6,901 matches
-
atacurile împotriva Poloniei și Lituaniei și au început războiul și cu Rusia. Situația s-a complicat și mai mult pentru Hmelnițki, de vreme ce aliații săi suedezi erau în război cu țarul, suzeranul cazacilor. În afară de tensiunile diplomatice deja existente între Hmelnițki și țar, au ieșit la suprafață conflicte care mocniseră până atunci, de exemplu amestecul rușilor în finanțele Hetmanatului și a Belarusului, eliberat de cazaci cu puțin timp în urmă. Hatmanul a fost înfuriat peste măsură de pacea separată de către ruși cu polonezii
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
fost înfuriat peste măsură de pacea separată de către ruși cu polonezii la Vilnius în 1656. Negociatorii lui Hmelnițki nu au avut nici măcar dreptul să fie martori la negocieri. Hatmanul a scris cu această ocazie o scrisoare plină de mânie adresată țarului, pe care l-a acuzat că a rupt înțelegerea de la Pereiaslav. În scrisoarea sa, Hmelnițki a afirmat că suedezii sunt mai de onoare și de încredere decât rușii. Armata căzăcească a suferit în acea perioadă o serie de înfrângeri în
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
de iubire. Căsătoria a avut loc la 6 iulie 1893 la Capela Regală de la Palatul St James din Londra. "The Times" a susținut că la nuntă, mulțimea putea să-l confunde pe prințul George cu Nicolae al Rusiei (mai târziu, Țarul Nicolae al II-lea), din cauza bărbii și din cauza hainelor. Figura lor facială era diferită doar de aproape. La 24 mai 1892 Regina Victoria l-a numit pe George, Duce de York, Conte de Inverness și Baron de Killarney. După căsătoria
George al V-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310244_a_311573]
-
Victoria de Schleswig-Holstein, au încetat să-și mai folosească în titlu denumirile teritoriale. Regele a restricționat titlul de "Alteța Sa Regală" pentru copiii suveranului, copiii copiilor suveranului iar pentru cel mai mare fiu al suveranului titlul de Prinț de Wales. Când Țarul Nicolae al II-lea, verișorul primar al regelui (mamele lor erau surori) a fost răsturnat în urma Revoluției Ruse din 1917, guvernul britanic a oferit azil pentru Țar și familia lui dar înrăutățirea condiților pentu poporul britanic și temerile că revoluția
George al V-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310244_a_311573]
-
pentru cel mai mare fiu al suveranului titlul de Prinț de Wales. Când Țarul Nicolae al II-lea, verișorul primar al regelui (mamele lor erau surori) a fost răsturnat în urma Revoluției Ruse din 1917, guvernul britanic a oferit azil pentru Țar și familia lui dar înrăutățirea condiților pentu poporul britanic și temerile că revoluția ar putea ajunge și în Insulele Britanice, l-au determinat pe George să creadă că prezența Romanovilor ar putea părea inadecvată în condițiile date. Țarul și familia
George al V-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310244_a_311573]
-
azil pentru Țar și familia lui dar înrăutățirea condiților pentu poporul britanic și temerile că revoluția ar putea ajunge și în Insulele Britanice, l-au determinat pe George să creadă că prezența Romanovilor ar putea părea inadecvată în condițiile date. Țarul și familia sa au rămas în Rusia și au fost uciși de bolșevicii revoluționari în 1918. Anul următor, mama lui Nicolae al II-lea (mătușa lui George) Maria Feodorovna și alți membri ai familiei imperiale ruse extinse au fost salvați
George al V-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310244_a_311573]
-
orășenilor, demnitatea de care aceștia au dat dovadă, demnitate ce caracteriza un popor independent, conștient de însemnătatea a ceea ce dobândise. Timp de 19 zile (25 mai — 13 iunie), orașul a devenit un veritabil centru internațional, atrăgând atenția întregii Europe. Alături de țarul Alexandru al II-lea, de țarevici și de marele duce Vladimir, au mai locuit la Ploiești Alexandru de Battenberg (viitorul suveran al Bulgariei), cancelarul Alexandru Gorceakov, ministrul de război Miliutin, adjutanți, secretari de stat. S-au dus aici multe tratative
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
de țarevici și de marele duce Vladimir, au mai locuit la Ploiești Alexandru de Battenberg (viitorul suveran al Bulgariei), cancelarul Alexandru Gorceakov, ministrul de război Miliutin, adjutanți, secretari de stat. S-au dus aici multe tratative cu caracter internațional între țar și principele Serbiei sau domnitorul Carol I (care l-a vizitat în două rânduri pe țar și căruia acesta i-a întors vizita la București). Orașul a fost pur și simplu invadat de corespondenți ai unor ziare franceze, italiene, spaniole
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
