7,108 matches
-
delegație la noi atunci cînd tînărul nepot al proprietăresei mele le-a lezat pudoarea stînd Întins o oră pe peticul de iarbă din curtea din spate Îmbrăcat numai În costum de baie. — E unul despuiat acolo! au spus ei În șoaptă, pe un ton acuzator și Înspăimîntat. Da, noi - stimate domn, mare amator de ironii - noi, bătrînul Whittaker, inventatorul, și Maud nebuna, fiica sa cea mare care bombăne cînd se sparge o farfurie și pe urmă te Îndoapă cu o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
despre el! Asta mi se pare... de-a dreptul... fantastic! Apoi rosti rar: Vai, mi... se... pare... de-a dreptul... colosal! Aș da oricît să-i văd fața lui Bob cînd o auzi! strigă ea și rîseră și-și schimbară șoapte cu multă competență, după care fata mai strigă o dată rîzÎnd În felul său neîncrezător: — Vai, e prea frumos să poată fi adevărat! Mi se pare extraordinar! apoi adăugă repede, nerăbdătoare: Ei, și-atunci pe cine mai luăm? Cine mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Am Încercat să ating cu degetele urii mele acea uriașă și mișcătoare lume de forme și fantome, dar n-am reușit. N-am reușit să ajung la izvorul său palpabil, n-am reușit să ajung la o certitudine fatală. Cuvinte, șoapte, rîsete, chiar și o fărîmă de carne trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd stăteam acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pasajul! Dați-i drumul! Circulați! Circulați! Iar mulțimea ascultătoare se retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă și apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob de mercur, refăcea cercul de priviri pline de neliniște și de șoapte pline de Îngrijorare. Între timp barele de lemn țăcăneau Întruna cu același sunet mort, Înfundat, ca de tunet, oamenii treceau grăbiți să prindă trenul, iar În privirile, gesturile și atitudinea lor - În clipa cînd vedeau cercul privitorilor și bărbatul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uită cum mai tremur! șopti ea ridicînd mîna care-i tremura În mod vizibil. Hai să plecăm! Văd că nu respiră, nu face nimic, murmură băiatul privind În gol. — Vai de mine! Hai să plecăm! Îl rugă fata iarăși În șoaptă. Vai de mine! Tremur ca varga... tremur toată! Haide! șopti ea. Să mergem! Și toți patru, cele trei fete speriate și băiatul uluit și năucit plecară grăbiți, strînși unul lîngă altul și coborîră panta spre tunel. Iar acum ceilalți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
durase doar un minut și se desfășurase În aceeași manieră inumană, formală și aproape plictisită care se făcuse simțită și În comportarea doctorului. Apoi cei doi brancardieri În uniformă s-au aplecat, au apucat mînerele brancardei și, vorbindu-și În șoaptă, au ridicat-o. Porniră cu pași măsurați, dar, cînd Începură să Înainteze, mîinile galben-cenușii ale mortului au alunecat peste marginile brancardei și se bălăbăneau În chip grotesc la fiecare pas al brancardierilor. Unul dintre bărbați rosti aspru către celălalt: — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
răspundeau la fel. Dar dacă le vorbea mai calm sau dacă le adresa o privire și un zîmbet mai blînd, se Întîmpla să-i răspundă printr-o Încercare caraghioasă și Înduioșătoare de a-și dovedi cochetăria, Îmblînzindu-și vocea Într-o șoaptă răgușită și hîrÎită, apropiindu-se tandru de el, apropiindu-și obrazul mînjit și boit de ai lui, ademenindu-l printr-un jalnic simulacru de chemare, cam În felul acesta. — Ce mai faci, puiule? Pari cam trist, așa, de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
printr-un jalnic simulacru de chemare, cam În felul acesta. — Ce mai faci, puiule? Pari cam trist, așa, de unul singur... Cum te distrezi de unul singur? Nu vrei să-ți țin de urît? Ce zici? Întreabă ea Într-o șoaptă răgușită, cu un zîmbet oribil pe buzele vopsite, apropiindu-se de el. N-ai chef să te distrezi un pic, puiule? Hai, vino! - și-l ia de mînă ademenitor și autoritar zicînd: O să ne distrăm de minune! Ca răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ții de cuvînt, răspunse marinarul curtenitor, strîngîndu-și pumnul puternic Într-un gest de sălbatică mîngîiere care-i făcea plăcere femeii, o să mai vin pe-aici și-o să-ți ard una drept În falcă, mă, nenorocito! Îi răspunse el tandru, În șoaptă, și o strînse lîngă el. CÎt era șirul de