KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...216 217 218 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

s-a dezlănțuit doar în mine... Mihai ridică blana și o agață la locul ei de mai înainte, în cuier, apoi, tăcut, cu privirea nehotărîtă, mai mult spre fereastra acoperită cu draperia de pluș, se lipește de pat și se așază pe marginea din fier, așteptînd, simțind că Maria va spune mai multe. Cîndva, o aude după un timp lung de tăcere cînd eram o copilă, ca Doina, un tînăr, cam de vîrsta ta, prima și singura mea iubire, a întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că un astfel de om e ușor de manevrat pentru a-i snopi pe intelectuali, "deștepții orașului"; ba chiar și-l închipuie dezlănțuit, lovind fără milă; apoi, cînd se mai liniștește, îi apare în gînd tînărul timid, cu brațele tremurînd, așezat pe marginea unui scaun, cerîndu-i iertare; ea, stăpînă ca niciodată pe sine, revărsînd în gesturi tot preaplinul inimii sale de femeie ajunsă la cumpăna verii, conștientă că, dacă nu la anul, apoi peste un an ori doi, începe toamna vieții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ele o privire violentă, plină de neliniște, de întrebare, de rugă și de ură. Pe ea am luat-o în brațe a încercat un surîs Săteanu, să împrăștie atmosfera -, dumneavoastră va trebui să mergeți de bunăvoie... Apoi, după ce s-a așezat într-un fotoliu, cu fetița în brațe, și-a scuzat întîrzierea, dînd vina pe mulțimea de treburi de la serviciu. Fetița a adormit, dar mai tîrziu, în una din pauzele penibile, cînd nu mai aveau ce-și spune, a deschis ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mîncat, nu riscați, nu e bine, ficatul lor nu-i învățat cu... Sînt doctor..., chirurg, e drept, dar... Copiii sînt luați și plimbați, să tacă. Lazăr se întoarce de la grupul sanitar, unde a fumat o jumătate de țigară și se așază pe scaun, atent la reacția profesorului, care răsfoiește un caiet-program pentru piesa lui Mihai. Mi-a spus Săteanu, la telefon, că mîine sînt invitat la o premieră. Asta? Da. Mîine-i, de fapt, avanpremieră, adică nu chiar premieră oficială, cu invitați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cristina și trage din sulul de hîrtie un buchet de flori, ambalate în celofan. De fapt, surîde ea așa știu eu, că atunci cînd mergi prima oară acasă la cineva... Pentru că Mihai a rămas descumpănit, cu privirea puțin încruntată, fata așază pe masă, încet, cu delicatețe, buchetul de flori, culcat peste colile de hîrtie de lîngă perete, unde e mai curat. ...un semn de "bun găsit", cu urarea mea de-a-ți aduce noi succese, fericire și de-a-ți purta noroc completează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
venit să-mi satisfac un orgoliu murdar, că vin la un scriitor. Dar nici nu-ți dau voie să fii asemeni celorlalți. Tot n-am înțeles. Drept replică, fata saltă scurt din umeri, un fel de "te privește", apoi se așază în fotoliu. Mihai începe să prepare nes-ul, atent la picăturile de apă, să iasă spuma groasă. Ce-i cu lista asta? arată Cristina spre o hîrtie. Cărțile pe care le caut. Fata ia un creion și face cîte o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privirea chibriturile. Cristina bagă țigara la loc și se ridică din fotoliu: N-am venit aici să mă mulțumesc cu resturile lăsate de altă femeie! Vrea să se întoarcă spre ușă, dar Mihai îi prinde cu dreapta umărul, în timp ce stînga așază pe masă ceașca în care tremură spuma groasă a nesului. Cristina, te rog! Zău, Mihai, întoarce fata spre el doi ochi plini de rugă coborîm ștacheta prea mult. Mă lași să plec? Dacă ții neapărat... Da, murmură ea vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a indiferență. Mi-aș zice că am simțul umorului, cam prost uneori, dar umor. Așa-i, dom' pro'esor, au ba? face el un gest spre masa unde stă profesorul. Ce s-a întîmplat? întreabă curios profesorul, venind să se așeze lîngă ei, ca într-o scenă de duminică la iarbă verde. V-aș da un gît de whisky, dar mă gîndesc, cu invidie, c-o să beți mîine seară la tovarășul Săteanu. Auzi, întoarce Lazăr privirea spre