6,663 matches
-
a globalizării, pentru că a forțat companiile să externalizeze și să transfere peste hotare tot mai multe funcții pentru a mai economisi din capitalul și așa mic. A fost un factor hotărâtor pentru instaurarea Globalizării 3.0. De la colapsul companiilor dot-com Încoace, Google a ajuns de la a procesa În jur de 150 de milioane de căutări pe zi la mai bine de un miliard de căutări pe zi, dintre care numai o treime provin de pe teritoriul Statelor Unite. Deoarece modelul lor de licitație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
deoarece Mankiw, autor al unui binecunoscut manual de economie pentru facultăți, Îndrăznise să vorbească favorabil despre externalizare, aceasta fiind În opinia sa „cea mai nouă manifestare a câștigurilor de pe urma comerțului despre care economiștii au vorbit cel puțin de la Adam Smith Încoace“. Afirmația lui Mankiw a declanșat o competiție a celor care dădeau replica cea mai ridicolă. Câștigătorul a fost purtătorul de cuvânt al Casei Albe Dennis Hastert, care a spus că teoria lui Mankiw „pică la un test de economie adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
avea ocazia. Așa trebuie să facem cu toții. Rolul Americii În lume, Încă de la Întemeiere, a fost să fie țara care privește Înainte, nu În urmă. Unul dintre cele mai periculoase lucruri care s-au petrecut cu America de la 11 septembrie Încoace, În timpul administrației Bush, este că am trecut de la exportul de speranță la exportul de teamă. Am trecut de la a obține de la alții tot ce-i mai bun prin vorbă dulce la a mârâi la ei mult prea des. Și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
din Iordania dădeau examen pentru admiterea la facultate, iar cei cu rezultatele cele mai bune deveneau doctori și ingineri. Cei cu rezultatele cele mai proaste deveneau imami. În 2004, Iordania a decis să introducă treptat un nou sistem. De atunci Încoace, pentru a deveni imam, un tânăr trebuie mai Întâi să obțină licența Într-un alt domeniu și nu poate studia dreptul islamic decât ca studii post-universitare, aceasta pentru a Încuraja mai mulți tineri de talent să se alăture clerului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
agreau pe turci; s-au afirmat ori de cîte ori au avut ocazia. Nimeni nu a făcut-o cu atîta succes ca puternicul voievod Mihai Viteazul, care a cucerit Transilvania și a unit-o cu Valahia și Moldova. De atunci încoace, el a devenit simbolul celor care credeau încă într-un viitor mai bun pentru națiunea română. Dar imediat după ieșirea lui din scenă. Tot ceea ce realizase el s-a năruit. Spre sfîrșitul secolului al XVII-lea, Imperiul otoman a început
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dezarma niciodată". Bismarck, stînjenit, a dezaprobat comportamentul rușilor, iar R. Poincaré, prieten al Rusiei, spunea: Mi se face rușine cînd mă gîndesc cum ați fost obligați să cedați Basarabia ca să vă cumpărați libertatea"20. Orice s-a întîmplat de atunci încoace nu a întărit încrederea românilor în vecinul lor de la răsărit. Iorga credea în dictonul lui Napoleon că politica externă a unei țări este determinată de geografia ei. Nici o ideologie mesianică nu va schimba natura organismului considerat de el drept constituind
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a fost un succes, fiind apreciat de Tudor Vianu și de Mihai Ralea. Comentariile lor au fost luate din scurt de către Iorga: cum îndrăzneau ei să-l numească pe Arghezi "cel mai mare poet al nostru în viață, de la Eminescu încoace" sau "regele noii poezii?" În T. Maiorescu și posteritatea lui critică (București, 1943, p. 210), Lovinescu comenta: "Ce jalnic exemplu de critică literară!" Dar Iorga își va continua atacurile împotriva lui Arghezi cu o violență neostoită. Tudor Arghezi i-a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
