9,352 matches
-
și destul de corupți, care au fost o jale cu utilizarea fondurilor euro‑ pene. La un moment dat se ajunsese la delirul acela cu „Hai să facem canalul București-Dunăre“. De ce ? Numai pentru că este foarte scump și cu el ne vom crește absorb‑ ția fondurilor europene, adică cheltuim dintr-un foc 80% bani pe infrastructură. Numai că de canalul acesta nu avem nevoie ! Chestia este halucinantă ! S-a văzut că noi nu avem o bună performanță și că partidele acestea nu fac ce
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
europeană. Dar nici Brașovul n-a rămas în urmă. A.M.P. : Este absolut remarcabil. S-au dezvoltat hoteluri de patru sau cinci stele, în care vezi investiția străină. Apoi inelul orașului, locurile de parcare... Și gândiți-vă că noi am absorbit doar jumătate din fondurile europene din primul ciclu. Aș fi foarte fericită dacă aș vedea, ca la Cârța, România integral transformată ; potențialul de transformare există, însă aceste locuri sunt încă prea puține. Ce am realizat noi în acești 25 de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
naționale ridicate de țărani fără nici o contribuție a autorităților, l-au ferit de focul crâșmelor, iar băncile și societățile culturale și studențești de tipul „Arcașul” l au scos din ghearele cămătarilor și l-au îndreptat spre înainte. Poeți și prozatori, absorbiți de înalta datorie a scrisului închinat idealului politic, ideile promovate în ziarele timpului, i-au făcut pe oameni să se apropie, să știe să se apere, să reziste la înfruntări, să-și revendice drepturile cu maturitate, unii dintre ei, înrolați
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
li se impune sub tortură să inventeze crime imaginare, ci, în primul rînd, luarea în posesie totală a fiecărui individ". Singura opțiune salvatoare este instaurarea reală a democrației de tip occidental. În caz contrar, ne atenționează autoarea Seismogramelor, vom fi absorbiți de mlaștina rusă. Pronunțîndu-se în contra corectitudinii politice și a multiculturalismului ce bîntuie prin unele foi bucureștene, Monica Lovinescu se simte datoare a susține democrația: Dacă democrația de tip occidental reprezintă cel mai puțin nociv dintre toate sistemele politice este și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noua funcție, aceea de președinte a Republicii, eveniment produs în martie 1974, precum și extinderea acestui cult la soția lui, Elena, care a devenit a doua figură importantă din partid și din stat, o dată cu numirea ei ca prim-viceprim-ministru în martie 1980, absorbea tot mai mult din resursele DDS. S-au făcut deturnări de fonduri speciale de valută forte, controlate de o agenție din cadrul CIE, pentru a plăti editori din străinătate ca să publice biografii ale lui Ceaușescu și tratate de chimie scrise chipurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
le puteau asculta oricând doreau, chiar fără să mai fie nevoiți să iasă din case și să se zbată pentru un loc fruntaș la concerte. Încotro se îndrepta lumea, se întrebau Mamutu’ și birjarul, în timp ce Pribeagu și Cristi tăceau mâlc, absorbiți de aburul miilor de stele care vegheau orașul. Pe ei nu-i interesa așa de tare lumea. În orice direcție s-ar fi dus, cerul rămânea la fel. S-au privit câteva secunde și și-au zâmbit, ca și cum numai ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
despre muzică, teatru sau literatură. Avea darul de a ști exact când și cum să vorbească, cucerind imediat orice interlocutor, fascinat de abilitatea ei de a reuși să glumească despre orice, de râsul ei care colora orice încăpere. Cristi era absorbit de toată ființa ei, prețuind-o ca pe o zeiță. Dovadă că nu i-a păsat câtuși de puțin de faptul că era căsătorită, când a aflat mult prea târziu oricum. Era deja prins de șarmul ei exotic, iar nopțile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au pierdut În „noua societate“). țărănimea, pe de altă parte, aproape a dispărut ca țărănime, dacă Îl definim pe țăran În raportul lui — material și sentimental — cu pământul. Colectivizarea l-a transformat În proletar agricol. În plus, industrializarea forțată a absorbit o masă rurală importantă, revărsând-o În orașe. S-a creat o largă categorie de „orășeni“, rupți de sat, dar Încă neintegrați cu adevărat În civilizația urbană. Toate structurile au fost bulversate. Foarte mulți români s-au trezit În cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și 2002 de la 54,3% la 52,7%, urcând apoi ușor În 2005 la 54,9%. Aproximativ 45% populație rurală, iată o situație românească absolut divergentă față de evoluțiile europene (semn că industria și serviciile nu sunt Încă În măsură să absoarbă surplusul rural, În timp ce refacerea micii proprietăți Îl leagă pe țăran de pământ). Dar și mai puțin Îmbucurătoare sunt rezultatele recensământului pentru maghiari. Natalitatea scăzută și mai ales plecarea, ușoară pentru ei, În Ungaria, au dus la declinul minorității maghiare, În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
