună veste pe care am primit-o în ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Am luat cutia și am desfăcut fundița cu care era legată. Am ridicat capacul și m-am uitat înăuntru. Cum am putut să cred vreun moment că poate fi convențional? Bineînțeles că nu mi-a dăruit un inel al veșniciei. Înăuntru era un bebeluș din jeleu. —E cea mai bună veste pe care am primit-o în ultima vreme, a zis Mark în timp ce treceam revista de la unul la altul. Cu cât o mărităm mai repede pe Maria, cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un număr impresionant de cinci numere de telefon de acasă, de la cinci șoferi diferiți, fiecare promițând reduceri. Când am ajuns la depozit, Lynn și Harry ne așteptau deja, strânși unul lângă celălalt ca să se încălzească. Ar fi trebuit să mergeți înăuntru, tată! a strigat Mark. E îngrozitor de frig afară. Harry a aprobat cu putere din cap. —E o zi specială pentru voi și respect faptul că vreți să faceți lucrurile cum trebuie. Ați muncit mult și tu, și Kieran, și Jenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că Ilie, atunci când a simțit uruitul ce venea din fundul pământului, a încercat să fugă din puț, dar n-a mai izbutit să se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea el, săltând spre ieșirea burlanului, lingura și oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care își anunța vizita la două după miezul nopții. - Nu, zise Ioșca, nu sunt beat, dar când doarme o femeie surdă, ai dreptul să tragi și cu tunul. Tocmai se pregătea să spargă sticla mică, în geamlâncul ușii, ca să arunce înăuntru un jurnal aprins, când cineva, de dincolo deschise. Era un copil desculț, în cămașă de noapte, largă și lungă până peste glezne. Intrarăm într-o bucătărie albăstrită de lumina lunii, estompată cu umbre și lumini discrete. Se distingea și cimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
talaș în sobă și mestecând apoi cu pensula cleiul din ceaun. Atunci mi-am auzit femeia, cum scoate un urlet prelung. Dăm buzna cu toții într-acolo, și o văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită de perete. Înăuntru, băiatul meu mai dădea încă din mâini și din picioare, arătându-ne o limbă vânătă și o pereche de ochi holbați, spânzurat de cravata prinsă de cârligul tavanului. Încercase să se ucidă de rușinea ce i-am făcut-o. Croitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de lucru, În birou? Întrebă el. — Adu-mi-o aici, Smith. Mulțumesc. Smith Îi lăsă plicurile pe masă, alături, și se retrase. Recunoscând scrisul lui Daly pe unul dintre ele, Henry Îl extrase din teanc și Îl desfăcu, rupându-l. Înăuntru era un bilet scurt, prin care era informat că avuseseră loc două lecturi ale piesei la teatru, În săptămâna aceea, care scoseseră la iveală probleme majore, și că Daly propusese o nouă lectură, cu Întreaga distribuție, În dimineața următoarei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare e hazlie Și În stil mare!“ Se auziră urale, În timp ce ușile de la galerie se deschideau și mulțimea se repezea Înăuntru. Imediat lângă intrare, un tânăr așezat pe un taburet Înalt, În spatele unei tejghele Înghesuite, le lua șilingii. Mormăind, schimbând glume și Împingându-se, suiră cele patru etaje pe scările fără mochete, până „la cucurigu“, grăbindu-se să apuce locurile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tăcut, rămâne considerabilă ispita de a ignora propriul eșec, de a acuza, în schimb, culpa generală sau de a vorbi despre sine doar vag, la persoana a treia: el a fost, a văzut, a avut, a spus, a tăcut... Rămâne înăuntru, în tine, acolo unde este atâta loc pentru jocuri de-a v-ați ascunselea. De îndată ce-l citez, aducându-l în prezent, pe băiatul de odinioară, cel care am fost când aveam treisprezece ani, îl interoghez cu severitate și simt ispita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aproximații, care încă din timpul școlii îi sărise penibil în ochi și care la urma urmelor a jignit-o rău. Fie ca iubirea mea dintâi să rămână nenumită, doar dacă nu cumva, apucând chihlimbarul, ea se dă-n vileag, prinsă înăuntru, ca o muscă sau ca un păianjen pe care eu îl strig cu voce tare, îl blestem, îl invoc... Nu mă lăsam deloc, o calitate care s-a consolidat și care până astăzi caută să dea dovadă de rezistență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război purtat În Cuba, m-a luat pe după umeri, m-a ridicat la o Înălțime considerabilă și m-a lăsat jos În fața toaletei pentru domni. Am ripostat pe loc: am intrat Înăuntru și i-am trântit ușa-n nas. Am stat acolo aproape două ore, nedând nici o atenție amenințărilor nelămurite pe care le profera Într-o spaniolă de baltă. Când mi-am părăsit locul de meditație, aveam drum liber. Cale liberă!, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant toute chose. Eu chiar că nu Întrec măsura: nu am dat Încă de sălașul asasinului, dar mă lovesc În schimb de nehotărâtul ăsta venit să ceară sfaturi. Îmbărbătează-l, dragă Parodi, dă-i curaj: dezvăluie-i, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
