7,862 matches
-
de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge. Într-o râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca o vacă a Domnului pufăie prin peisajul nemărginit către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
exotic, mai puțin fantastic, mai contemporan - mai puțin un personaj de film mut. Aș prefera s-o dedic unei persoane familiare, bărbat sau femeie, despre care să se știe bine că a făcut rău în timp ce-și spunea: „În adâncurile ființei mele se ascunde un om foarte bun, adevăratul meu eu, un eu creat în ceruri“. Îmi vin în minte o mulțime de exemple, le-aș putea turui la fel cum își turuie cântecele Gilbert și Sullivan. Dar nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
niște oameni obișnuiți, că lipseau porumbelul și făgăduința mântuirii și că potopul, departe de-a se sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am coborât din cer, din capul unei scări bombardate, direct în adâncurile unui adăpost subteran, iar deasupra bombele mari tropăiau peste tot. Și tropăiau, tropăiau și iar tropăiau și păreau că n-o să mai plece niciodată. Și adăpostul era lung și îngust, ca un vagon de cale ferată, și era plin. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ne mai ajunsesem și noi? De-asta are tac-tu carte de muncă și rate la ceare? Mamă, zău, ce-ți veni, bre. Ce, io... Fărmăcata răstrurnase fata pe pat, îi desfăcuse larg picioarele și privea cu ochi hulpavi în adâncul ei. De parcă căuta cine știe ce comori în vintrele ei. Își petrecu două degete în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
blocului, nu le poți ține minte pă toate, da când stai singură ca mine parcă vezi trecutul cum vine spre tine și luminează ca o lanternă și îți arată câte o chestie, ca asta cu căciula de te sfâșie la adâncul tău, da p-ormă vroiam să vin la tine, să te rog să mă scapi, că nu mai pot, mă maltratează, încuiată, ca la poliție, îți dai seama ce presiune e pă capul meu, nu mai pot face... Tocmai copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dom’ general, înțelegeți și dumneavoastră. Sunt mulți preoți, oameni de treabă, dar încă după vechiul tipic, în vârstă, greu de lămurit. De schimbat... Noi, știți cum e, mai tineri, chiar de... Trebuie să-i păstorim cu blândețe și răbdare. Din adâncul osârdiei și milostivirii noastre. Și să propăvăduim cu înțelepciune, dar, așa cum a grăit sfântul apostol Pavel, către corinteni, în prima epistolă, «înțelepciunea o propovăduim la cei desăvârșiți, dar nu înțelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
grijă posibilă. În mod normal nu aș fi atât de obsedat de curățenie, însă voiam să le joc o festă celorlalți. Îi și vedeam dimineața, muți de uimire din cauza perfecțiunii restaurantului, pășind cu băgare de seamă, roși de ciudă până în adâncul sufletului. De-abia în acea clipă, când mă lăsam de pe un picior pe altul în fața ușii, mirosind parfumul dezinfectantului și felicitându-mă pentru destoinicia mea, mi-am dat seama cât de mult îmi urăsc colegiiși cât de mult mă urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era înăuntru și nu ieșise pe ușa aia, nu putea să se afle decât în spatele rafturilor. Acum că mă lămurisem în privința pericolului, opțiunile mi s-au clarificat: ori fug înapoi pe scări și trântesc ușa după mine, ori inspir o dată adânc, îmi potolesc creierul și pășesc rar spre rafturi. Am strâns pumnii. Am inspirat adânc o dată, de două ori, de trei ori, dar nervozitatea tot creștea și creștea, iar picioarele nu voiau să se miște. Am tresărit când am auzit cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