după 2000. Pentru P.U.N.R., justificarea Însăși a existenței sale a fost rezistența față de pretențiile maghiarilor din Transilvania. Dar acest partid practic a dispărut, Înregistrând un scor cu totul neînsemnat la alegerile din noiembrie 2000. Naționalismul extrem a fost absorbit aproape În totalitate de Partidul România Mare (ceea ce a stimulat ascensiunea sa electorală; inițial, ultranaționaliștii se Împărțeau Între mai multe partide); este un partid care nu s-a sfiit să-și proclame deschis resentimentele față de evrei, țigani sau maghiari, ca
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dat cel mai important contingent de scriitori și de artiști, și chiar de oameni de știință. Iașiul era pe atunci un fel de Atenă a României; centralizarea excesivă a țării a dus Însă la declinul Iașiului În favoarea Bucureștiului, care a absorbit cea mai mare parte din energii și din valori. În ce privește clasa politică, chiar dacă nu se poate vorbi de o discriminare, Muntenia a fost cu siguranță vioara Întâi (și a rămas așa și În perioada interbelică, spre insatisfacția ardelenilor, care se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
spre mine. - Terby zice că nu e viu ca oamenii - iar acum ea chicoti - ci ca un Terby. Strânse păpușa la piept, legănând-o. N-am zis nimic și m-am uitat spre Robby, cerându-i ajutorul, dar el era absorbit de jocul video sau se prefăcea că era și peste zgomotul de împușcături și gemete am auzit mașina Martei demarând din fața casei. - Terby știe chestii, șopti Sarah. Continuam să înghit în sec. - Ce...chestii? - Tot ce vrea să știe, zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plâns, după care își îndreptă din nou furia direct asupra mea. Nu poți să dai un pas înapoi din nici o situație, ca s-o poți recepta dintr-o altă perspectivă decât a ta. Tu ești, Bret, cel total egoist și absorbit de propria persoană... - Ori de câte ori încerc să vă acord, ție sau copiilor tăi, atenția de care ziceți că aveți nevoie, tot ceea ce faceți e să fugiți de mine, Jayne. Atunci de ce să mai încerc? - Nu te mai văcări! strigă ea. - Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
stimă și recunoștință, soției și Dvs. Maria Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”20 octombrie 1975”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Cer scuze pentru Întârzierea răspunsului. Iarna care probabil va sosi mai devreme ca altădată, ne-a absorbit tot timpul pentru (...) diferite aranjamente. Și noi și familia Ciuntu, am fost veseli că am citit rânduri (...) literare, cu vești despre tot ce ne interesa. Deși plecarea Dvs. din serviciul Muzeului fălticenean a fost pentru noi ca... un fier roș
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și extinde fără a te situa pe un teren fals, într-un fel de impostură sentimentală. Imaginația înnobilează ignoranța, dar nu o mai absolvă atunci când își pierde inocența. La Catedrala Sacré-Coeur, albă și impresionantă în monumentalitatea ei, rămânem câteva minute absorbiți de uimitoarea panoramă a Parisului. Culoarea galben-maro a peisajului urban din fața noastră, contopindu-se la orizont cu cerul senin, lipsit de orice scamă de nor, îmi dă senzația unei imense cetăți antice. Nu știu dacă am dreptate, însă privit de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un „interviu pe roate”, adică să-i trimit răspunsuri din mai multe orașe ale Europei, pentru a consemna astfel și traseul pe care circulă Trenul Literaturii. Îi răspund că gestionarea unui asemenea interviu va fi imposibilă, în du-te-vino-ul care ne absoarbe, deși câteva întrebări despre fotbal (suntem în plin Campionat European) îmi par destul de provocatoare. „Răsfoiesc” câteva ziare românești pe Internet. Băsescu e în plin război cu Adrian Năstase, aflu din Adevărul. „Marinarul”, fire repezită, a comentat pentru presă viața sexuală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trăirii imediate a noilor realități, lipsindu-te, deliberat, de o sumă de întâmplări și senzații „pe viu”, sau b) să sari, să renunți la fixarea anumitor episoade, sperând că oricum vei salva ceva, ulterior, din hardul memoriei tale, deci să absorbi plenar clipa prezentă, să intri în pielea personajului, evacuând reflexivitatea, făcând surfing pe valul inconștienței, sacrificându-l pe autorul retrospectiv. Această dilemă, recunosc, m-a frământat pe tot parcursul voiajului nostru. Se adună mereu alte și alte lucruri de scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
