13,635 matches
-
realizează în același timp o orientare a interlocutorului prin poziția obiectelor respective. O asemenea raportare la cel care vorbește realizează și unele adverbe (precum aici, acolo, acum, atunci) și multe alte elemente lexicale. La nivel gramatical, vorbitorul își ipostaziază prezența îndeosebi prin modurile și prin timpurile verbale, care îi reflectă atitudinea față de acțiune. De altfel, E. Benveniste include analiza pronumelui per-sonal într-o problematică amplă ce vizează "omul și limba", în care sînt avute în vedere mai multe aspecte lexicale și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de către fiecare limbă a structurilor de adîncime (cu caracter cvasiuniversal) se probează faptul că structurile logice sînt prelucrate de conștiința lingvistică în acord cu principiile de funcționare ale uneia sau alteia dintre limbi. La nivelul morfologiei, conștiința lingvistică se relevă îndeosebi atunci cînd anumite categorii gramaticale au redări diferite în limbi diferite. Este edificator în acest sens efortul depus de un vorbitor al limbii române pentru a deprinde categoria aspectului verbal, exprimată la nivel morfologic în unele limbi slave sau germanice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pentru vorbitorii acestei limbi, deseori tentați să uzeze de acest procedeu cînd vorbesc o altă limbă, chiar dacă aceasta are slab reprezentat un asemenea mijloc. Există, apoi, în fiecare limbă numeroase cuvinte care realizează prin ele însele o apreciere a realităților (îndeosebi a celor social-umane), iar o serie de cuvinte sînt privite într-un anumit mod de societate (precum sînt cuvintele tabu sau cele interzise 255), fapt care atestă participarea limbii la structurarea laturii morale și axiologice a conștiinței. În sfîrșit, manifestarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
astfel de întreprinderi, menite să ducă la simplificarea ortografiei, sînt convinși cei mai mulți specialiști. Tradiția se manifestă diferențiat în cazul fiecăruia dintre stilurile funcționale și dintre limbajele de specialitate, atît la nivelul limbii populare, cît, mai ales, la nivelul limbii literare. Îndeosebi vocabularul stilurilor și limbajelor manifestă diferențe semnificative de la un caz la altul sub aspectul originii, al surselor de îmbogățire, al statutului, al perioadei de formare, al raporturilor cu limba comună etc. Uneori, și frazeologia, structurile sintactice de bază sau raportarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Astfel, ca adjectiv, logic se poate referi, pe de o parte, la mecanismele mintale, la modul în care se analizează, se sintetizează și se structurează cunoașterile, și, pe de altă parte, la ceea ce ține de știința care studiază aceste mecanisme, îndeosebi maniera în care se generează și se verifică rezultatul funcționării acestor mecanisme din perspectiva adevărului și a falsității. În primul caz, realitatea vizată s-ar putea denumi prin substantivarea adjectivului (deci, logicul), această realitate fiind obiectul științei, al logicii. Ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
orientat dinspre mediul comunitar, limba produce umanizarea individului, influențîndu-i psihicul, gîndirea și voința în direcția atingerii performanțelor caracteristice speciei umane. Limba produce însă și umanizarea societății, în sensul că o face aptă realizării individului uman în cadrul ei, contribuind la aceasta îndeosebi prin funcția comunicativă caracterizată prin dimensiunea alterității. În sfîrșit, limba umanizează natura, mediul cosmic, care, din element extern omului, devine interior lui, ca glosocosmos din sfera antropocosmosului, în spațiul căruia acoperă o suprafață foarte extinsă. Se exercită în acest caz
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a reda cunoașterea despre realitatea sensibilă, spre un scop derivat, acela al exprimării adevărului, permițîndu-se utilizarea ei în sferele înalte ale culturii, cărora le stimulează dezvoltarea în virtutea unor idealuri sociale și culturale. Libertatea lingvistică Cînd se discută despre "libertate" îndeosebi din perspectivă filozofică sau teologică −problema libertății umane fiind, în primul rînd, una metafizico-teologică− se realizează o confruntare cu determinismul, cu principiul științific potrivit căruia fenomenele sînt rezultatul unor cauze, iar aceleași cauze produc aceleași efecte. Un asemenea principiu nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
remarca, individul uman are și această latură conformistă de a fi "în rînd cu lumea", care, în conștiința sa de vorbitor al unei limbi, se manifestă prin a concepe limba ca un mod de a vorbi la fel ca ceilalți, îndeosebi la fel cu cei care se disting pe plan social.) Această imitare se bazează pe o tendință subiectivă, dar pornește dintr-o obiectivitate rațională, dintr-un calcul: urmarea unui aspect al limbii cu trăsături de aparentă superioritate. Obiectivitatea rațională are
