5,686 matches
-
trup, cu ochi albaștri, foarte blânzi, cu nasul arcat, semnul cel mai caracteristic al liniei șvabe de Hohenzollern cu expresia feței așa de fină și curată că ai crede-o de fată mare". Acest tânăr zvelt cu nasul coroiat al Acvilelor Negre, cu urechi foarte mari, ca niște pâlnii enorme sosește la București în anul 1889. Prins în anturajul regelui și al reginei care îl instruiau de aproape, el se îndrăgostește de frumoasa Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a reginei Elisabeta
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
se păstrează în arhiva proprie și pot fi consultate, în condițiile legii, cu aprobarea directorului acestuia. În centrul reprezentării se gaseste un scut albastru, încărcat cu două săbii de aur, încrucișate, cu vârful în jos. Scutul este timbrat de o acvila de aur, cruciata, cu cioc roșu, purtând în acestă o cruce de culoare aurie. Sprijinitorii scutului sunt doi lei cu limba și ghearele roșii. Deviza, plasată pe o eșarfă de culoare roșie, cuprinde cuvintele „SEMPER FIDELIS”, scrise în culoare albă
Serviciul de Protecție și Pază () [Corola-website/Science/303614_a_304943]
-
Hășdate. oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de baltă, tisa, scorușul, garofița albă, fluturașul de stâncă. Peste apa văii Hășdate există 4 punți. Prima punte (I) (numită și "Podul Peșterilor") este amplasată nu departe de intrarea văii Hășdate în Chei, ultima punte (IV) aproape de
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
pare să fie unica semnificație plauzibilă atribuită lui de profeția lui Malachia. Ugolino dei Conti di Segni, cardinal de Ostia (ostiensis), după alegera sa a adoptat în propria stemă pontificală stema familiei sale: un scut pe care tronează o uriașă acvilă (avis). Goffredo Castiglioni di Milano, Episcop de Sabina: și în acest caz referința este la stema papală: un leu. Sinibaldo Fieschi, care venea din familia nobilă a conților (comes) de Fieschi, a fost creat cardinal în San Lorenzo in Lucina
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
din regiunea franceză Champagne în momentul alegerii Patriarh al Ierusalimului; a fost ales papă înainte de a fi fost numit Cardinal. Guy Folquois (Guido le Gros de Saint Gilles): în stema pontificală a lui Clement al IV-lea, era reprezentată o acvilă care ținea strâns în ghiare un dragon imens. Interpretarea însă este destul de dubioasă și controversată: dupî părerea multor istoricii, adevărata stemă a acestui papă nu avea decât crini. În acest caz nu mai sunt explicații plauzibile cu privire la semnificația mottoului. Tebaldo
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
și apoi la Valence, unde a murit prizonier. Gregorio Barnaba descendent ai familie de conți Chiaramonti a fost fost și el făcut prizonier de Napoleon Bonaparte. Specialiștii cred că mottoul face trimitere la blazonul lui Napoleon, pe care trona o acvilă. Annibale della Genga a fost descris de colaboratorii săi cei mai intimi caastfel: „fidel cauzei Bisericii precum un câine și, în același timp, prudent în întreprinderile sale precum un șarpe”. Francesco Saverio dei Castiglioni a întrupat din plin această descriere
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
mai scumpa din Bombay, o construcție din piatră de culoare gri numita Turnul tăcerii. Acolo sunt duși parsi (comunitate etnica de religie zoroastrică) care mor. Cadavrele copiilor, femeilor și bărbaților sunt așezate în partea superioară pe lespezi de piatră, expuse acvilelor. Păsările răpitoare le mănâncă carnea și în puțin timp rămâne doar scheletul. Atunci soarele le usucă și apoi resturile sunt semi-pulverizate și aruncate într-o fântână specială la baza turnului. De acolo împinsă de apă ajunge în mare. Tinerii parsis
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
, o legiune de elită a armatelor romane, a participat la multe evenimente istorice însemnate. Spre deosebire de restul legiunilor romane, care aveau ca simbol "taurul" și "acvila", simbolul „Legiunii a XIII-a Gemina” era "leul". O altă particularitate era culoarea albastră a mantiilor și scuturilor. Culoarea celorlalte legiuni a fost roșul. Datorită problemelor financiare, Iulius Cezar a fost nevoit sa recruteze din centrul și sudul Italiei mulți
Legiunea a XIII-a Gemina () [Corola-website/Science/312121_a_313450]
-
1915; 1916; 1917; 1918; 1919; 1920; 1921; 1922; 1923; 1925; 1926; 1927. A fost o dată vicecampion al Austriei: 1919. A atins de două ori semifinalele Cupei Austriei (ŐFB-Cup): 1915; 1919. Clubul are culorile albastru și alb, porecla de "Kőnigerisch Geiern" (Acvilele) și joacă acasă din 1944 pe Matthias Sindelar-Stadion cu o capacitate de 8320 de scaune, cu nocturnă în Gebietsliga (liga a șasea austriacă).