grădină. — Pe mine mă doare buza. Și mâna. M-ai mușcat. Și-a răsucit mâna ca să mi-o rate. I-am sărutat-o. Ne-am privit ochi în ochi, deasupra palmei întinse, și m-a trecut un fior puternic, până-n adâncul ființei mele. Ochii lui cenușii erau imenși și liniștiți, ca marea. O clipă, lumea s-a oprit în loc; după care am inspirat amândoi și ne-am răsucit, cu degetele încleștate unele într-ale celuilalt. — Hugo! Sam! Era vocea lui Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de vorbit. Încercă să-și imagineze înfățișarea acelei surori, dar preferă să alunge gândul. Clătină din cap în semn de refuz și arătă spre sarbacană. — Nu vreau femeie. Vreau sarbacana... și atinse maceta. Două ca asta... Sălbaticul îl privi în adâncul ochilor. În cele din urmă, făcu un gest de încuviințare: — Kano aduce. Indianul se ridică în picioare, se întoarse cu spatele și se îndepărtă iute, până se pierdu - precum o umbră - printre primii copaci. Rămase îndelung, nemișcat în același loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la umbra unui arbore înalt de capoc, ținând o gută în cealaltă mână. Tabloul ar fi putut fi idilic fără căldura de patruzeci de grade și fără posibilitatea ca o anacondă sau un caiman să se ivească pe neașteptate din adâncurile mlaștinii. Amazonia era un pământ neprimitor pentru cei care nu știau să îl înțeleagă. Mii de oameni muriseră de foame sau de frică în acel labirint de râuri, râușoare și igarapa-uri, dar bărbatul acela era acolo, cu începutul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pierdeți speranța, atunci când zăboviți gândindu-vă că această lucrare, cu vremea, e condamnată eșecului? Părintele Carlos căută în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că meditează la răspuns. Trase din lulea și scoase un rotocol de fum care murdări aerul dens și fierbinte. — Bineînțeles, admise el fără grabă. Am îndoieli asupra lucrării pe care o desfășurăm... Dar numai în ceea ce privește țelul ei imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în locul râurilor învecinate sau al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
răspundă. Își măsură cuvintele: — Îmi pare rău. Nu am negativele. M-am temut să nu le pierd și le-am trimis acasă.. La Chicago. Colonelul îl privi îndelung. Părea că-l studiază, de parcă ar fi vrut să-i citească în adâncul inimii. În cele din urmă, clătină din cap cu un gest de părere de rău. — Domnule locotenent, comentă el, îmi fac griji pentru dumneavoastră. Cred că o să intrați în cea mai mare belea din viață. O să intrăm cu toții. Și dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și ar sădi în spiritul copiilor convingerea că nu e deloc vorba de o aventură romantică jucată de eroi chipeși și infirmiere frumoase, ci de o adevărată anticameră a infernului, un sabat satanic în care specia umană se cufundă în adâncurile degradării sale. Ar traumatiza mințile copiilor în așa fel încât, atunci când vor deveni oameni mari, războiul ar fi pentru ei un „tabu“ asemănător incestului. Din ce adânci abisuri de iraționalitate vine oare dezgustul față de incest la o specie care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
celui mai mândru iaht nu meritau prețul pe care societatea te obliga să-l plătești cu libertatea. Ăsta era un punct asupra căruia era de acord cu yubani-i și cu duzinile de triburi sălbatice care preferau să se ascundă în adâncurile selvei amazoniene, decât să accepte un singur beneficiu care ar cere, în schimb, un preț de vreun fel oarecare. Părintele Carlos îi atrăsese atenția că firea specifică indianului făcea cu neputință orice fel de comerț regulat cu ei. Misionarul venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și cântată, la fel de ațâțătoare ca și înfățișarea ei, dar tot atât de lipsită de sentimente. A iubit-o luni de zile, luptându-se să trezească în ea măcar un orgasm și ajungând la disperare noapte de noapte din pricina zădărniciei strădaniilor lui. În adâncul ființei lui a început să o bănuiască pe Lola că nu ar fi, poate, decât o lesbiană care refuză să fie astfel. Erau atâtea lucruri în caracterul ei, atâtea amănunte care i se iveau din subconștient! Dar dădea dovadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