De astă dată, însă nu a mai avut dreptate; și, cel puțin, pe măsură ce s-au scurs anii, nu s-a putut împiedica să nu respecte abilitatea mea de a face bani. Începând cu acel moment și tot timpul de atunci încoace, teatrul a devenit căminul meu; am trecut până și prin război jucând, întrucât o pată de pe plămân, care a dispărut curând după aceea, m-a făcut inapt pentru front. Mai târziu am regretat lucrul ăsta. — Domnule Arkwright, ai văzut vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iubire. Lizzie e scoțiană, pe jumătate evreică. Deși are sânii mai frumoși decât orice altă femeie cu care am făcut dragoste vreodată, nu e cu adevărat frumoasă, și n-a fost nici măcar în tinerețe, dar are farmec. Dramul de „vino-ncoace“ și tinerețea ei, atâta vreme cât a dăinuit, i-au croit oarecare drum în teatru. Muncea cu dârzenie și avea un fel de seriozitate scoțiană pe care te puteai bizui și care i-a fost de ajutor. Nu-i ușor să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îmi inspiră adeseori un soi de duioasă plăcere, în timp ce gândul la suferințele altora dintre amantele mele mă lasă indiferent, ba uneori mă și agasează. O singură dată, în tinerețe, am vrut să mă căsătoresc, dar fata a zburat. De atunci încoace, niciodată nu m-am mai gândit serios la însurătoare. Observațiile mele asupra statutului de om căsătorit m-au determinat să alung asemenea gând. Singurele căsnicii fericite pe care le-am cunoscut au fost cea a prietenilor mei Victor și Julia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aprins focul. Coșul a fumegat iarăși, poate că din cauza direcției vântului. În timp ce salvam un păianjen de pe o buturugă pe jumătate arsă, mi-am amintit de tatăl meu. De când m-am stabilit aici, am avut pentru prima oară parte, de ani încoace, de un foc cu flăcări. Clement iubea focurile de lemne. Ce proces straniu e arderea! Cât de total și, oarecum, calm nimicește lucrurile, și e atât de curat, curat ca moartea. (Oare eu voi fi incinerat? Și cine o să organizeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar se înșela. Rana era prea adâncă, și infectată de suferința turbată a geloziei. Această odioasă lepră s-a infiltrat în sufletul meu din momentul în care am citit scrisoarea domnului McDowell, și nu l-a părăsit niciodată de atunci încoace. „Nu te vrea, iubește pe un altul.“ Tot timpul cât am căutat-o m-am lăsat năucit de speranță. În inima mea, o iertam întruna, și acest mereu reînnoit act de iertare mă reconforta. Simțeam că, într-un fel, Hartley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
strig numele, așa ceva ar fi fost absolut imposibil. Într-adevăr, în acele momente, abia dacă-mi aminteam numele ei; ar fi țâșnit, ca în vis, într-un urlet incoerent. Am alergat și am început, prostește, să luminez drumul cu lanterna, încoace și-ncolo, cercetând locul unde o văzusem. Lumina puternică scotea în evidență urmele roților mașinii, iarba stilată, stânca galbenă ciupită de vărsat, ceața plutitoare. În cele din urmă, m-am întors pe dig înapoi acasă, mergând încet, ca un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că îmi amintesc. În realitate, eram sigur că avusesem gijă să nu-i pomenesc niciodată lui James despre Harley. — Și cine e? — A fost prima fată pe care am iubit-o în viața mea, și nu cred că de atunci încoace am mai iubit cu adevărat. Și ea m-a iubit. Eram colegi de școală. Pe urmă a plecat, s-a măritat cu altul, și a dispărut. N-am încetat o clipă să mă gândesc și să țin la ea, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
grijă de noi, de cineva care, cel puțin, să ne cruțe și să ne asigure îndeplinirea treburilor cotidiene. Titus și Gilbert nu ne erau de prea mare ajutor, dar simpla lor prezență făcea situația mai suportabilă. Oricum, de la vizita Rosinei încoace, Titus și Gilbert intraseră într-o stare de revoltă mocnită, erau răzvrătiți. Cred că tăcerea lui Ben îi afecta și pe ei, în moduri diferite. Amândoi doreau o finalizare, un deznodământ. Voiau un sfârșit al situației de față, ceea ce le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iar fața arsă de soare nu purta nici o urmă de fard. Își descheiase nasturele de la gulerul bluzei în dungi, și i se vedea gâtul bronzat. Arăta mai zveltă, mai curată, mai bine îngrijită decât o văzusem vreodată de la reîntâlnirea noastră încoace. Am observat că și Ben avea un aer prosper. Purta o cămașă curată, în dungi late, și o cravată asortată la culoare, o haină largă, de vară, cafenie, pantaloni maro și pantofi albi de pânză ce păreau nou-nouți. Stomacul i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi dea un telefon? Mi-am închipuit, într-adevăr, că o să sară, în ultimul moment, în barca mea de salvare? Desigur că trebuie să fi fost convins, în subconștientul