lung se puteau observa discuții și gesturi asemănătoare: glume triviale, rîsete obscene și strigăte pline de nerăbdare adresate zgomotoșilor ocupanți ai cabinelor, toate avînd cam același conținut: „Mai ieșiți odată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fereastră, făcînd un gest de renunțare cu mîna albă și slabă. CÎmpur, dealur, munte, rîur, orașe, oamen - vrei să afle despre tot. Un cîmp, un deal, un rîu - e destul! șopti omul. Închise ochii o clipă; cînd vorbi din nou, șoapta sa aproape că nu se mai auzea: — Un viață, un loc, un timp. Se lăsă Întunericul și se aprinseră luminile În compartimente. Din nou viața ce se stingea Își impuse voința asupra tînărului prin șoapte blînde și insistente: de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clipă; cînd vorbi din nou, șoapta sa aproape că nu se mai auzea: — Un viață, un loc, un timp. Se lăsă Întunericul și se aprinseră luminile În compartimente. Din nou viața ce se stingea Își impuse voința asupra tînărului prin șoapte blînde și insistente: de data aceasta cerea să se stingă lumina În compartiment și muribundul se Întinse pe fotoliu să se odihnească. TÎnărul consimți cu bunăvoință și chiar cu bucurie: călătoria sa se apropia de sfîrșit, iar afară lumina lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noaptea de vară, iar vecinii Îl ascultau Într-o tăcere neclintită. Acum, cînd tata vorbea, se auzea cum cei din pridvor Îl ascultă la fel, se auzea cînd și cînd scîrțîitul furișat al unui balansoar, cîte un cuvînt rostit În șoaptă, cîte o Întrebare, o vorbă de protest sau de aprobare și apoi tăcerea lor flămîndă, atentă, vie, În timp ce tata vorbea. Povestea despre toate războaiele și necazurile pe care le cunoscuse, povestea cum stătuse - „copil desculț de la țară“ - pe marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din cap Încet, doar pentru sine.) Iar acum, pe cînd oaspetele stă și bea de unul singur, fluturii de noapte se adună la capătul celălalt, prinși Într-o dispută aprinsă, din care se aud din cînd În cînd frînturi de șoapte contradictorii - păreri Înverșunate pro și contra, de genul acesta: — Nuuu!... Fugi de-aici!... Ce tot spui?!... Are mai mult... Fac prinsoare!... Nuuu! Nici gînd!... Are mai mult de doi metri!... Lasă-mă-n pace!... Fac prinsoare... Bine, fie!... Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dimineață; În diminețile cînd trebuia să sosească circul, Îmi făceam rondul Într-o goană nebună În Întunericul răcoros ce mă Înfiora, la ceasul de dinaintea ivirii zorilor, iar apoi mă duceam acasă și-l sculam pe fratele meu. Vorbind repede, În șoaptă, ne Întorceam grăbiți În oraș, În foșnetul frunzelor de septembrie, trecînd pe străzile răcoroase, scăldate acum În cenușiul calm, nepămîntean și magic al zorilor ce parcă redescoperă dintr-odată pămîntul scoțîndu-l din Întuneric, astfel Încît planeta se ivește cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa ceva În casă“ - zice - „și dacă se află, mă fac de rușine...“ și pe copii, cei doi băieței, i-a trimis sus, pe acoperiș, și de-acolo se uitau ca niște maimuțoi și toți ieșiseră pe culoare și vorbeau În șoaptă. Iar Ben tare era amărît și necăjit cînd a văzut ce face. „Dumnezeu mi-e martor că-și merită soarta dacă moare“ - a zis. „După tot ce-a făcut, nici nu-mi mai pasă.“ Și i-am luat sticla, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noapte dar v- am spus că eu noaptea văd perfect. PAM a adormit, visează povestea și eu va trebui s-o prind și să v-o aduc. Sunteți atenți? Sst! Vânez. Imediat încep transmisia. Dragi copii, aici Ticuță! Vorbesc în șoaptă ca să n-o trezesc pe PAM... Dacă se trezește, nu mai visează și ne dispare povestea. Mă ascultați? Dar...Vai, povestea asta nu curge frumos, povestea asta e un vis urât, un adevărat coșmar. Nu e cazul să vă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
data asta, șopti: - Acela este Mașina Jocurilor! Identitatea lui! - Hei! Era un strigăt venit dinspre purtătorul de cuvânt al musafirilor nepoftiți. Gosseyn și Lyttle reacționară imediat. Gosseyn spuse: - Dacă mai vreau ou, zici? Apoi se șterse iarăși la gură, ca și cum șoapta ar fi avut vreo legătură cu întreținerea curățeniei. Așeză apoi prosopul peste cartela perforată. Se ridică. Și se întoarse. Spuse: - Vă mulțumesc că m-ați lăsat să mănânc. Dar este timpul să mă legați și să-l chemați pe - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