crow. Făcu o pauză: Nici tribul crow... Probabil că peste câțiva ani, se va spune. „Nu mai există selva yubani-lor. Nici yubani nu mai există“. — Probabil. Dar știți un lucru, părinte? Cu tot pesimismul meu... Cu toată neîncrederea mea, în adâncul ființei mele rămâne speranța că, într-o zi, specia umană va ieși din starea ei de amnezie și va întreba: Unde este pământul care va trebui să-i hrănească pe fiii fiilor noștri? Plesni din limbă și clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de mult ar rătăci, nu-și vor mai recunoaște niciodată propriile capete, pentru că noua lor dimensiune îi va înșela. Yubani-i îl aclamară pe Xudura. Vechiul ritual reînviase. Kano îl călăuzi din nou până la șosea, care înaintase vreo doisprezece kilometri în adâncul selvei. De la răsăritul celei de a treia zile, auziră zgomotul asurzitor al mașinilor mișcând pământul și doborând copacii și, pe măsură ce se apropiau, zgomotul creștea până la a deveni insuportabil. Când ajunseră să vadă luminișul în care evolua primul buldozer ce împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
moarte, spuse el. Verde, pentru ca nimeni să n-o deosebească în selvă. Va veni înaintea războinicilor și nu va ucide decât femei și copii. Eu voi fi între cei morți. Iar cei care nu vor fugi să se ascundă în adâncul pădurii. — Cine a spus asta...? — Un bărbat așezat la o masă pe care se află tot pământul yubani-lor și peste care trece cu degetul, căutând satul nostru... Închise din nou ochii și somnul lui păru atât de adânc, încât José
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se opriră pe malul mlaștinii, înspăimântați de spectacol. Mai multe colibe ardeau și o duzină de trupuri în pielea goală apăreau ici-colo zdrobite și sângerând. Vaietele celor răniți umpleau aerul, dar nu văzură nici o mișcare în sat. Supraviețuitorii fugiseră în adâncul pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule...! suspina preotul. Nu e cu putință! — Bineînțeles că e cu putință, părinte! Arătă spre o colibă. El a spus-o... Coliba mică în care dormea Ulla nu mai era decât o grămadă de cenușă fumegândă. Cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
marșarier, se răsuci și se întoarse pe unde veniseră. După câteva clipe, totul era din nou liniștit și tăcut. Ieșiră pe șoseaua deschisă și singuratică. — Se întâmplă ceva. Nu e doar teama de yubani. Porniră din nou la drum, în adâncul selvei. Se opriră la vreo cinci kilometri, pe râu în sus, pe malurile solitarului San Pedro. La un ordin al lui Kano, războinicii se desfășurară prin apropiere și se întoarseră încărcați cu gigantice trunchiuri de lemn de balsa, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
național și va veni o zi când restul lumii ne va imita. Campania mea electorală va avea de acum înainte un singur slogan: „Natura și omul“, și vă datorez în parte această descoperire. M-ați făcut să văd că în adâncul tuturor oamenilor dăinuie rădăcini pe care progresul și industrializarea nu au putut să le smulgă. Dar asta deja nu mai e un plan politic, ci aproape o filosofie de viață, dădu el din cap. Vreți să puneți bazele unei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aceste selve. Și vor lua cu ei copacii, și se vor duce și stârcii, și se vor duce și maimuțele, și papagalii - tuși din nou - și florile... Închise ochii și adormi. Simți că un zăgaz uitat i se rupea în adâncul inimii și plânse în tăcere pentru fiecare copac din selvă, pentru fiecare stârc, fiecare maimuță, fiecare papagal... ...Și pentru fiecare floare. SFÂRȘIT Regiune din America de Sud, de-a lungul bazinului central și inferior al fluviului Amazon. Cu puține excepții, numele orașelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La rândul său, labirintul este diferențiat în funcție de dihotomia trup suflet, drumul parcurs fiind orientat de la exterior spre adâncurile inconștientului, revelat prin coșmarul în care suferă agresiunea lumii materiale. În acest vis indus de licoarea magică, el trăiește experiența extatică a unirii momentului inițial al existenței (poziția foetală) cu cel final al înfășurării în perdeaua- giulgiu. Elementele comune sunt
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]