Sport-Club Rudolfshügel () [Corola-website/Science/311675_a_313004]
-
și Internelor. La data de 21 decembrie 2012, Ministerul se sparge în Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul dezvoltării regionale și administrației publice, primul fiind continuatorul vechiului minister. Însemnul heraldic al Ministerului Afacerilor Interne se individualizează prin: În partea inferioară, sub acvilă, deviza Ministerului Afacerilor Interne scrisă cu litere negre pe o eșarfă albă: PRO PATRIA ET ORDINE IURIS (PENTRU PATRIE ȘI ORDINEA DE DREPT.
Ministerul Afacerilor Interne (România) () [Corola-website/Science/311925_a_313254]
-
Myotis blythii"), liliacul comun ("Myotis myotis"). În arealul parcului se află mai multe specii avifaunistice (de migrație și pasaj) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice); printre care: acvila de stâncă ("Aquila chrysaetos"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), ieruncă ("Tetrastes bonasia"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), ploier de munte ("Charadrius morinellus"), barză neagră ("Ciconia nigra"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoarea neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), muscar
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Dendrocopos leucotos"), ciocănitoarea neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), viespar ("Pernis apivorus"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus") și huhurezul mare (Strix uralensis) care viețuiesc alături de acvila mică ("Hieratus penatus"), ciuful pitic ("Otus scops"), bufniță ("Bubo bubo"), cucuveaua ("Athene noctua"), barză albă ("Ciconia ciconia"), stârcul cenușiu ("Ardea cinerea"), corbul ("Corvus corax"), cocoșul de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"). Șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), năpârcă ("Natrix tessellata
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
a fost "pajura cu crucea în clonț", emblema unei familii, după toate indiciile, din Făgăraș. Ea a devenit ulterior stemă a Valahiei respectiv a Țării Românești fiind ștanțată pe monezile valahe de la care provine expresia "cap sau pajură?" Pajura, sau Acvila de munte (ordinul "Falconiformes", familia "Accipitridae" = Aquilidae, numită științific "Aquila chrysaetos") este o pasăre cândva comună în sudul Țării Făgărașului (dar care supraviețuiește până azi în rezervația Arpășel din Făgăraș) și a cărei teritoriu era parte din zona montană locuită
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
rezervația Arpășel din Făgăraș) și a cărei teritoriu era parte din zona montană locuită de valahii (românii) acelor vremuri. În această zonă cu crestele abrupte ale munților Făgăraș, unele din cele mai înalte din întregul lanț carpatin, își face cuibul acvila, de obicei la mari înălțimi . Pajura e mai mică ca dimensiuni decât vulturul, asemuindu-se mai degrabă cu șoimul în abilitatea sa de a fi utilizată la șoimărit. Acvila (vulturul / șoimul) a fost stindardul legiunilor romane E cunoscut faptul că
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
din cele mai înalte din întregul lanț carpatin, își face cuibul acvila, de obicei la mari înălțimi . Pajura e mai mică ca dimensiuni decât vulturul, asemuindu-se mai degrabă cu șoimul în abilitatea sa de a fi utilizată la șoimărit. Acvila (vulturul / șoimul) a fost stindardul legiunilor romane E cunoscut faptul că popoarele turcice au fost foarte atașate de aceste viețuitoare cu care vânau în stepele mărginite de lanțurile muntoase ale Asiei Centrale și estului Anatoliei. Chiar până azi, kirghizii, kazahii
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
un nou steag aromân, constând în alăturarea oarecum artificială de simboluri considerate a fi relevante pentru presupusa origine a lor: steaua macedonienilor antici de la Vergina, uneori cu o cruce în colțul de stânga sus simbolizând religia lor creștin-ortodoxă, lupoaica romană, acvile bicefale și altele. Pe măsură ce ipoteza originii exclusive din macedonienii antici ai lui Filip și Alexandru cel Mare s-a răspândit printre unii aromâni, mai ales cei rezidând în mijlocul populaților slave majoritare în Balcani, simbolurile latinității sunt abandonate. Exceptând diferitele versiuni
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
provincilor istorice românești latinofone. Astfel, emblemă (simbolul, blazonul, totemul etc.) Legiunii a XIII-a Gemina, staționată în provincia română Dacia, era leul, emblemă (simbolul, blazonul, totemul etc.) Legiunii a V-a Macedonica, staționată în provincia română Dacia, erau boul și acvila (în reprezentarea ei conturnată și cu zborul parțial închis, identic cu cea de pe stema Țării Românești). Coincidență sau nu, simbolurile legiunilor române sunt exact mobilele stemelor țărilor (provinciilor) românești: leul (Banat, Oltenia), acvila (Transilvania, Țara Românească) și boul (Moldova). Supraviețuirea
