KorAP: Find »[drukola/base=întotdeauna & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...216 217 218 ...1998 >

49,940 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

am aripi de bucurie, aș râde și aș plânge de bucurie, dar nu așa ca adineauri nu știu cum să-ți spun, adineauri era așa, pentru ce se întâmplase atunci. Că m-ai făcut sănătos. Dar acum știu că am să am întotdeauna aripi de bucurie, că bucuria asta n-o să se termine niciodată, că ori de câte ori o să se ridice ceața de pe deal am să știu că norii sunt pentru îngeri și îngerii vin pe aici... nu-i așa că voi sunteți îngeri?! Dar, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
de la mama ei). Ai dormit bine? A fost cald în casă?..." Spicul de grâu M-am trezit, ca de obicei, când se îngâna ziua cu noaptea. Mie-mi place să dorm, mai ales când știu că-i treabă dimineața așa că întotdeauna mă trezesc în zori, ca să pot trage un puișor de somn mai departe așa, ca și când ar mai fi o noapte întreagă de dormit. Zis și făcut. Mă întorsei pe partea cealaltă, dar somnul nu venea. Am stat cât am stat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
somnul nu venea. Am stat cât am stat, m-am foit în așternut și pe urmă, nu știu cum, mi-am zis c-ar fi bine să mă scol. Știam de la văru-meu că venise cineva în satul nostru și că dimineața stătea întotdeauna pe malul mării. Singur. Ce-ar fi să mă duc să-l văd ? Umbla vorba că face minuni. Și câte nu se mai spuneau de el! Ba ca ar fi rege, dar atunci de ce umblă așa, cu toată adunătura, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
E fiul ei și i s-o fi făcut dor de când nu l-a văzut... Da, sigur, avea dreptate tata. Singură n-are cum merge, că de când a murit bărbatu-său, Iosif, nu iese din casă. E tot frumoasă, ca întotdeauna mama zice că pare o copiliță, ca atunci când s-a logodit cu Iosif, dar ochii îi sunt triști, triști așa erau și când trăia Iosif. Cine știe ce-o fi cu ea. Ei, bine, dacă vrea, n-are decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Învățătorul meu m-a luat de milă dar avea și el o mulțime de copii, o gură în plus conta. Și cui avea să-i folosească învățătura mea? El spunea să-l ajut cu cei mai mici, dar copiii sunt întotdeauna răi cu cei neputincioși. Asta eram eu: un neputincios. Ajunsesem să fug de toți. Un timp, m-am mai rugat. Mă învățase mama. Dar, încetul cu încetul, am renunțat. Oricum, nimeni nu mă asculta. Și nu mă iubea nimeni. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
pe lângă mine, unii au aruncat cu pietre, alții au început să mă ciomăgească. Nu ăsta e măgarul?" spuneau râzând. Ei, da, eram măgar dar eram măgarul Regelui. Ce aveau cu mine ?! I-am lăsat să mă bată oamenii așa fac, întotdeauna; noi, măgarii, trebuie să-i înțelegem : dacă nu spun ceva rău, nu se simt bine. Își revarsă ura pe care o au în ei și, probabil, după aceea, se simt bine fiindcă, altfel, de ce-ar face-o ?! N-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
el. Și, pe dată, am ajuns. N-am să vă spun cum e, fiindcă o să vedeți, la timpul cuvenit, cu toții. Drumul meu se încheiase aici. De acum încolo, cel care știa drumul era El. Și am înțeles că așa fusese întotdeauna. Eu nu știusem niciodată drumul, dar fusesem acolo, ca să-L primesc în inima mea și să-L aștept și să-L iubesc. Asta era îndestularea aceea pe care o simțisem când m-a privit și pe care am dorit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
vale încărcată de miros de brad, de ape, de fum. Acum muntele respira, iar ceața atârna în nouri lungi pe crengile copacilor, pe frunze și flori. Când ușa casei s-a închis ("ca să nu iasă căldura", spun oamenii, fiindcă seara întotdeauna e răcoare și umed la munte), florile se treziră din somnul de peste zi. Era o noapte cu totul și cu totul specială noaptea în care și oamenii, și florile, și animalele vorbesc și înțeleg aceeași limbă. Oamenii au uitat demult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