Radu, amintindu-și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cred că pregătisem pentru tăticu'. Ia loc, te rog! Iartă-mă că nu-ți voi oferi de băut, dar vreau să fii lucid. Pari contrariat; de ce? Nu înțeleg ce caut aici. Doina tace și-și impune tăcerea pînă termină de așezat mîncarea pe masă. Poftim! Te afli aici răspunde ea la întrebare ca prieten al meu, prieten în înțelesul platonic al cuvîntului, nu?, așa am fost întotdeauna. Mihai își dă seama că a roșit tot, pînă în vîrful urechilor. Tace, preocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tăcere lungă în care au terminat de mîncat sînt aproape identice cu ale lui tăticu'. Spune-mi, vara mergeai și tu la secerat? A, da... rîde Mihai. Mă luau să pasc boii pe marginea ogoarelor, iar la amiază, cînd se așezau la masă a doua oară, că prima oară mîncau ceva, sumar, cînd era soarele de-o suliță, cum ar fi pe la ora nouă-nouă și ceva, zic, înainte de masă mă trimiteau să aduc apă rece, ca-n povești, dar nu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
amîndoi în bucătărie. Nina așteaptă, țeapănă, un semn de afecțiune. Speriat de un zgomot venit de pe sală, Iulian iese, ignorînd gestul ei. Ce zici, Lazăre, îți plac? întinde profesorul pachetul cu cărți luat de la bătrînă. Să le controlăm spune Lazăr, așezînd pachetul cu fața în jos pe masă, din care, cu dreapta, trage cîte o carte, de deasupra, o așază tacticos în palma stîngă, o privește, o întoarce și pe partea cealaltă printr-o rotație peste cap, să-i privească spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ignorînd gestul ei. Ce zici, Lazăre, îți plac? întinde profesorul pachetul cu cărți luat de la bătrînă. Să le controlăm spune Lazăr, așezînd pachetul cu fața în jos pe masă, din care, cu dreapta, trage cîte o carte, de deasupra, o așază tacticos în palma stîngă, o privește, o întoarce și pe partea cealaltă printr-o rotație peste cap, să-i privească spatele, apoi o ia delicat, cu două degete, și i-o întinde profesorului, s-o cerceteze și el; cînd și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
moment cînd muncitorii sînt ocupați în altă parte și aruncă în interior sacoșa din mînă, așteptînd să vadă balotul plecat spre rampa de încărcare, apoi urcă în birou, își lasă paltonul, căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată Lazăr spre masa dintr-un colț al bucătăriei, cît mai aproape de geamul acoperit cu zăpadă. Toarnă în două pahare cîte un deget de whisky, din sticla doctorului, scoate țigările, îl servește pe profesor, apoi se așază. Noroc! Noroc! Paharele goale stau alături, lîngă sticla pe jumătate; în rest, masa e liberă. În centrul ei, profesorul așază pachetul de cărți cu fața în jos. Cald. Să-mi las paltonul. Să nu lăsați chiar mai mult zice Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Toarnă în două pahare cîte un deget de whisky, din sticla doctorului, scoate țigările, îl servește pe profesor, apoi se așază. Noroc! Noroc! Paharele goale stau alături, lîngă sticla pe jumătate; în rest, masa e liberă. În centrul ei, profesorul așază pachetul de cărți cu fața în jos. Cald. Să-mi las paltonul. Să nu lăsați chiar mai mult zice Lazăr încet, scotîndu-și scurta de fîș. Taie. Tăiat. Lazăr își aprinde o țigară, trage două-trei fumuri, apoi și-o lasă agățată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
începem la cinci bani. Nu-i cinstit, v-am zis. Am doar șase lei și cincisprezece bani. Dacă-i pierd, n-am cu ce lua pîine și țigări cînd ajung acasă, iar de cîștig, înseamnă să fiu escroc: adică mă așez la masă cu atît și mă ridic plin de bani?! Plin de bani! rîde profesorul. Hai că ești încrezut, ce, joci cu un țînc? Știi ceva: îți cumpăr programe de sală în valoare de o sută lei. Nici așa nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