autoritatea. Stacojiu la față, aproape roșie și barba, „managerul” luptă din răsputeri, ca apucat de un acces de infantilism întârziat. Câștigă duelul grație unor eforturi supraomenești, care îl lasă lac de sudoare. Lumea urmărește totul din picioare, uitând de mâncare, absorbită de intriga confruntării. Ce spectacol ar fi fost un turnir între călăreți, cum se organizează, de pildă, duminicile, la Visegrad, castelul din Praga! Dar posibilitățile celor din Malbork sunt mai modeste. VITALIE CIOBANU: Scriitorii sunt invitați să lupte în armurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
berlinezi ai lui Thomas Wohlfahrt în materie de animație culturală. Privesc în jurul meu și-mi dau seama că de o „mobilizare de suporteri” asemănătoare beneficiază majoritatea grupurilor naționale din Literatur Express: Berlinul e o mare metropolă, un „burete” uriaș care absoarbe „mesagerii” întregii Europe. Dincolo însă de specificul locului, prezența colegilor noștri români aici, pe peronul Gării Friedrichstrasse, este în primul rând meritul lor și le mulțumim pentru asta. Deja, la Berlin, ne simțim mult mai aproape de casă. VASILE GÂRNEȚ: Bagajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de ani ce se pregătea să scrie nu numai „un roman” - cu ideea capodoperei, foarte răspândită în România și în țările sudului european, latine mai ales! -, ci să creeze un șir de texte epice, ample și, mai ales, apte să absoarbă nu numai marile inovații ale tehnicii și psihologiei genului, dar... și să inoveze! Poate, mai știi, cele peste zece mii de pagini pe care le-am publicat de atunci în proză nu au îndeplinit „ambiția” acelui tinerel, sosit din provincie și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
volum de debut liric, scris sub influența seniorială a prietenului și, mi se pare, și iubitului ei, Ion Barbu, La scara unu pe unu, a avut ghinionul de destin, ca și alți colegi de generație, Baconski, Geo Dumitrescu, să fie absorbită de malaxorul stalinismului „victorios”. Grav era că Nina, mișcându-se în cercul unor artiști și funcționari superiori ai regimului, s-a auto-infectat cu „morbul credinței marxiste”. Marxismul ce, o dată pus în practică de aparatul brutal (deoarece nesigur!Ă ideologic românesc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au părăsit literalmente; după Îngerul de gips, prima carte cu o temă ce ambiționa universalitatea, Eugen Simion, critic important român, m-a „părăsit”. Lucian Raicu la fel, Matei Călinescu, expatriindu-se, nu s-a mai interesat de strădaniile noastre naționale, absorbit de mediul american și de explicabila „ambiție” de a se integra unei universități străine, cu alte reflexe și poate alte criterii decât una românească; Negoițescu nu a scris nici despre Îngerul de gips, deși acest roman mă afirma încă o dată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nici un rând despre Îngerul de gips, ca și Manolescu, de altfel! - deși acest roman însemna nu numai reintegrarea mea în lumea și mediul literar românesc, după ce toată lumea credea „că am fugit”!, dar era abordarea, în ’73, a unei teme ce absoarbe azi multe condee critice și filozofice - la noi și aiurea: deconstrucția! Eu, vorbind despre eroul Îngerului de gips, am numit „boala” sau „dezadaptarea ca o formă a adaptării”, sau, mai bine zis, ca o formă a renașterii, a unei învieri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care le inițiasem împotriva grupului Barbu, omnipotent în acei ani, ’66, despre care am relatat deja. Am „funcționat” astfel, ca redactor-șef adjunct, mai bine de jumătate de an, ocupându-mă mai ales de sectorul de arte, evident nelăsându-mă absorbit de o funcție mai mult sau mai puțin administrativă, cum fac, de altfel, și azi! Mă preocupa deja desenul îndrăzneț al viitorului meu roman, Îngerul de gips, lucid de faptul că mă aflam în fața unei teme ce-mi depășea într-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acceptabilă pentru toți, unul din colegii săi israelieni a tresărit: "Și de ce n-am sărbători ziua de naștere a lui Hitler, dacă tot am ajuns aici?" Chiar de-ar trebui să-l iertăm pe Fiul Omului pentru crimele comise sau absorbite de Biserica s-a clădit pe numele său, excesivul în cazul de față nu e deloc neînsemnat. Isus = Hitler? Un sacrilegiu, acest graffiti, dar nu chiar inutil dacă reușește să-l convingă pe privitor să-și schimbe ochelarii. Fără a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]