7,391 matches
-
MULTĂ PUTERE DECÂT ÎȚI POȚI ÎNCHIPUI. — Știu că ești puternic, Jerry, admise Norman. Mare scofală. Harry deveni deodată agitat. Norman, pentru Dumnezeu. Ai să ne omori pe toți. ASCULTĂ-L PE HARRY. EL ESTE ÎNȚELEPT. — Nu, Jerry, Harry nu este Înțelept. El este doar Îngrozit. HARRY NU ESTE ÎNGROZIT. ABSOLUT DELOC. Norman se hotărî să treacă peste asta. — Cu tine vorbesc, Jerry. Numai cu tine. Tu ești cel care se joacă. JOCURILE SUNT STUPIDE. Da, așa este, Jerry. Nu sunt demne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prea multe cunoștințe care pur și simplu erau de neconceput la data când trăiau acei oameni. Dacă vreți, era o informație care a apărut mai târziu, nu se știe de unde. Iar noi, cei de acum, nu suntem cu nimic mai Înțelepți. Nu ne-am fi putut Închipui că oamenii vor fi În stare să lanseze o navă printr-o gaură neagră - cu câțiva ani În urmă nici nu le bănuiam existența - și cu siguranță că nu putem ghici ce-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu adevărat. Cum să numi fie teamă? Doctore, nu-ți dai seama de dezastru? Dacă ne-am naște fără mască am vedea pe străzi lunateci sălbăticiți înăuntrul propriilor lor tăceri. Ce lume hidoasă în care pruncii se nasc bătrîni și înțelepți iar îndrăgostiții inconștienți au dispărut cu totul!... „-Vino, prietene” -îmi spune Doctorul-“și fie ca prezența ta să alunge moartea în uitare. Încă nu a sosit singurătatea, clipa.” El nu îl vede pe V. tînăr. Cu el ar trebui să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a făcut să înțeleg că oricât mi-aș dori să ating fericirea, Ea, dispare cu cât sunt mai sigură și mai aproape de Ea, De ce să nu aprind lumânarea despărțirilor și să nu-mi mai pese de nimic. Da, o decizie înțeleaptă, la început de vis prin spații academice de zori, când sufletul rămâne viu în viziuni de LUMI CONGELATE. Da, lumile ce fac parte dintr-o viață de noapte, când vreau să consum visul, când mă apropii de ABSOLUT, și caut
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să mă păstrezi lângă tine ca o picătură de noapte ucisă sub ochii tăi albaștri și blânzi, stăpâni în împărății însingurate, ai grijă să-mi ucizi dușmanii ce mi-au cântărit EDENUL și au încercat să-mi pălmuiască numele, fii înțelept și bun și nu te grăbi măcar o singură dată, ascultă la rădăcinile visului pe sufletul pământului ce-ți dăruiește viața de dincolo vis, unde nu poate trăi decât împărăteasa așteptărilor prin mrejele dorului ce ți-a distrus toate îngemănările
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Maica Tereza? Dar, cumva straniu, prin ceața sentimentelor că numai eu am dreptate și că merit să-mi plâng de milă, am realizat că în urma acestei experiențe aș putea deveni o ființă mai bună, că o să fiu mai puternică, mai înțeleaptă și mai plină de compasiune. Dar nu imediat. —Taică-tu e un ticălos, i-am șoptit fetiței. Săritorul preot homosexual a tresărit. Probabil că mă auzise. După o oră, am început să coborâm spre aeroportul din Dublin. Ne-am învârtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă îmbăt, i-am explicat. —A? m-a întrebat ea fără cuvinte. Așa că i-am povestit de James. Iar Anna a fost așa de blândă, de înțelegătoare, nu m-a judecat absolut deloc și, în stilul ei aerian, așa de înțeleaptă încât încet-încet am început să mă simt mai bine. Și un pic mai calmă. Și un pic mai puțin sfârșită. Și am început să și sper din nou. Presupun că la capitolul mulțumiri ar trebui menționată și sticla de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care-l văzusem vreodată. Am făcut constatările astea dintr-un punct de vedere perfect obiectiv. Adam era prietenul surorii mele, așa că nu era nici o problemă dacă îi admiram frumusețea dintr-o perspectivă estetică. M-am simțit cam ca o bătrână înțeleaptă care admiră bărbații frumoși și tineri. Realizând cât de splendizi sunt acei bărbați, dar că pentru mine epoca în care aș fi putut flirta cu ei era de mult apusă. Adam era așa de înalt și arăta așa de sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chestiunea vârstei, n-ai uitat cumva încă vreo alte două puncte esențiale? Cum ar fi insignifiantul detaliu că Adam e prietenul lui Helen. Aha, a exclamat mama ridicând degetul arătător și asumându-și o postură de pustnică sau de bătrână înțeleaptă. Parcă se și îmbrobodise cu un batic negru și, aruncându-mi o privire rapidă, mă întrebă: — Dar e într-adevăr? — Altfel de ce-ar fi venit aici? i-am pus eu o întrebare care speram că e destul de logică. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în pătuț, iar eu m-am dus să fac un duș. E clar că sunt într-adevăr pregătită să preiau hățurile afacerii ăsteia care e viața, m-am gândit cu mândrie. — Curățenia, i-am spus lui Kate simțindu-mă foarte înțeleaptă, ca o Mamă Bună, te apropie de Dumnezeu. Iar când o să crești puțin mai mare o să-ți spun și cine e Dumnezeu. La duș n-am putut să mă abțin să mă gândesc la James. Fără să fiu însă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să distrez un bărbat, m-am gândit cu îngâmfare. Mă simțeam o femeie matură și puternică, sigură pe ea, sigură de locul ei în lume. Mă simțeam încrezătoare și cu opinii, dar în egală măsură amuzantă și distractivă. Inteligentă și înțeleaptă. Sigur, totul era o aiureală. Nici cu o jumătate de oră mai devreme, bocisem fiindcă fusesem sigură că toată lumea din bar știa că sunt o ratată. Dar totul era o chestiune de atitudine. În clipa aia mă simțeam bine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
comport siropos, ca o adolescentă, considerându-l prietenul meu și suspectând toate femeile că tânjesc după el. Îmi organizasem plecarea, când Adam a apărut vesel de după colț, cu o tavă cu cafele și brioșe în brațe. Ticălosul! Fusesem matură și înțeleaptă fără să fi avut absolut nici un motiv. Eram așa de mândră de mine. Eram întristată, dar spiritualizată de greșelile pe care le făcusem, iar el se întorsese și stricase totul. Aura mea rozacee, introspectivă și pansivă se dusese pe apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dezintegrase. Sigur că eram tristă. Sufeream pentru idealista din mine, pentru cea care se căsătorise și avusese niște așteptări atât de ridicate. Ba eram tristă chiar și pentru James. Chiar mă simțeam mai bătrână - și-ncă tare bătrână! - și mai înțeleaptă. Presupun că învățasem - prin metoda cea mai lungă și mai dificilă - ce însemna să fii nițel umil. Nu aveam control asupra prea multor lucruri. Nici din viața mea, nici din viețile celorlalți oameni. Și dacă auzeam pe cineva spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe bune, așa cred, mi-a promis ea. Da? am întrebat-o eu interesată. Eram așa de proastă. N-ar fi trebuit să plec urechea la nimic din ce spunea Helen. La vârsta mea, ar fi trebuit să fiu mai înțeleaptă. — Da, m-a asigurat ea neobișnuit de serioasă. De ce? am întrebat-o. — Pentru că atunci când mi-a vorbit de tine, mai devreme, avea o erecție monumentală, m-a anunțat Helen și a izbucnit într-un râs zguduitor. Te-am păcălit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plăcut mai mult și mai mult În această poezie atunci cînd greierul cîntă. Nu mi-a plăcut niciodată furnica. Are-n ea ceva vicios, acid formic, marxism, e mută, neagră, muncește, deși La Fontaine Îi pune-n gură o replică Înțeleaptă. În lumea insectelor se știe Însă că furnica-i incapabilă de a da vreo replică, chiar și Înțeleaptă. Ea strînge paie. Dintr-a cincea pînă-ntr-a șaptea am fost la școala de arte plastice de pe Dimitrov. Mă gîndeam mama se gîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
furnica. Are-n ea ceva vicios, acid formic, marxism, e mută, neagră, muncește, deși La Fontaine Îi pune-n gură o replică Înțeleaptă. În lumea insectelor se știe Însă că furnica-i incapabilă de a da vreo replică, chiar și Înțeleaptă. Ea strînge paie. Dintr-a cincea pînă-ntr-a șaptea am fost la școala de arte plastice de pe Dimitrov. Mă gîndeam mama se gîndea să merg pe urmă la Tonitza. Din păcate, nu mă pricepeam prea bine la desen. Imaginația mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bani, pe care-i invidiem pînă la greață, după ce adună, și strîng, simt o nevoie. Este una imperioasă: de-a ne da și nouă cheia reușitei. Și ne-o dau. S-a demonstrat clinic faptul că indivizii bogați devin subit Înțelepți. Unii tac grăitor, mulți scriu despre vise, sau vin În televizor, fac pase, alții au mărturisit că românii nu vor să muncească, și alte lucruri profunde pînă la rădăcina căpșunilor