7,247 matches
-
HARRY. MAI FĂ O DATĂ. „În mod evident, interpretează reacțiile emoționale puternice ca pe un soi de manifestări“, Își spuse Norman. Așa Înțelegea el să se joace - să provoace cealaltă parte și să se amuze apoi de reacțiile acesteia? Fusese oare Încântat când observase emoțiile puternice provocate de calmar? Aceasta era oare ideea lui despre joc? HARRY, MAI FĂ ODATĂ. HARRY, MAI FĂ O DATĂ. — Hei, tipule, făcu Harry supărat. Dă-mi pace! MULȚUMESC. ÎMI FACE PLĂCERE. ASTA A FOST ROȘIE DE ASEMENEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
supărat. Dă-mi pace! MULȚUMESC. ÎMI FACE PLĂCERE. ASTA A FOST ROȘIE DE ASEMENEA. ACUM FIȚI BUNI ȘI ADUCEȚI ÎNAPOI ENTITĂȚILE DISPĂRUTE. Norman avu o idee: — Jerry, spuse el, dacă vrei entitățile, de ce nu le aduci tu Înapoi? NU SUNT ÎNCÂNTAT SĂ FAC ASTA. — Dar, dacă ai vrea, ai putea s-o faci. POT SĂ FAC ORICE. — Da, bineînțeles că poți. Și atunci de ce nu-ți aduci Înapoi entitățile dorite? NU. NU MĂ BUCUR SĂ FAC ASTA. — De ce nu? Întrebă Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
exemplu. De unde provenea oare? Parc-ar fi fost Johnny Carson. Atunci de ce nu vorbea Jerry tot timpul ca Johnny Carson? Ce anume-i provoca schimbarea bruscă? Apoi era problema calmarului. Dacă lui Jerry Îi plăcea să-i sperie, dacă-l Încânta să le zgâlțâie colivia și să-i vadă țopăind, de ce folosea un calmar? Și de ce numai calmarul? Lui Jerry părea să-i facă plăcere să se manifeste În feluri diferite. Atunci de ce nu producea o dată un calmar uriaș, apoi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ieșit doar ieri afară Din găoace Iar acum în curtea-ntreagă Se aude, Gust făcându-mi de o ciorbă De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu rasta, ăla care e dat cu ruj Chanel. Nu e cântărețul ăla? —Ăăăă, el e? mă bâlbâiam eu, simțindu-mă demodată și proastă fiindcă nu știam cine era persoana respectivă. Oricum, îmi plăcea la nebunie să lucrez acolo. Eram încântată până în măduva burgheză a oaselor mele de burtăverde. Mi se părea așa de decadent și de incitant să mă trezesc în fiecare zi la unu după-amiaza, să merg la serviciu la șase, să termin munca la miezul nopții și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mama. Da, am fost eu de acord începând să plâng fără prea mult zgomot. — Ce s-a întâmplat? m-a întrebat mama. Nu știu, am răspuns. Am crezut că totul e în regulă. Am crezut că și el e la fel de încântat de copil ca mine. Știu că perioada sarcinii n-a fost ușoară. Mie mi-era tot timpul rău, m-am îngrășat, aproape că n-am mai făcut deloc sex, dar am crezut c-a înțeles. Iar mama a fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-l care cu o găleată spartă la cine știe ce piață, iar în jurul ei, pe o rază de cincisprezece kilometri, nu se găsea nici un gherghin n-ar fi deranjat-o absolut deloc. Și în acest caz ar fi fost teribil de încântată de vizita supranaturală pe care o primise. Da, Anna, am spus hotărându-mă să-i fac pe plac, dar în același timp simțindu-mă și cam cretin. M-au trimis pe mine. Am fost trimisă să iau băutura. În rucsacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să bureze. Dar ce mai conta. M-am trezit tot la crăpatul zorilor și am hrănit-o pe Kate. Mi-am inspectat sentimentele cu oarecare teamă, așa cum îți inspectezi cu limba gingia din jurul dintelui care te doare. Și am fost încântată să descopăr că starea mea psihică nu se schimbase față de seara precedentă. Mă simțeam tot plină de viață și continuam să sper. Era absolut minunat. M-am culcat la loc și m-am trezit din nou pe la unsprezece. Din baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că tata și Helen refuzaseră să mănâce. Din când în când, se uita la mine și era clar că-i era foarte dificil să-și mențină expresia serioasă. Cu toate că mai bine ar fi murit decât s-o recunoască, mama era încântată. Apoi Anna a venit acasă. A intrat în bucătărie. Era foarte frumoasă, într-un stil cumva etno, cumva eteric. Era plină de eșarfe care atârnau peste tot, avea o fustă croșetată prin care se vedea foarte bine și niște bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adam și-a concentrat toată atenția asupra mea. S-a întors pe scaun și m-a fixat cu o privire intensă. În mod straniu, m-a făcut să mă simt de parcă eram singură în toată camera. Adam era așa de încântat și entuziasmat de absolut orice. Era ca un cățeluș. Ei, ca un cățeluș enorm. Se părea că nu avea nici măcar o fărâmă de cinism în el. Deci asta înseamnă să fii tânăr, m-am gândit. —Claire, povestește-mi despre serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
