KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...216 217 218 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

iar am auzit un țipăt, urmat de un plâns și de un hohot de râs. Atunci am aruncat dalta. "Nu pot să lovesc în ceva viu." "Faci cum dorești, Galilei, dar în piatră nu e un animal, ci destinul. El țipă, plânge și râde fără să-l doară și fără să-l bucure ceva. Dacă nu ești în stare acum, te vei întoarce în altă noapte"... Mă întreb ce-aș fi găsit în mijlocul stâncii. Poate că nu voi afla niciodată. ― Ai

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
lua o cupă din care bea vinul și o sfărâma de stînci." Dincolo de coliba de paie, am găsit stânca rotundă de care pomenise Ana. Am simțit, pe loc, o duioșie ciudată în mine. O vreme, am ascultat vântul, o pasăre țipând în deșert, foșnetul eucalipților, după care m-am hotărât să plec, când, din senin, coliba de paie a luat foc... Asta a fost totul. Sau aproape totul... ― De ce spui "aproape totul"? ― Fiindcă m-am trezit cu o mare uimire în

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

și cu gura deschisă. Tortura a fost oprită. Omul care o ținea de șolduri a lovit-o de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde și-a revenit și a început din nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. Au lăsat-o să lunece jos încet și, cu cât se zbătea mai mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele a început să curgă pe lângă lemn, vaietele erau atât de slabe, de parcă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

În casă e dezordine, e un balamuc Întreg, ți-e greață, uite, e praf până și pe biscuiți. Ce fac? explodă ea aprinsă la față, ai curajul să mă Întrebi ce fac? Antonio Îi spuse nu urla În fața copiilor. Emma țipă că ea nu urla. Ce tâmpenii, spuse Valentina și se duse să-și ia rucsacul. Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Vrei să știi ce fac? continua să strige Emma, dezlegând șorțulețul murdar al lui Kevin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ar trebui să meargă la școală singură, Într-un cartier ca acesta. Am obosit, Antonio, spuse Emma. Ei bine, oricum, mâine seară plecăm, oftă el. Așa că poți să stai zece zile să te servească mama mea. Ea ți-a spus? țipă Emma. S-o lași În pace pe mama, spuse Antonio. Așa ți-a spus ea? țipă Emma. Mama, eu nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Mama mea e mult prea doamnă ca să se lamenteze că nora ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Emma. Ei bine, oricum, mâine seară plecăm, oftă el. Așa că poți să stai zece zile să te servească mama mea. Ea ți-a spus? țipă Emma. S-o lași În pace pe mama, spuse Antonio. Așa ți-a spus ea? țipă Emma. Mama, eu nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Mama mea e mult prea doamnă ca să se lamenteze că nora ei nu mișcă un deget, stă relaxată În salon, ca o regină, să dea audiență cumnaților, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
să dea audiență cumnaților, În timp ce toate celelalte dau o mână de ajutor la bucătărie, spuse Antonio. Așa crezi tu? spuse Emma cuprinsă brusc de un calm rece. Știi ceva? Du-te tu la Santa Caterina, eu nu vin. A, da? țipă Antonio. Ce pula mea ai În cap? Unde crezi că mergi? Emma luă ceașca lui Antonio, Încă plină de cafea, și o aruncă, cu cafetieră cu tot, În coșul de gunoi. Antonio o prinse de haina pijamalei și, cum ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cu puțin timp În urmă, restul nu - dar despre asta nu se vorbea niciodată. — Ei, da, răspunse fără chef, zgâlțâindu-și capul În ritmul muzicii. Ce