suveran al Bulgariei), cancelarul Alexandru Gorceakov, ministrul de război Miliutin, adjutanți, secretari de stat. S-au dus aici multe tratative cu caracter internațional între țar și principele Serbiei sau domnitorul Carol I (care l-a vizitat în două rânduri pe țar și căruia acesta i-a întors vizita la București). Orașul a fost pur și simplu invadat de corespondenți ai unor ziare franceze, italiene, spaniole, germane, engleze etc. Până la primul război mondial funcționau câte șase școli de băieți și de fete
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Brașov, România) este un inginer, profesor universitar român și francez (cunoscut în Franța că Alexandre Herlea), fost ministru și ambasador al României. a crescut într-o familie transilvana prezenta de mai multe generații în viață religioasă, culturală și politica a țarii. Tatăl său, Alexandru Herlea, profesor universitar de drept civil, membru al PNȚ, a fost arestat în 1949 și condamnat politic, în două procese, la 25 de ani de muncă silnica; mama sa, Silvia Herlea, profesoara de filosofie, este dată afară
Alexandru Ion Herlea () [Corola-website/Science/309060_a_310389]
-
(în limbile rusă: Эмский указ, ucraineană: Емський указ), a fost un decret secret ("ukaz") al țarului Alexandru al II-lea al Rusiei emis în 1876, prin care se interzicea folosirea limbii ucrainene (așa-numitul dialect malorus) pentru lucrările tipărite, cu excepția retipăririi documentelor vechi. Ukazul interzicea de asemenea importul de publicații, punerea în scenă a pieselor de
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
1874, ale cărui rezultate au fost publicate în ziarul de limbă rusă Киевский Телеграф ("Telegraful Kievului"). Unul dintre membrii Societății Geografice, Mihail Iuzefovici, a trimis două scrisori guvernului din Sankt Petersburg prin care atrăgea atenția asupra unei presupuse activități separatiste. Țarul Alexandru al II-lea a numit o comisie, care a cercetat problema și a pus o rezoluție prin care se recunoștea existența unor amenințări la adresa statului și a recomandat extinderea prevederilor decretului lui Valuev. În timp ce se trata în stațiunea balneară
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
numit o comisie, care a cercetat problema și a pus o rezoluție prin care se recunoștea existența unor amenințări la adresa statului și a recomandat extinderea prevederilor decretului lui Valuev. În timp ce se trata în stațiunea balneară Bad Ems în mai 1876, țarul a semnat un act care avea să devină cunoscut ca „”, prin care extindeau prevederile circularei ministrului de interne asupra tuturor cărților și versurilor cântecelor scrise în „dialectul malorusian” și se interzicea importul unor asemenea materiale. Conferințele publice, piesele de teatru
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
închise. Promulgarea ukazului a fost făcută simultan cu luarea altor măsuri împotriva culturii ucrainene. Mai mulți profesori de etnie ucraineană au fost îndepărtați din posturile deținute în cadrul Universității Sfântul Vladimir din Kiev, intelectualii fiind nevoiți să emigreze. În 1881, noul țar Alexandru al III-lea a modificat ukazul. Versurile și dicționarele ucrainene erau permise, dar alfabetul ucrainean („kulișivka”, după numele lui Panteleimon Kuliș) era încă interzis, iar publicațiile trebuiau să folosească alfabetul rus (numit peiorativ de ucraineni „iarîșka” după numele a
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
1175, el și-a declarat Marele Atabey fiind căsătorit cu văduva sultanului, Mömünə xatun. Unificarea tuturor teritoriilor Azerbaidjanului într-un singur stat în epoca stăpânirii Eldeghizilor, a avut drept consecință un progres remarcabil în viața economică, politică și culturală a țarii. Un pas important înainte au făcut schimburile comerciale; au fost deschise numeroase instituții educative; au fost construite moschei și alte monumente arhitectonice foarte frumoase. Literatura a cunoscut nume ilustre că Nizami, Haqani, Adjami. Oameni de stat ca Șamsaddin Eldeghiz, Mahammad
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
țara era vestită pentru culturile pământului, pentru producerea mătăsii, a bumbacului, pentru viticultura, creșterea albinelor, producerea inului, vinăritul, cultivarea orezului și pomicultura. Orașele azere au cunoscut o nouă perioadă de înflorire, valoarea lor în viața economică, politică și culturală a țarii crescând mereu. În secolele al XI-lea - al XII-lea, au continuat să se bucure de o imensă popularitate în Orient orașele Beylegan, Baku, Nahcivan, Gandja, Tabriz, Maragha și Ardebil. Baku a devenit unul dintre cele mai mari centre din
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
În primăvara anului 1406 la Tebriz începe o revoltă antitimuridă sub conducerea tamgaciului (șef al colectorilor de impozite) Ahi Qassab ("ahi" este membru al frăției meșteșugarilor orășeni, iar "qassab" înseamnă "casap, măcelar") și Ibrahim I intra în capitala istorică a țarii. Tabrizul însemna cheia Azerbaidjanului și sfârșitul dominației timuride. Dar, unirea Azerbaidjanului nu s-a realizat și Ibrahim I sub presiunea sultanului gelairid Ahmad, care deja obținuse Bagdadul, părăsind orașul s-a retras spre granițele sale. Fiindcă după moartea lui Tamerlan