toate timpurile). Însă nu mă bătuse la cap, iar pentru asta îi eram recunoscătoare. Dar acum mă simțeam mult mai bine, așa că am sunat-o și i-am propus să ne vedem în oraș ca să bem ceva împreună. Laura păru încântată de idee. —O să ne facem pulbere, mi-a spus ea entuziasmată la telefon. N-am fost sigură dacă asta a fost o propunere sau o previziune. În orice caz, rezultatul ăsta era limpede pentru toată lumea. —Și eu zic că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost eu de acord luând în considerare întâlnirile noastre din ultimii aproximativ zece ani. Eram destul de îngrijorată. Uitasem ce hedonistă imposibil de controlat era Laura. Ar fi putut să le dea lecții împăraților romani. Mama mi-a spus că e încântată să aibă grijă de Kate. După cină, (plăcintă cu carne înghețată și apoi băgată la microunde; n-a fost rea deloc) m-am dus sus să mă pregătesc pentru prima mea ieșire în lume de când mă părăsise bărbatul. Asta da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
proverb, dar n-am reușit. Ia mai slăbește-mă! i-am spus. Avusesem parte de destule aluzii pentru o seară. Se cerea și o discuție mai pe de-a dreptul. După asta mi-am așezat straturile de machiaj. Eram foarte încântată de ideea de a ieși. Uitasem ce distractiv era. De obicei îmi plăcea foarte tare să ies. În mod normal, eram o persoană foarte sociabilă. În perioadele în care nu eram părăsită de soț eram o companie foarte plăcută. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și catifelată. Prin larma din cafenea am auzit pe cineva zicând: —Uite-i iar pe ăia doi. O voce a spus: —Care doi? Ei, ăia doi care se certau ieri în față la Switzer. Vocile le aparțineau fetelor care fuseseră încântate să fie martorele micii dispute dintre mine și Adam din ziua precedentă. Doamne, oare se întâmplase doar cu o zi înainte? Fetele au continuat să discute despre noi cu voce tare. — A, da, ăia doi. Se pare că s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și dacă ești foarte cuminte... În punctul ăsta a făcut o pauză și mi-a aruncat o privire plină de subînțelesuri. Vreau să spun foarte cuminte, atunci ai voie să mănânci și niște fursecuri cu ciocolată. —O, am exclamat eu încântată de privirea plină de subînțelesuri în combinație cu vestea legată de fursecuri cu ciocolată. Grozav! Sunt înnebunită după fursecuri cu ciocolată. —Știu, mi-a spus el. De ce crezi că le-am cumpărat? Și, a continuat el pe un ton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în fața bărbatului în cauză și chițăie: —Doamne! Să nu-ți imaginezi că te-apropii de mine cu monstrul ăla! Ce vrei să faci? Vrei să mi-o tragi sau să dărâmi ușa? Tactici perverse! Pentru că, desigur, bărbatul în cauză e încântat. Are senzația că se află în posesia unui instrument de dimensiunile unei arme de război. Se simte invincibil și bărbat în adevăratul sens al cuvântului. Și îi oferă femeii o perspectivă pe care să n-o uite cu una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