mă tot freci atâta? Mă omori, mi-am Învățat, știu. Închide aparatul acela nenorocit! țipă Emma. Dar ușile autobuzului se deschiseră și la cea de-a treia stație de pe Torrevecchia urcă o mulțime furioasă de prea multă așteptare. — Suntem rușinea Europei, banii noștri unde merg? blestemă o grăsană unsuroasă, poate o gospodină, chiar Înainte ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mare cât o pisică - ce Înaintă liniștit, pe trotuar, și le privi cu ochișorii lui vioi și negri. Indignată de neobrăzarea rozătorului, Maja o târî pe Camilla după ea - șobolan grețos, cum Își permitea să le strice plimbarea? Dar fetița țipă bucuroasă. Ce mult Îi iubea pe săracii șoareci urâți. Cât ar fi vrut să-l ia acasă și să-l dreseze ca pe un hamsteraș. — Îl luăm, mami? Nu, iubire, țipă Maja, izbind călcâiul de pământ pentru a alunga monstrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cum Își permitea să le strice plimbarea? Dar fetița țipă bucuroasă. Ce mult Îi iubea pe săracii șoareci urâți. Cât ar fi vrut să-l ia acasă și să-l dreseze ca pe un hamsteraș. — Îl luăm, mami? Nu, iubire, țipă Maja, izbind călcâiul de pământ pentru a alunga monstrul. Orice vrei, dar șoareci, nu. Era prea indignată de delăsarea gunoierilor romani. Va trebui să protesteze! Cartierul acesta Începe să se distrugă. Ieșiră În aleea Buozzi. Era puțin trafic, Roma se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
vrea să-i urmeze, dar nerăbdarea Camillei Îi sfâșia sufletul. Ei bine, răbdare, Îl va Întâlni În clasă, dar eu nu vreau să dau nas În nas cu femeia aceea. Însă Camilla - incredibil, era pentru prima dată - nu asculta. — Kevin! țipa. Așteaptă-mă, Kevin! Kevin se Întoarse surprins. Ochiul său o descoperi pe Camilla și se lumină. O, da, efectiv se lumină. Copiii sunt transparenți, nu știu să se prefacă. Aceasta este cauza marilor lor suferințe. Băiatul chior, cu nume nespus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
nu mediocru. Însă nici măcar temutele articole cu vitriol din Repubblica nu menționau numele lui Elio Fioravanti. La Barul Muzelor trecu pe dinaintea lui Buonocore și se așeză la o măsuță de pe colț, luminată de razele blânde ale soarelui. Pescăruși giganți traversau țipând cerul de deasupra copacilor. Elio detesta țipătul răgușit al pescărușilor - disperat, aproape uman. Avea Întotdeauna impresia că vor să-i spună ceva - și nu era un compliment. Înmulțirea pescărușilor Într-un oraș fără ieșire la mare Îi părea de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
16 operatori din sală. — Alo, sunt Emma, anunță grăbită așa cum o Învățaseră la cursuri. Cu ce vă pot fi de ajutor? Ascultă problema apelantului. Încercă să dezlege misterul cuibărit Între numerele de pe ecran. Încercă să fie convingătoare. Apelantul Începu să țipe. Îi spuse că era inutil să se certe cu ea din cauza proastei funcționări a serviciilor, căci ea nu putea să facă nici o reclamație, nu dispunea de documentație, putea doar să verifice datele. Avea impresia că apelantul nici măcar nu-și dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mânecă - pentru că el, profitând de predica ei, se strecurase pe sub bancă, iar acum alergase spre ușă. Continuând, femeia urlă scandalizată: — Îți dai seama? Tatăl tău nu e mort! — Cu-atât mai rău pentru el, era mai bine da-dacă murea! țipă Kevin coborând scările În fugă. În curte, surorile vorbeau cu fetițele, așezate pe marginea fântânei cu pești roșii. Camilla Fioravanti recita o poezie ciudată despre peștii care trăiesc ascunși În adâncurile mării. Peștele are un gust bun/ peștele e liber