negocierilor. Riscăm mai apoi alți patru ani de mandat în care Cotroceniul se va război cu Palatul Victoria în cazul în care președintelui i se va impune un premier cu forța. Nimic mai păgubitor pentru România! Se vorbește apoi în șoaptă despre diferite formule de forțare a construcției noii "majorități stabile" la marginea Constituției. Dacă liberalii fac asta vor arunca țara într-o criză fără precedent, cu posibile viitoare mineriade politice, cu posibile viitoare suspendări ale președintelui, cu mitinguri ale celor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ozenfant, dar cu mai multă acuratețe și mai pe larg. Nu băga în seamă ce spun. Ozenfant te-a avertizat în ceea ce mă privește. — Ozenfant nu a spus nimic împotriva dumitale. Noakes își pironi privirea în podea și spuse în șoaptă: — Asta înseamnă că a ajuns să mă disprețuiască foarte mult. își ridică bărbia și vorbi aproape tare. Știi, mie îmi datorează poziția pe care o are. Eu l-am vindecat. Ozenfant a fost un caz foarte dificil, pe jumătate lipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din zborul lui, văzu că spiritul ei aprig se transformase într-unul rugător, iar zîmbetul îi era timid. începu să tremure, cuprins de sentimentul unei puteri amețitoare. — Pot fi foarte drăgăstoasă, spuse ea nerăbdătoare. Unde putem merge? întrebă el în șoaptă, dînd aprobator din cap. — Vino la mine în cameră. Se ridicară împreună, iar ea îl conduse afară. Lanark mergea stîngaci, simțindu-și penisul strivit în pantaloni. Cînd trecură pe lîngă masa lui Ozenfant, profesorul strigă pe un ton de neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i-ar fi scîrjelit, la mai bine de o mie șase sute de metri depărtare, pentru că părea foarte mică. O strînse pe fată de mînă. — Ce-i aia? — Un aspirator de adîncime. Creatura oferă o parte proiectului de extindere. Vorbeau în șoaptă. — De unde aveți energie pentru a manevra asemenea dispozitive? — Din curent, desigur. Și ce anume creează curentul? — Te rog, nu intra în detalii tehnice. Vino în camera mea. O să-ți placă, am decorat-o singură. în timp ce îl conducea de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trăsăturile ei. Emanau lumină sau întuneric, după starea în care se afla, și sînt sigur că nu era doar fantezie de copil. îmi amintesc cum stătea foarte liniștită într-o încăpere cu străini care vorbeau și cum îi reducea la șoapte prin simpla furie aspră și tăcută pe care o iradia. Buna ei dispoziție era la fel de radioasă și chiar dacă se afla în compania celui mai plictisitor om din lume, acesta se simțea galant și eclatant. Nu era niciodată veselă sau deprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Doamna Thaw cîntă cîteva cîntece de leagăn și cîteva sentimetale, de la cîmpie: Ca’ the Yowes, Hush-a-haw Birdie, This is No’ My Plaid. Cîndva primise mențiuni la festivalurile de muzică, dar acum atingea sunetele înalte doar cîntînd foarte încet, aproape în șoaptă. încercă să le cînte Bonnie George Campbell, care începe pe o notă ascuțită, de jale, dar vocea i se sparse, pierdu melodia, se opri și rîse: — Ah, nu mă mai țin curerele. îmbătrînesc. — Nu! Nu-i adevărat! strigară Thaw și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Gura ei se mișcă într-un zîmbet ușor, care i se afundă apoi în fața oarbă ca apa în nisip. A doua zi dimineață, cînd doamna Gilchrist de la parter veni s-o spele și trase perdeaua din dosul patului, auzi o șoaptă slabă: „Altă zi“, dar după-amiază, vestea că Thaw trecuse la artă și istorie nu pătrunse pînă la partea vie a creierului ei sau devenise indiferentă. A murit după trei zile, în primele ore ale dimineții de sîmbătă. Cu o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
etapă. — Sala de disecție. — Poftim? — Ai spus sala de vivisecție. — Așa? scuze, zise Thaw încurcat. Se întoarse în fugă în clasă, pentru a-și consuma euforia. McAlpin stătea la șevaletul de lîngă ușă. Thaw se opri și-i zise în șoaptă: — Peel îmi permite să fac schițe în sala de disecție a universității. — Bun! Bun! — Nu m-am simțit atît de fericit de cînd am inventat bomba cu bactro-clorină. McAlpin se aplecă și emise un șuvoi de rîs înăbușit. Thaw se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]