douăzeci și șase" Ei, acum v-aș minți și m-aș minți și pe mine dacă n-aș recunoaște că aș fi avut o mare satisfacție dacă James, terminat, s-ar fi întors la mine în genunchi. Aș fi fost încântată dacă s-ar fi târât pe aleea de la intrarea în casă în patru labe, plângând și implorându-mă să-l primesc înapoi. Voiam să fie neras, jegos și îmbrăcat în zdrențe. Voiam să aibă părul lung și nespălat, hainele ferfeniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici un fel de importanță. Esențial e că n-au fost făcute atunci, dar erau făcute acum. Voiam custodia lui Kate. James mi-a spus că n-o să se opună dacă îi dădeam voie s-o vadă la discreție. Am fost încântată, pentru că voiam ca fiica mea să-și cunoască tatăl. Și știam că eram norocoasă că James era așa de rezonabil. Ar fi putut să fie rău și să refuze orice cooperare. Și ca să fiu cinstită față de el, James nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care era situația între Adam și prietena lui, dacă tipa fugise cu copilul, dar lui Adam trebuie să-i fi fost tare greu, iar eu probabil că reprezentasem un soi de surogat. Mă simțea, mă simțeam... nițel jenată, presupun. Fusesem încântată că Adam mă alesese pe mine. Dar, de fapt, el nu mă alesese pe mine. Ci situația mea. Mă durea. Și mă simțeam ca o proastă fiindcă crezusem că un bărbat superb ca el putea să fie interesat, la modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu, sincer, vorbesc serios, știam c-avea să-mi fie un dor teribil de ea. Era ca și cum plecam din nou de-acasă. Ba avea să fie chiar mai rău, pentru că atunci când plecasem prima oară, în urmă cu șapte ani, fusesem încântată să o iau din loc, abia așteptasem să dispar ca să-mi fructific iminenta libertate. Acum era altfel. Eram cu șapte ani mai bătrână și mai obosită. Faptul că urma să-mi calc singură hainele și să-mi plătesc singură facturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cap. A, și, James, am continuat. — Da? a zis el plin de speranță. —Kate e bine, am spus. Sunt sigură că e doar o scăpare faptul că ai uitat să întrebi de ea. Acum trebuie plec. Veștile sunt grozave! Sunt încântată pentru tine! Să vă fie de bine și toate celelalte. La revedere. Și am trântit telefonul. Cât de jalnic poți să fii? Ce se așteptase să fac? Să izbucnesc în lacrimi și să-l implor să mă primească înapoi? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de molie, pe insulele Capului Verde, acolo unde zboară papagali În criză existențială În fîlfîiri prelungi pe deasupra literaturii, semnul sub care stau, semnul Întrebării, dacă ascult acum și arpegiile pianului mă gîndesc la Andrei, care doarme. La 14 luni era deja Încîntat pînă la catapultare din brațele mamei de orice fenomen feminin cuprins Între zece și patruzeci de ani, cînd zărește așa ceva i se Înrourează privirea, Își dă ochii peste cap, alunecînd Într-un fel de transă vigilă, unui astfel de exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sensibilitate și antidepresivele Îmi refuză umanitatea de orice natură. Combinate cu alcoolul, aceste substanțe halucinogene Îmi interzic s-o iubesc fie și la modul paradoxal. Concomitent, marea mea sensibilitate și antidepresivele mă ajută vizibil să Îndrăgesc oamenii. Acum aș fi Încîntat să salvez nu doar un singur individ, ci Întreaga planetă. O a doua posibilitate de a deveni bogat și faimos, prima fiind cîștigarea concursului „Vrei să fii miliardar”. E totuși straniu că, plecînd eu de la Cline, am ajuns În catalog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mănîncă limba unui polițist aflat Încă la datorie și exercită constant o stranie fascinație asupra lui Jodie, asupra noastră și a lui Ridley Scott, ce-l va reedita Într-o construcție picturală de o maximă stupiditate. Criticii, lumea au fost Încîntați, mai ales după ce Foster Îl Împușcă pe asasin pe Întuneric. S-au discutat și s-au găsit valențe extraordinare ale tăcerii, postmoderne, noutate absolută. „Compasiunea tacită mi se pare singura reacție adecvată la spectacolul acestor Don Quijote vlăguiți, care continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Fenomen ce ține loc de mîndră explicație militară și pentru „cel mai precis război din istoria umanității”, ca și cum ar fi fost găsit În sfîrșit idealul respectivei umanități, războiul precis, și pentru aruncarea-n aerul de aprilie a albanezilor nu foarte Încîntați de precizia acestei cu totul inedite forme de prezervare, cît și, În fine, de faptul că-n loc de șase nu erau decît patru ciupercuțe pe ecran. Ciupercuțele acelea atît de frumoase În alb detonînd fără zgomot pe ecran, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]