smulse de românii care nu vor să muncească. Despre domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pus Într-o situație destul de ingrată, dacă ingrat nu este cumva un cuvînt pe care nu l-am auzit În viața mea, Tocmai asta e, tată, interveni Marta, vorbim cu toții, și mai ales dumneata, Într-un limbaj cuvenit oamenilor foarte Înțelepți, mereu foarte profund, părem suspecți, or noi nu sîntem decît niște oameni umili, de la țară, ce putem avea este puțin umor, Chiar că puțin, șopti Marçal Încheindu-și nasturii uniformei, Iar eu, Isaura Estudiosa, deși văduvă, m-am Îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd Cipriano descoperă peștera sub Edificiu, adăugă domnul José, Asta-i o parabolă, o alegorie amară, răcni Marçal, și fu imediat mușcat alegoric de cîine, Tu habar n-ai ce Înseamnă cuvintele astea, de ce nu pricepi odată ?, Îl Înghionti Marta, Înțelept e cel ce se mulțumește cu spectacolul lumii, spuse Ricardo Reis În anul morții sale, Da, și la sfîrșit ne luăm toți catrafusele și plecăm spre o destinație necunoscută, gata, am terminat cu Centrul, olăria s-a terminat, spuse Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă și tem și mă înfurii. Pentru mine argumentul hotărâtor e că iubirea superioară nu trebuie coruptă de așteptare și de un țel unic în viață. M-ar disprețui poate, dacă ar citi asta. Pentru că se închipuie plin de vitalitate, înțelept, matur, sigur pe el. Dar ceva nu e în regulă. O fire nefericită care vrea să ajungă să scrie despre frământările lui și ale altora și care nu ostenește să afle și să învețe. Dar asta n-o pot înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în tine? Mă surprinde și-mi dă de gândit reacția ta, disproporționat de violentă în raport cu reacțiile tale anterioare, în alte împrejurări. Care se poate să nu fi avut importanța acesteia, dar asta-i altă chestiune. Omul care vrea să fie înțelept știe un lucru. Înțelepciunea stă, între altele desigur, într-o reacție egală sau aproape egală și la plăcere, și la durere. Reacția ta de acum e cu totul exagerată. De ce? Pentru că ești orgolios, nu numai pentru că structura ta psihică asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nevrotică și - cu o expresie care acum poate fi socotită din păcate profetică - „cam slabă de minte“. ( Și, trebuie să recunoaștem, nu era singurul care avea această părere.) Pe scurt, cei doi se străduiau să se evite; și cât de înțeleaptă a fost această strategie se poate judeca prin prisma îngrozitoarelor evenimente care au urmat morții lui Godfrey. Cu puțin timp înainte de a pleca în acea misiune fatală, Godfrey se bucurase de câteva zile de odihnă în atmosfera senină din Winshaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acest caz, am spus, continuând să privesc în zare, da, cred că da. Se adunau nori de furtună. Se înșiruiau negri și atât de amenințători pe cerul apusului, încât la ora patru după-amiaza ne-am hotărât deja că ar fi înțelept să mergem spre casă. În plus, era din nou rândul lui Joan să gătească. — Nu se face să-i las baltă, spuse ea. Se bazează pe mine. Când am ajuns acasă, ea s-a dus direct în bucătărie și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am simțit brusc ca un tânăr de treizeci de ani. — Și? — Firește că am ieșit să caut unul. Cârciumile se închiseseră deja, dar la câteva străzi de blocul meu era un stabiliment public, care, datorită unei decizii în mod necaracteristic înțelepte a consiliului primăriei este un paradis la orice oră din zi pentru oricine caută mângâiere sub diverse forme. Am încercat să mă țin departe de acel loc timp de mai multe săptămâni, încă de când fusesem ridicat în fața unui judecător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei. M-a privit. Fața mea trebuie să fi trădat faptul că nu Înțelegeam o iotă, așa că a a continuat: — Îți amintești când ai vorbit cu ea la interviu, nu? — Bineînțeles, am răspuns eu repede, realizând că nu ar fi Înțelept să Îi spun acestei fete că abia dacă Îmi mai amintisem numele Mirandei după ce mă Întâlnisem cu ea, darămite ce purta, și am continuat: Dar nu țin minte dacă purta o eșarfă. — Ea poartă Întotdeauna, Întotdeauna, Întotdeauna o singură eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]