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al limbii. Caracterul subiectiv este dat și de existența unor elemente de știință, conștiință și competență lingvistică diferite în epoci diferite în arealul comunității pe parcursul existenței sale istorice. Dar, subiectivitatea individuală, care se manifestă și în limba populară, devine evidentă îndeosebi în cazul limbii literare, atunci cînd, prin suspendarea alterității, limba devine ea însăși obiect asupra căruia se manifestă în mod intenționat predispoziția creativă a omului. În producțiile culturale intens individualizate (precum filozofia și poezia), cînd antropocosmosul este rezultatul unei viziuni
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și favorizează, măcar în parte, dezvoltarea cugetării într-o formă sau alta. Desigur, de fiecare dată discuția vizează în primul rînd modalitatea de filozofare și în mai mică măsură conținutul propriu-zis al sistemelor. În acest context, în filozofia lui Aristotel, îndeosebi în logică, s-au văzut reflexele trăsăturilor limbii grecești. Limba germană, cu construcțiile ei ample, a fost considerată de unii modelul indiscutabil al unei concepții integraliste precum cea realizată de Leibniz, în vreme ce alți exegeți consideră că filozofia lui Kant ar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofia este subordonată spiritului sau ideologiei limbii 314. Totuși, istoria filozofiei relevă, fără posibilitate de îndoială, faptul că filozofia se realizează printr-o mare varietate de opere, diferite prin obiect, prin opțiunile metodologice, prin principiile pe care se sprijină și, îndeosebi, prin concluziile la care se ajunge. Ingeniozitatea speculativă, spiritul de observație și geniul personal al fiecărui cugetător stau la baza unei diversități aproape nelimitate de concepții care explică, uzînd de diferite limbi, problemele fundamen-tale ale lumii. Din acest motiv, este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
laturi. Filozofia propriu-zisă (de erudiție sau cultă) are ca mijloc de expresie limba literară, care are o istorie și trăsături diferite în raport cu cea populară, deși formează împreună cu ea același idiom. Fiind alcătuită și funcționînd prin intermediul voinței, limba literară se manifestă, îndeosebi la nivelul mijloacelor de expresie specializate −aferente domeniilor științific și filozofic−, în forme bine determinate și corelate. Limbajul filozofiei este, în acest cadru, atent selectat și folosit în virtutea unor exigențe generale, dar și pe baza unor preferințe speciale, personale. Cît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
opinia unei legături necesare între anumite limbi și anumite moduri de filozofare. Legătura dintre modalitățile de filozofare și limbă se reflectă în cazul limbii literare în tipurile de limbaje și în limbaje, dar abia la nivelul concret al discursului și, îndeosebi, al discursului individual. La acest nivel, de exemplu, filozoful german poate uza de similaritatea pseudoprefixelor din Verstand "intelect" și Vernunft "rațiune" sau poate construi compuși pe baza lui Sein "existență", precum Dasein, Fürsichsein, Ansichsein etc. Filozoful latin poate folosi relația
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
încît trăsăturile semantice, flexionare, combinatorii și fonetice ale cuvintelor imprimă nivelului sintagmatic, frazal și textual un anumit aspect. Îndoielile în legătură cu posibilitatea traducerii eficiente privesc, în special, două tipuri de texte: pe cele poetice și pe cele filozofice. Limbajele stilului beletristic, îndeosebi cel poetic, valorifică în mod expres particulăritățile limbii, inclusiv pe cele care țin de latura fonetică, de îmbinările sintactice sau de topică, iar aceste particularități nu se pot reda, în principiu, pe terenul altei limbi care are alte trăsături proprii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
faptul de a contribui la progresul lor în arealul etnic specific, ci și de a avea condiții pentru integrarea realizărilor altor popoare și pentru a converti în valori proprii aceste realizări. În al doilea rînd, trebuie observat că practica traducerilor îndeosebi a traducerilor de texte filozofice, a fost întotdeau-na foarte răspîndită, iar textele traduse au avut efecte culturale deosebit de marcante. Un exemplu edificator în acest sens îl constituie destinul vechii filozofii grecești, care a fost "uitată" de lumea europeană a Evului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dezvoltate de autor, în înlănțuirea și cu fundamentarea din original. Dacă în original există propuneri terminologice sau particularizări semantice ale termenilor, în funcție de reorganizările noționale, acestea trebuie, de asemenea, relevate ori de cîte ori nu sînt intuibile pe baza contextului, uzînd îndeosebi de mijloace paratextua-le. În sfîrșit, la nivel textual, trebuie refăcută pe terenul limbii-scop forma discursivă a textului original, care poate fi demonstrativă, dialogică, evaluativă etc. Pe baza acestor coordonate, aprecierea textului tradus din perspectiva fidelității față de original nu va viza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