făcând să lumineze mâinile preotului, așa, când cobora în pâinea și vinul de pe altar, fiindcă preotul făcea cruce deasupra lor... Sigur, văzusem și cum, după aceea, lumina era altfel în biserică (se spunea că e de la vitraliu, dar vitraliul era întotdeauna acolo, în timp ce lumina nu. Lumina aceea, aurie și caldă ca bucuria, izvorând de pretutindeni și de nicăieri, plină și dulce, delicată și unduitoare ca mireasma grâului lumina aceea era numai atunci și ca s-o mai vezi când nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
nimeni nu l-a văzut plecând. De atunci, L-am văzut pe Iisus uitându-se mereu în ochii mei... Uneori, are ochii preotului, când iau Sfânta Împărtășanie. Altă dată, ochii părinților mei, uneori, ochii celor cu care mă întâlnesc... dar întotdeauna are ochii acelui orb care știa sufletul tuturor, fiindcă în ei se adunase tot Cerul. Și atunci mă uit la cer și-I surâd. Ca să știe că-I mulțumesc și că-L iubesc pentru lacrimile Lui, pentru sângele Lui, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
o simt când mă gândesc la El. Asta înțeleg și știu doar oamenii. Și Tatăl meu, care știa toate în lumea asta, spunea că oamenii au viață veșnică, fiindcă El le-a dat-o în dar și, mai ales, sunt întotdeauna fericiți și liberi și apărați de Tatăl din Cer, fiindcă El le-a luat toată tristețea și frica și durerea și neajutorarea. Iar atunci când vor să-L vadă, mănâncă trupul Lui și beau sângele Lui și așa se face că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
din Cer, fiindcă El le-a luat toată tristețea și frica și durerea și neajutorarea. Iar atunci când vor să-L vadă, mănâncă trupul Lui și beau sângele Lui și așa se face că oamenii trăiesc pentru totdeauna și sunt fericiți întotdeauna. Eu nu sunt decât un măslin bătrân și, chiar dacă trăiesc de vreo două mii de ani, nu știu prea multe. Știu însă să înțeleg cu inima, fiindcă pe creștetul meu sunt lacrimile Lui iar în inima mea e sângele Lui. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. La fel se întâmplă cu oricine e născut din Duh". Le auzisem de atâtea ori spuse de bunicul meu, spuse de fratele meu... Cine știe, poate de asta în familia noastră întotdeauna cineva se face preot, cineva pleacă, cineva duce Cuvântul Evangheliei... și cineva e dincolo de frumusețe, așa cum lumina e dincolo de înserare, fiindcă în faptul serii, cineva... își amestecă sângele, pe cruce, cu al Lui... Ochii Cerului " Până la urmă tot am reușit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
oameni, ca mai înainte. Au mai vorbit ceva și au plecat. Dar eu am rămas acolo. Ce le pasă oamenilor, mi-am spus. Cu ei este Învățătorul (așa I-au spus), adică Fiul Tatălui din Cer, așa că ei sunt fericiți întotdeauna, fiindcă Îl au cu ei. Dar eu ce să fac ? Eu rămân aici, unde a căzut ploaia de lumină și L-am auzit pe Tatăl și am simțit și eu ce înseamnă minunea aceea căreia oamenii îi spun fericire. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
cum adică, să strălucească, așa, deodată ?! Dar nu mi-am mai bătut capul și așa începuseră să mă înțepe ideile cum, care idei ?! Ce, nu le vezi ?! Țepișorii ăștia mici, de pe măciulia din vârful tulpinii ! Te-ai prins, nu ?! Ideile întotdeauna înțeapă de obicei, pe alții. Da' de data asta începuseră să mă înțepe chiar pe mine. Cine știe, m-oi fi gândit la prostii, cum spun oamenii ! Așa că mi-am zis : ia să-mi întind eu niște rădăcini pe-aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Îl cheamă și o să-L strig din toate puterile. Mi-a rămas în minte și numele bătrânului : i se spunea "Simeon"... "Dumnezeu ascultă ruga..." Poate de asta n-am uitat: fiindcă Dumnezeu ascultă ruga și împlinește promisiunea la împlinirea timpului. Întotdeauna. Coroana "Aaaaaah! Te-am prins! Pe unde umbli, pușlama ce ești?!" Furioasă mai e mama! îmi zisei, iar de prins, ce să mă mai prindă, că-mi rupea urechea de tare ce mă trăgea. Ei, mi-am zis, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Iisus; numele Gamaliel (al învățătorului Sfântului Ștefan); Kelil = coroană = Stephanos. Povestea este "istoria" Sf. Ștefan. În cer și pe pământ Hai, surioară, uită-te un pic la mine. Așează-te oleacă să vorbim. Nu pleca afară ! Știu, tu ai treabă. Întotdeauna ai treabă, așa că am să vin eu după tine. Nu te las până nu vorbim. Nu, nu te uita așa la mine ! În casă e întotdeauna de făcut câte ceva, mai ales când sunt musafiri. Nu știu cum să încep și ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