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
Evenimentele cele mai importante ale acestei perioade sunt: retrocedarea puterii către împărat (大政奉還; "Tai-sei Hou-kan") de pe 9 noiembrie 1867, abolirea sistemului Han (大政奉還; "Tai-sei Hou-kan") 14 iulie 1871, industrializarea și militarizarea rapidă a țării sub sloganul "Fukoku Kyohei "富国強兵 (îmbogățirea țarii și întărirea armatei), ceea ce a dus la transformarea Japoniei într-o mare putere și alierea cu Puterile Axei în timpul celui de-al doilea război mondial și la implicarea țării în războiul din regiunea Asia-Pacific. Imperiul japonez a capitulat în fața Aliaților
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
un discurs victorios, în fața a sutelor de susținători, în Hotelul Hilton din New York City. Discursul a fost în contrast cu unele dintre retoricile sale precedente; Trump a promis să vindece dezbinarea cauzată de alegeri, mulțumindu-i lui Hillary Clinton pentru serviciile aduse țarii sale și a promis să fie un președinte al tuturor americanilor. Trump este cel mai în vârstă președinte american și primul președinte al SUA care nu a avut o prealabilă experiență guvernamentală sau militară. Dintre cei 44 de președinți precedenți
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
la 5 km de ctitoria lui Ștefan Dușan, „Visoki Dečani”, biserica principală a Mănăstirii Deciani, inclusă astăzi în patrimoniul UNESCO. Mama sa era una dintre fiicele domnitorului Basarab I, prin intermediul căruia Nicodim se înrudea cu cnejii sârbi, voievozii transalpini și țarii bulgari. O înrudire mai apropiată o avea Nicodim, cunoscut ca Nikodim Grâcic în Serbia, cu (Ștefan) Lazăr fiul lui Pribaț, făcând parte din curtea lui Ștefan Dușan. Când (Ștefan) Lazăr va ajunge cneaz, va dona Mânăstirii Tismana sate sârbești din
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
plecându-se de la idei preconcepute, atâta vreme, ci tot fastul și strălucirea unei societăți de nobili, de boieri cu proprietăți întinse și cu legături puternice atât cu feudalii dinastiei angevine, cât și cu Bizanțul și imitatorii acestuia din urmă, cu «țarii» sârbi și bulgari”". Stema este alcătuită dintr-un scut franțuzesc despicat, primul câmp fiind fasciat în opt piese din aur alternat cu verde. Cel de-al doilea câmp este din aur plin. Numismatul Octavian Iliescu consideră că respectiva stemă era
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
ale lui Byron, Shakespeare, Homer sau Goethe. În tinerețe, poetul a fost influențat de folclorul local, orașul natal Navahrudak aparținând regiunii Hrodna din Belarus. După ce studiază la scoala din Navahrudak, ajunge în cercurile literare ale Universitații din Vilnius. În 1823 țarul ordonă desființarea societății secrete "Filomații", iar Mickiewicz este arestat și exilat in Rusia. În Crimeea compune celebrele sonete, iar în Franța, din cauza misticismului manifestat prin apropierea de ideile lui Towianski, este interzis. Decide să renunțe la această influență nefastă pe
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
social-democrați, socialiști, trotzkiști, anarhiști etc.) care s-au opus cu fermitate autoritarismului comunist, aderenții lor înfundând pușcăriile comuniste. Pornit că o miscare radicală de stânga cu țeluri generoase, comunismul a degenerat în URSS (iar după acest model și în alte țari), a ajuns un regim opresiv ce a refuzat acordarea libertăților individuale și colective, fapt care s-a întors împotriva idealurilor declarate ale mișcării și a fost în cele din urmă respins de popor. Astăzi, chiar si partide de stânga care
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
Căsătoria reciprocă între conducătorii ei era un mijloc de supraviețuire. Bunicul lui Constantin, împăratul Ioan al V-lea Paleologul (1354-1391), era fiul unei prințese italiene, Anna de Savoia. Unchiul său, împăratul Andronic al IV-lea, își luase soție din familia țarilor bulgari. Unchiul său, Teodor I, despot al Mistrei, se căsătorise cu o fiică a ducelui florentin al Atenei, Nerio Acciaiuoli. Mătușa sa Irina, se căsătorise cu Halil, fiul emirului turc Orhan. Vărul său, care a domnit pentru scurt timp ca
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
o kronarmén. Kosack prima hetman a fost E. Dasjkovitj, care a asistat Polonia mare și pentru care regele polonez Sigismund I ("mai veche"), inclusiv în zonele Cherkasy la zaporogerna. Ștefan Báthory care a vrut să se protejeze de sud a țarii părți din krimtatarer Na, a donat zaporozjjekosackerna o arméorganisation. Din 1589 a deschis o perioadă de conflict între Rzeczpospolita și kosack s. Polack e au început să hartuiți kosackerna lor pentru atac la tătari și turcă e care la acel
Cerkasî () [Corola-website/Science/309322_a_310651]