meu, că e incapabilă să sară. Și mă gândeam, clătinându-mi încoace și încolo capul cuprins cu disperare între palme, ce bine ar fi fost dacă lucrurile s-ar fi putut aranja între noi doi. Dacă, de pildă, Hartley ar fi fost sora mea, aș fi putut să-i port de grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împăca, ci pentru a se descotorosi de o ultimă preocupare iritantă. Sentimentul de îngrijorare sau de vinovăție pe care i-l pricinuia nefericitul său văr adumbrea condițiile desăvârșitei despărțiri de cele lumești, pe care o premeditase, probabil, de multă vreme încoace. Mă întrebam cum s-o fi petrecut asemenea rupere? O fi avut acea viziune a “întregii realități“ de care spusese el că ți se înfățișează în momentul morții și de care trebuie să și profiți instantaneu? O fi plecat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cele pe care le-am înregistrat în acest jurnal. La vreme când le primisem mi se păruseră revărsări de nonsensuri prin care se autoamăgea. Acum însă, îmi apar mișcătoare, ba chiar înțelepte. (Mă simt oare, pentru prima dată de la Clement încoace, lipsit de admiratoare?) De când a devenit Gilbert atât de celebru și de ocupat, am petrecut mai multă vreme singur cu Lizzie. Ba chiar am început să iau în mod regulat masa de prâz cu ea și am convins-o în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
doi copii mici când a fost arestat socru-meu și urma să ne trimită judecătoria sentința. Primăria renunțase, de fapt, nici n-avea ce face cu un sfert din casă și cu jumătate din teren... Cum ați simțit din ’89 încoace că sunt priviți foștii deținuți politici în România? Din punctul ăsta de vedere, am rămas cam dezamăgit. Dacă pe timpul lui Iliescu și ai lui, nu mă așteptam să ni se facă cine știe ce privilegii, credeam că ăștialalți o’ să fie altfel
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
îți trăgea câteva palme așa că te cunoaște... Și după aia zicea: Ca să n-adormi! Și acuma futu-ți Dumnezeu mă-tii treci la treabă. Să-mi spui mie cutare și cutare. Scrie! După ce scriam eu ceva și nu știu ce, așa... Dă încoace! Ai început să bați câmpii, aaa? Păi atâta știu... Nuuu, futu-ți Dumnezeu mă-tii, nu așa! Uite ce declară ăsta! Bineînțeles că unele le inventa, ca să-i meargă lui ancheta. Bine, mă futu-ți Dumnezeu mă-tii! La ora
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fost șicanați și urmăriți până-n ultima clipă... Și tata a fost... Zicea: Măi, eram o dată pe drum și mă vede secretarul de partid și zice: Mă, ce face fecioru-tu? Apăi, nu știu nimic de el. Ia dă carnetul de cote încoace! Și i-o mai pus să dea 100 de kilograme de carne. Zicea: Nu puteam să mă duc în altă parte, să nu mă întâlnesc cu el? O avut necazuri. Fratele meu, Man Ștefan, o fost dat afară din internat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
numai patru celule pentru femei. Numa’ după cum citisem în romane, nu îmi puteam închipui cum poate fi în închisoare. Știu că am intrat în subteranele acelea, că erau celulele în pivnițe... Era cum întrai o celulă într-o parte și-ncoace erau altele trei... Eu am intrat în prima dintre cele trei, nu în cea care era singură. Când s-o deschis ușa... cu niște zdrăngănituri groaznice... Nu știu ce fier aveau și ce lăcate mari... Vai, nu vă spun ce impresie mi-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
metri de bloc și se uită în sus spre mine: Măi Pop, măi, hai până jos că nu pot porni mașina! Hai și-mi dă o manivelă! Mă duc jos. Manivela deja era băgată. Zice: Lasă tu motoru’, și hai încoace. Servește o țigară. Nu, mulțumesc. Dar nu fumezi? Fumez, domn’ major, dar nu servesc, nu vă supărați. Pentru asta dacă-l vede’ sau îl reclama îl băga la favorizare... Și pentru o țigară nu se merita... Da’ el o insistat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
șoricel. În anchete v-au bătut? No, ș-apoi în anchetă o fost rău în anchetă... O fost rău tare Costin ăsta... Mă obliga... Și-apoi pân-la urmă am zis: Scrie ce vrei și-apoi semnez și bună ziua! Ce mai încoace, încolo? D-apoi după șase luni... pot să zic că o fost mai gre’ Securitatea decât toată pușcăria... Securitatea o fost foarte grea... Și Costin aiesta, dom’le, se zice că o fost de-aici din Satu Mare, adică se trage
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]