la mine. Așează-te oleacă să vorbim. Nu pleca afară ! Știu, tu ai treabă. Întotdeauna ai treabă, așa că am să vin eu după tine. Nu te las până nu vorbim. Nu, nu te uita așa la mine ! În casă e întotdeauna de făcut câte ceva, mai ales când sunt musafiri. Nu știu cum să încep și ce să-ți spun. Te-am văzut cum ți-au dat lacrimile când ți-a răspuns. Dar ai făcut mai departe treaba tu singură, toată treaba. Și ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
se poate face din nou. Avutul însă, cât timp este viață, da. Tocmai vroiam să sar cu gura pe el, când iată că vorbi prietenul nostru: "Las-o! Pentru ziua înmormântării Mele a păstrat aceasta. Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe Mine însă, nu Mă aveți întotdeauna". Ca să vezi! În timpul mesei, nu scosese nici un cuvânt, nici când Maria, soră-mea, I-a uns picioarele, nici când ceilalți au încremenit de uimire, nici când satul venise să se mire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
este viață, da. Tocmai vroiam să sar cu gura pe el, când iată că vorbi prietenul nostru: "Las-o! Pentru ziua înmormântării Mele a păstrat aceasta. Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe Mine însă, nu Mă aveți întotdeauna". Ca să vezi! În timpul mesei, nu scosese nici un cuvânt, nici când Maria, soră-mea, I-a uns picioarele, nici când ceilalți au încremenit de uimire, nici când satul venise să se mire de învierea lui Lazăr, frate-miu, și să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
nu vă prindă întunericul. Cine umblă în întuneric, nu știe unde merge. Cât timp aveți lumina, credeți în lumină, ca să deveniți fiii luminii". De asta mă duc după El. Și nu mă mai despart de El. Așa cum mi-am dorit întotdeauna și n-am avut curaj înainte de moartea dintâi, am să fac de acum înainte: rămân cu El. Și dacă El va fi înălțat, o să ne atragă la El. Pe mine și pe surorile mele. ....Mi-e sete. Mereu mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
mâna ei rănită crinul răsărit miraculos din ciobul de alabastru cu parfum de nard. Lazăr, bucuros ca un copil, alergând fără să se uite în urmă, cu veșmântul larg fluturând în vântul rece din zori, alergând ca niciodată... Eu, ca întotdeauna, m-am îngrijit de trup. De trupurile lor. Și al Lui. De hrană, de apă, de curat, de veșminte, de toate. Abia acum am răgaz să aștept. Dar poate ca nu mă aștept decât pe mine ca să înțeleg. Și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
făcut ochi înaintea mea ! Nici soarele nu s-a ridicat din ceață ! Ce-i cu tine ?! Mă uitam îmbufnat la nisipul ud și tăceam. Ce nu ți-a convenit ?! Ori ți-e foame ? S-a făcut răcoare și frigul cere-ntotdeauna de mâncare du-te și ia din barcă : mai e niște pâine, astâmpără-ți foamea oleacă... Uite, mergem la pește și pe urmă-l frigem la foc și să vezi tu cum ne săturăm amândoi ! Am dat din cap: nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
aruncat la pieptul bătrânului și am început să plâng în hohote. Pentru Fratele meu, Iisus, care-și dăduse viața pentru mine. Fără ca eu să știu, fără să-L pot ajuta. Știi cum poți să-L ajuți? spuse bătrânul. Ascultă-L întotdeauna ! Iubește-i pe toți oamenii așa cum i-a iubit El. Fără să-ți pese dacă au greșit sau nu. Gândește-te întâi la ceilalți și pe urmă la tine, așa cum a făcut El. Dar, mai presus de toate, iubește-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
mama ! Eu îi zic lu' frate-miu că mama a plecat în cer, da' eu știu că a murit! Și nu vreau să moară și el ! Mama noastră ne-a spus că tu ai să ne ții loc de mamă, întotdeauna ! Fă-l sănătos ! Fă-l sănătos pe fratele meu ! Femeia nu vorbește, îl ține pe copil în brațe, dar de sus se aude vocea blândă, cu reverb) Eu nu pot da viață, dar Fiul Meu, poate. Caută-L pe El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]