masă, acoperind o parte din cărți. Joci au ba? N-am bani. Cu ce ai! Ba am să joc pe ce am; pe ce avem amîndoi, c-așa-i cinstit precizează Lazăr, simțind cum, dincolo de gîndul cu care s-a așezat la masă, reintră în starea de spirit a jucătorului, pe care o cunoaște atît de bine. Și, dacă tot e vorba să ne dăm în bărci, se aude el vorbind pentru început dansul ăsta se poate juca și distrîndu-ne inofensiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rector. Avem noroc... Nu chiar cît Vrabie eu, nu chiar cît rectorul mata... Ce faci, tot așa galant cu studentele? Joacă naibii! sare în sus profesorul, tremurînd tot de frig, arătînd cu mîna, care se bîțîie în aer, spre cărțile așezate pe masă. Ooo, ce corp! dă din cap Lazăr, încet, prelung, admirînd. Ochii profesorului se încruntă scurt, apoi întreaga lui ființă se relaxează într-un zîmbet, roșindu-se pînă la frunte, înfierbîntîndu-se, ca o femeie căreia îi face curte bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ieșirea furtunoasă a lui Săteanu, Mihai își face un ceai de mentă, să se încălzească, apoi pleacă prin secție, pentru o nouă trecere pe la fiecare loc de muncă. În tabloul de comandă, un operator se plimbă prin fața pupitrului, iar celălalt, așezat pe un scaun, dormitează cu tîmplele între palme. Jos, la calea ferată, cîțiva operatori și mecanici de la întreținere împing un vagon cu materie primă să-l poată aduce pe poziție, la rampa de descărcare. Ninsoarea a stat, dar vîntul suflă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cei doi prunci de acasă... Dacă vreau să fac literatură, trebuie să înfrunt pieptiș viața sub multiplele-i aspecte" conchide și se preocupă de telefon, să-i spună portarului s-o lase pe femeie să iasă mai devreme, apoi se așază la birou și-și plimbă îndelung privirea peste sticla groasă, sub care stau tot felul de imagini ale unor femei ce te fac să crezi că viața e un paradis continuu. Sfîrșește prin a da un bobîrnac uneia ce-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să iasă afară în viscol. Dă-mi rucsacul zice lui Radu -, măcar să-i duc ăluia programele și afișele, că atîta prieten bun, nepervers, am. Parcă ți-era ciudă pe el surîde studenta, care s-a trezit deja și s-a așezat la masă, cu caietul de curs deschis în față și cu bărbia sprijinită în pumn. Știu! întinde Lazăr brusc mîna spre ea, bucurîndu-se. Mi-am amintit de unde te cunosc: semeni cu fata din "Ceașca de ceai" a lui Derain, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
burta în colțul biroului de la care lipsește tehniciana însărcinată cu evidența montajului. Da, vă rog! se aude într-un tîrziu vocea unei femei cu o frumoasă inflexiune, din care se ghicește conturul delicat al buzelor, ceea ce-l face pe Mihai, așezat într-un scaun, să scape un "o-le" admirativ. Doamna Marcu? întreabă Vlad fîstîcindu-se, continuîndu-și întrebarea cu un "ă" penibil pînă ce Mihai, oarecum amuzat, îi șoptește: Dă-i întîlnire, prostule!" Vlad se înfurie brusc, gata să-i dea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am fi în codru! se înfurie mama gemenilor, nervoasă că băieții, în loc să mănînce, întind mereu mîinile spre cățelușă, preocupați doar de ea. Nu știu ce are, nu mi-a mai făcut niciodată așa spune Maria Bujoreanu bătrînei cu ochelari, care s-a așezat pe scaunul de lîngă ea. Începe să-mi fie tot mai frică... Și mie spune vecina -, toată noaptea am plîns din cauza unui coșmar. Are dreptate bărbatu-meu: o mamă e vinovată de moarte dacă nu are grijă de un copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fetei în clipa cînd ea pătrunde în cabină. Drept răspuns, Paula pufnește scurt, nervos, așezîndu-se bine în scaun, acoperind genunchii cu poalele paltonului. Șefu', gata, dă-i cărbuni! strigă Cornea deschizînd portiera să urce, dar cînd o vede pe Paula așezată fără gînd de plecare, scoate un "î" prelung, după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i fi părut rău? Ce-a sperat ea de la această întîlnire de i-a părut rău în final?" Intră în autoservire și, fără să ia un coș, trece printre rînduri, indiferent la privirea supraveghetoarelor, apoi pătrunde în magazie. În colț, așezată la masa ei, Cristina prinde într-un dosar cu șină facturile unor comenzi. Sărut mîinile! spune Mihai încet, calm, cu glasul plin de plăcerea revederii, dar înainte ca fata să ridice ochii spre el, văzînd-o cum tresare la auzul salutului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]