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
un cilindru roșu, dar Kevin, fără ochelari și cu ochiul cel bun acoperit de bandaj, nu vedea bine și nu-și dădea seama despre ce era vorba. Gemenii Îl prinseseră de picioare și Îi trăgeau jos pantalonii. Kevin Începu să țipe, dar scutierul lui Anzalone Îl prinse de cap și Îl Împinse În closet. Apoi trase apa. Așa văzuse Într-un film. Un jet de apă Învolburată se revărsă peste capul lui Kevin. Kevin tuși, se Înecă, Înghiți o gură de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
vasului, cineva făcuse caca și nu nimerise gaura. Apa i se scurgea din nas, din urechi, din ochiul deschis și din bandaj. Îi bag un fitil În curul ilotului ăstuia și-l fac să se bășească, spunea Anzalone. Ceilalți, excitați, țipau ca niște corbi. Camilla renunță să explice prietenelor avantajele de a fi pește - prea erau gâște pentru acele povestiri de oameni mari - și le lăsă baltă. Kevin Buonocore dispăruse cu băieții de la a cincea C și nu-i acordase nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
dea un exemplu? Întrebă sora Angelica pentru a Însufleți lecția. Tabla era Împărțită În două. În stânga era scris: CORPUL. În dreapta: FAMILIA. — Corpul este alcătuit din membre cu atribuții diferite, iar familie are membri cu caracter, atribuții, sexe și calități diferite! țipă Cristian, premiantul clasei, care vorbea Întotdeauna ca din carte, căci Îi cânta În strună tatălui său, care era constituționalist. — Toate părțile corpului sunt necesare, dar inima e mai importantă decât un picior, Îl Întrerupse Andrea. — Și În familie fiecare este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ăla murdar - și pentru că acesta, uimit, reacționă eliberându-se și Înjurând, Încercând să-l ajungă pe Fioravanti, Îl blocă prinzându-l de inelul pe care-l purta În nas și-l târî spre ieșirea de incendiu. — Ce vrei? Ești nebun? țipă Zero orbit de durere, temându-se că inelul al fi putut să-i sfâșie nara. Căzu la pământ și polițistul Îl Împinse afară. Zero se rostogoli pe pietriș, iar când Încercă din nou să se ridice, nevenindu-i să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
i-o făcuse Michael o făcea, Într-adevăr, să pară mai tânără. Un june amenințător și urât mirositor, cu părul violet și cu inel În nas, le ieși alergând În Întâmpinare când se deschise ușa ascensorului, iar doamna Fioravanti, În loc să țipe speriată de această teribilă apariție, se aruncă În brațele lui. Și rămase acolo, pe jumătate leșinată - și nu răspunse când Kevin o Întrebă politicos: — La ce oră trebuie să restitui smochingul? În atenția onorabilului avocat Elio Fioravanti 4 mai Stimate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
fusese vorba de un prezervativ spart, nici de vreo șmecherie a tinerei femei. Fetița nu fusese cauza separării de Ornella. El și Maja erau Împreună de mult timp și Își doriseră acest copilaș. Dar pe mine? ar fi vrut să țipe Aris. Pe mine m-ai dorit? Tatăl i-o pusese În brațe. Camilla mirosea a pudră și a lapte. Era cea mai delicată și mai neajutorată creatură pe care o văzuse vreodată. Și, ținând-o neîndemânatic În brațe, intrase În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În toată șarada asta - dar o spusese. Iar Maja Îl privea jignită, iar arabul se dusese singur al angajatorul său. Iar asta iarăși era nedrept, rușinos, inutil. Nu se va schimba nimic, Aris, Îi spuse Maja Împăciuitoare. — Nimic? aproape că țipă el. Deja s-a schimbat totul. Ea se Înroși de parcă ar fi pălmuit-o și se aplecă să semneze cartela de la Gabetti. Îi păruse că Își poate permite un vis, un joc inocent, să se prefacă pentru câteva ore că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Valentina rămase În șaua scuterului, cu mâinile pe ghidon, fără să-l privească. Și, după câteva clipe, Jonas Îi spusese Ciao și plecă. Miria o Împinse Înapoi pe șa și lansă scuterul la vale pe strada Merluana. — Ce-ai spus? țipă Valentina. — Ești o nepricepută, strigă Miria, Încercând să acopere zgomotul demarajului și al traficului. Oare poate fi cineva mai fraier decât tine? — Ce-ai spus? Miria luă curba intrând pe Labicana și se opri În fața intrării unei clădiri În stil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
spuse că la meci, prin pantalonașii strâmți chestia aia s-ar fi văzut. O sfătui să-și pună un Tampax. O Îngrijora prietena ei nepricepută. Spectatorii bărbați observă dacă o jucătoare nu e În zilele ei bune. Da’ ești nebună? țipă Valentina. Nu intră! — Atunci pune-ți un OB mini, e făcut pentru virgine. Eu Îl pun de ani de zile. Dar tu nu mai ești virgină de ani de zile, Miria! protestă Valentina. Știa totul despre deflorare de la prietena ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Îi pot atinge o venă și o las fără sânge. Valentina se Înfioră. Doamne, dă să dureze puțin. Dă-mi curaj. Undeva, Într-un colț al casei Miria deschisese casetofonul dând volumul la maxim. Era o casetă cu Metallica. — Doare! țipă Valentina când acul Îi străpunse pielea. Simți un perete care se sfâșia și apoi o căldură puternică. Durerea fu acută și intensă - dar surprinzător de scurtă. Nici nu-i veni să plângă. Axel Rose Îi spuse să nu se miște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
și barbă. E bărbatul cel mai inteligent pe care l-am Întâlnit vreodată. Antonio Își imagină rivalul: un profet măsluit ce Înșelase o virgină ingenuă de șaisprezece ani. Își dori să-l Întâlnească și să-i smulgă testiculele cu dinții. Țipă nervos că un profesor nu poate să se culce cu o elevă minoră, e o crimă, un delict. Emma făcu o altă greșeală. Îl apără. Spuse că, de fapt, Manilo nu voia. Era un om cu solide principii morale. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]