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
în provincia română Dacia, erau boul și acvila (în reprezentarea ei conturnată și cu zborul parțial închis, identic cu cea de pe stema Țării Românești). Coincidență sau nu, simbolurile legiunilor române sunt exact mobilele stemelor țărilor (provinciilor) românești: leul (Banat, Oltenia), acvila (Transilvania, Țara Românească) și boul (Moldova). Supraviețuirea acestor simboluri este interpretată ca reprezentând la nivel heraldic o continuitate a administrației române (sau mai corect spus daco-romane, ulterior românești) fără întrerupere pe întreaga perioadă a invaziilor barbare și a evului mediu
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
Peste 7.000 h din cele 12.000 h ale comunei sunt ocupate de pădure populată cu diverse specii de animale sălbatice și constituie un excepțional fond de vânătoare la: urs brun, lup, vulpe, mistreț, căprioara, iepure, cocos de munte, acvila ș.a. Comună Bistra se bucură de o bogată rețea hidrografica, compusă din râul Arieș (7 km pe teritoriul comunei) și din pâraie cu debit continuu și aproape constant: Valea Mare (peste 20 km), Valea Bistrișorii (18 km), Valea Dobrii (9
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
campionatul Capitalei, și Gloria C.F.R. Arad (1928-1930), cu care a ajuns în finala campionatului național, ediția 1929/1930. Începând din anul 1930, a fost directorul ziarului "Sportul Capitalei" și șeful rubricii de sport din "Curentul", crainic sportiv și antrenor la Acvila Giurgiu (1933-1934). În anul 1937, președintele F.R.F, Octav Luchide, l-a cooptat în corpul tehnic al echipei naționale de fotbal a României, fiind câțiva ani directorul ei tehnic, ajutat pe rând de Emerich Vogl, Coloman Braun-Bogdan și Petre Steinbach
Virgil Economu () [Corola-website/Science/309245_a_310574]
-
sau angajate. Dimensiunile templelor, depășeau adesea dimensiunea umană ele neavând eleganța celor grecești. Stilul coloanelor preluate de la greci sunt mai înalte și mult mai bogat decorate prin adăugarea la capitele pe lângă frunzele de acant și alte motive vegetale, florale, zoomorfe, acvile sau figurine. Câteva exemple sunt: Templul Vestei, Pantheonul, Templul lui Jupiter etc.. Romanii construiau locuințe pentru două feluri de utilizări: case particulare și case pentru închiriat. Casele particulare sunt construite în funcție de clasele sociale din care făceau parte propietariil. Acestea sunt
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Vulturul cu cap alb (), acvila cu capul alb, vulturul de mare cu capul alb sau acvila americană este o pasare răpitoare din America de Nord, faimoasa prin a fi simbolul Statelor Unite. Numele său tradus din engleză este "vulturul pleșuv", dar aceasta este o greșeală, întrucat capul este
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]
-
Vulturul cu cap alb (), acvila cu capul alb, vulturul de mare cu capul alb sau acvila americană este o pasare răpitoare din America de Nord, faimoasa prin a fi simbolul Statelor Unite. Numele său tradus din engleză este "vulturul pleșuv", dar aceasta este o greșeală, întrucat capul este acoperit de pene (a nu se confundă cu specia Vultur pleșuv
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]
-
va fi scoasă de pe lista speciilor amenințate. Penajul unui individ imatur este maro pestriț, devenind maro uniform la adult. Capul este alb. Corpul ajunge la dezvoltarea maximă în 2-3 ani, înainte de maturitatea sexuală. Acesta specie se distinge de "Aquila chrysaetos", acvila de munte, prin capul și gâtul complet alb și penele care se extind pe langă gheare. Specimene mai mici trăiesc în Florida, un adult mascul ajungând acolo la 2,3 kg, si o anvergură de 1,8 m. Cele mai
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]
-
washingtoniensis", ca și cei din sud "leucocephalus". Sunt separate aproximativ în latitudinea 38° N, sau latitudinea din Sân Francisco; cei din nord coboară puțin spre sud pe coasta Atlanticului, putând fi văzuți de exemplu în Cape Hatteras. Specimenul "Audubon" sau „acvila lui Washington” - numita așa în onoarea lui George Washington, dar excepționalele specimene din nord, ca cele din Alaska; au făcut să apară propuneri pentru a le numi subspecii "alascanus" sau "alascensis", dar variația este clinală și îndeplinește "Regulă lui Bergmann
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]