texte și, pe de altă parte, atestă nivelul de receptare a valorilor mondiale de către cultura primitoare, precum și nivelul de cunoaștere și de apreciere a acestor valori. De aceea, difuzarea ideilor unui filozof de o excepțională însemnătate precum Immanuel Kant și, îndeosebi, traducerea operei lui principale au reprezentat pentru cultura română (și pentru orice altă cultură, de altfel) etape marcante din evoluția ei și nu întîmplător aceste activități au fost inițiate de unele dintre cele mai strălucite personalități. Începutul a fost făcut
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ar însemna că poezia filozofică este o filozofare în limbaj poetic. Poezia însă poate fi sau nu filozofică, iar dacă nu este filozofică aceasta nu presupune că nu poate fi valoroasă. S-ar putea spune că este predispusă conținutului filozofic îndeosebi poezia bazată pe substantiv și nu este filozofică (sau este mai puțin filozofică) poezia în care prevalează adjectivul. Punînd problema poeziei filozofice, G. I b r ă i l e a n u328 se întreabă dacă poate sau este necesar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceasta producător de maniere poetice de sensibilizare prin limbajul poetic. În speculația filozofică, există de aceea și un element artistic (sau, mai degrabă, specific creației artistice), care poate fi cultivat și dezvoltat 338, și, din acest motiv, în epoca romantică (îndeosebi prin Fr. Schelling), filozofia a putut fi considerată ca un principiu dinamic și spiritual al artei, menit să dea acesteia fundamentarea de esență și consistența comprehensivă. Pe de altă parte, filozofia însăși trebuia să se apropie de poezie, împrumutînd de la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cuvinte pentru a direcționa discuția filozofică pe anumite teme și, prin urmare, poate exista o oarecare legare a conținutului exprimat de forma expresiei, fenomen −este drept− redus în filozofia serioasă, dar totuși nu lipsit de însemnătate. În sfîrșit, există filozofi, îndeosebi dintre cei care cultivă filozofia ca "trăire", care uzează în mică măsură de termeni, fie ei consacrați, fie propuși de ei înșiși. Aceștia folosesc în general cuvintele limbii comune, iar uneori chiar aspecte morfologice care nu sînt uzuale textelor filozofice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca reprezentative pentru un mod de a crea, deoare-ce prin cumunicarea individualului se comunică simultan și generalul. Pe de altă parte, comunicarea, chiar atunci cînd este destinată numai unui singur individ, este socială și comunitară prin trăsăturile de bază și îndeosebi prin mijlocul cu care se realizează, prin limbă, iar, însăși folosirea limbii în vorbire imprimă conștiinței matricea receptării universalu-lui prin individual, căci vorbirea este mereu alta, în funcție de împrejurări, de vorbitori, de informații etc., și, cu toate acestea, este omologată de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poate exprima pe sine potrivit aptitudinilor, opiniilor, atitudinilor etc. proprii, atît sub aspectul conținutului celor exprimate, cît și sub cel al manierei de exprimare, aceasta sugerează că el aspiră astfel la libertate, prin evitarea, pe cît posibil, a oricărui determinism (îndeosebi a determinismu-lui de natură senzorială sau pragmatică). H e g e l remarca în acest sens că, pe terenul filozofiei, excelența realizărilor este dată nu atît de meritele individului particular, cît de impunerea lor ca manifestări ale gîndirii libere, ale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
semnifică entități care aparțin exclusiv planului mental și sînt, prin urmare, nume abstracte, căci se raportează la construcți logici ce nu trimit la realități materiale. Acest tip de nume este caracteristic pentru limbajul filozofic, dar și pentru unele limbaje științifice, îndeosebi pentru cele ale științelor cu un accentuat profil teoretic. Între numele substantive și numele abstracte s-ar putea situa numele imaginare, a căror referință (entitate denumită) este un produs al fanteziei, deci nu o construcție logică, ci o construcție în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ambele determinări subiective cooperează în realizarea sensului efectiv cu care cuvîntul apare în structura discursului (textului) filozofic. Este evident că subiectivitatea discursului filozofic este total diferită de cea a discursului beletristic, unde se valorifică posibilitățile conotative ale limbii, deși, uneori, îndeosebi la marii scriitori, se poate uza și aici de structurile de idei particularizante. Discursul filozofic, forma de particularizare a limbajului filozofic, este determinat în mod hotărîtor de lumea analizată. În filozofie, cosmosul nu este realitatea, ci o anumită viziune despre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din antichitate, cînd s-a demonstrat deja că nu există legătură între cuvînt și esența obiectului denumit. Formulînd în mod clar principiul arbitrarietății semnului lingvistic în raport cu realitatea desemnată, Ferdinand de Saussure a desființat teoriile eronate despre construcția filozofică numai sau îndeosebi prin anumite tipuri de elemente lexicale. Limbă și orizont stilistic De obicei, cînd se enunță problema relației dintre limbă și filozofie, intelectualii români se gîndesc imediat la Lucian B l a g a, considerat a fi adus cea mai mare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]