arhitecturii noastre instinctive, În care dăinuie ingenua profuziune a meșterului italian, abia temperată de severul canon latin al lui Le Corbusier. O voi evoca fără șovăială. Priviți casa: pe fațada de azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde micuța sclavă neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Crede că În fundul sufletului stau modelele eterne care constituie adevărul lucrurilor și că organele cu care ne-a dotat Creatorul sunt, grosso modo, niște obstacole. Ca ochelarii negri care obstruează ce-i afară și ne distrag atenția de la ce-avem Înăuntru. Blake Îi face un copil unei tarabagioaicei pentru ca acesta să contemple realitatea. Primele sale preocupări au fost să-l anestezieze pe vecie, să-l lase orb și surdo-mut și să-l emancipeze de miros și gust. Și-a luat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe trecător, dar jur-Împrejurul meu domnea o mare liniște. Am traversat un soi de laborator sau partea din spate a unei farmacii, dotată cu instrumente și flacoane. Stimulat de ideea de a ajunge la toaletă, am Împins ușa din fund. Înăuntru am văzut ceva ce ochii mei n-au Înțeles. Odăița era rotundă, văruită, cu acoperișul jos, cu lumină de neon și fără vreo fereastră care să slăbească tensiunea claustrofobiei. Era locuită de patru personaje sau mobile. De aceeași culoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Reglementări privind comportarea personalului În timpul operațiunilor militare secrete“. Frunzări paginile pline cu tot soiul de reguli. — În esență, spune că ori Îți ții gura, ori vei petrece o lungă perioadă de timp Într-o Închisoare militară. Fără telefoane, de afară Înăuntru sau invers. Da, Norman, cred că trebuie să fie adevărat. — Și chiar este o astronavă acolo jos? — Acolo jos se află ceva. E destul de tulburător. Începu să vorbească mai repede. Numai pentru biologie posibilitățile sunt uluitoare. Tot ce știm despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Acum am putea avea ocazia să intrăm În contact cu o formă de viață complet diferită, În toate privințele. În fine, e ceva teribil de incitant. Norman Încuviință absent. Se gândea la altceva. — De ce ai spus „fără telefoane de afară Înăuntru sau invers“? l-am promis soției c-am s-o sun. — Și eu am vrut s-o sun pe fiică-mea și mi-au spus că legătura cu continentul nu funcționează. Marina militară are mai mulți sateliți decât cea civilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
protecție exterior care este extraordinar de rezistent și de bine realizat. Este motivul care a Împiedicat și obținerea unor imagini edificatoare ale interiorului pe baza analizei seismice. — S-au folosit metode de analiză nedistructivă pentru a se vedea ce e Înăuntru? — Am Încercat, răspunse Barnes. Analiză gravitometrică - negativ. Termografie - negativ. Cartografierea rezistivității - negativ. Magnetometrie protonică de precizie - negativ. Dar dispozitivele de ascultare? — Am montat Încă din prima zi hidrofoane pe fundul apei. Nu s-a recepționat nici un sunet emis de navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întro doară. Pilotul zâmbi. — Vreți să Încercați cauciucurile, domnule? — Nu, mă bizui pe dumneata. Scara e aici, domnule. Norman urcă treptele Înguste spre cupola submarinului și văzu micul tambuchi circular deschizându-se. Ezită. — Așezați-vă pe margine, strecurați-vă picioarele Înăuntru și coborâți. Va trebui să vă strângeți puțin umerii și să vă sugeți abdomenul. Așa... Norman se zvârcoli ca să poată trece prin deschizătura strâmtă și ajunse Într-o incintă atât de joasă, că nu putea sta În picioare. Submarinul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dimensiuni uriașe. Deschiseră o nișă și o găsiră plină cu containere grele din plastic, ce semănau mai degrabă cu containerele aviatice contemporane, dar de câteva ori mai mari. Desfăcură un astfel de container. — Nu se poate! exclamă Barnes, holbându-se Înăuntru. — Ce poate să fie asta? — Hrană. Hrana era Învelită În straturi de folii de plumb și material plastic, În stilul rațiilor alimentare de la NASA. Ted luă o astfel de porție: — Hrană din viitor! exclamă el, plescăind din buze. — Ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de comunicare electronice. — Înțeleg. — Îmi pare rău, domnule Johnson. Să le spun și celorlalți? — Nu, nu e nevoie. În curând vom ieși la suprafață. După ce vom arunca o ultimă privire pe astronavă. CUBUL DE STICLĂ De data aceasta, odată ajunși Înăuntru se despărțiră: Barnes, Ted și Edmunds continuară să cerceteze nișele neexplorate; Norman, Beth și Harry rămaseră În ceea ce numeau acum cabina de pilotaj, ca să caute „cutia neagră“. La despărțire Ted le spuse: — Ceea ce fac este cu mult, mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]