6,232 matches
-
lege naturală ca ea să-și caute, eventual prin forță, sporirea teritoriului în care supraviețuiește și se dezvoltă. În cazul geopoliticienilor germani putem vorbi despre un determinism dublu: creșterea unei rase este determinată de trei factori, anume puterea, puritatea și adecvarea ei la un teritoriu determinat, iar creșterea rasei implică la rândul ei acapararea de noi teritorii. Întrucât maxima după care se ghidau practicienii și teoreticienii germani ai geopoliticii era legată de stăpânirea lumii prin acapararea teritorială, pentru ei nu exista
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
interesul fundamental al statului de a-și maximiza puterea, este afectată de contextul imediat în care este elaborată și aplicată. Astfel că pozițiile statelor în sistemul internațional se modifică, balanțele de putere se modifică și ele, ceea ce necesită implicit o adecvare a politicii externe, în vederea interesului fundamental, la noile condiții în care se regăsesc. Iar reconsiderarea politicii externe a statului trebuie făcută având în vedere legile obiective ale politicii provenite din natura umană și nu principiile morale abstracte (așa cum sugerează idealismul
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de situații; elaborarea de strategii; relaționări Între diferite tipuri de reprezentări, Între reprezentare și obiect. 6. Transferul, care poate fi concretizat prin următoarele concepte operaționale: aplicarea; generalizarea și particularizarea; integrarea; verificarea; optimizarea; transpunerea; negocierea; realizarea de conexiuni complexe; adaptarea și adecvarea la context. VI.8. Realizarea diversificării procesului didactic Incluziunea presupune includerea copiilor percepuți ca fiind „diferiți” datorită deficiențelor, originii etnice, limbii, sărăciei etc. În școlile de masă, comunitate locală, societate. Asta Înseamnă schimbare de atitudini și de practici a indivizilor
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
observabil; Precizarea condițiilor În care elevii urmează să demonstreze că au dobândit performanțele preconizate, condiții cunoscute și acceptate de elevi; Formularea diferențiată a criteriilor de evaluare, de acceptare a rezultatelor Învățării, criterii cunoscute și Înțelese de elevi; Organizarea, structurarea și adecvarea conținutului informațional la stadiul dezvoltării intelectuale și la particularitățile elevilor; Alegerea și definirea strategiilor adecvate de lucru; Evidențierea metodelor de Învățare În acord cu strategiile alese; Evaluarea randamentului și a performanței prin referire la standardele de performanță specifice disciplinei și
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
pentru Cercetări Sociale și mentorul unei întregi generații a intelectualității occidentale, Max Horkheimer, după ce inițial s-a adăpat din Schopenhauer și Hegel, formula o teorie antimetafizică și empiric-"științifică" a societății, refuzînd sistemul, refuzînd ordinea care ar împiedica, după el, "adecvarea liberă la obiect", studia forțele non economice și culturale care "au pervertit misiunea istorică a proletariatului" și, spre finalul vieții, găsea eliberarea prin religie. Prietenul său, Theodor Adorno, admirator al lui Kierkegaard, este un filosof și estetician pesimist, nihilist, avangardist
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Din tot ce știm, putem conchide că pentru Darwin o asemenea explicație ar fi trebuit să ofere un răspuns în egală măsură mulțumitor la două întrebări. Prima: Cum altfel decât prin intervenția unei inteligențe superioare ar putea fi explicată acea adecvare adesea uimitoare a structurilor ființelor vii la funcțiile și comportările care le asigură supraviețuirea și înmulțirea, adecvare care fusese socotită de Paley drept proba irezistibilă a intervenției și acțiunii Proiectantului? A doua: Cum se poate da socoteală de faptul că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un răspuns în egală măsură mulțumitor la două întrebări. Prima: Cum altfel decât prin intervenția unei inteligențe superioare ar putea fi explicată acea adecvare adesea uimitoare a structurilor ființelor vii la funcțiile și comportările care le asigură supraviețuirea și înmulțirea, adecvare care fusese socotită de Paley drept proba irezistibilă a intervenției și acțiunii Proiectantului? A doua: Cum se poate da socoteală de faptul că mijloacele care servesc adaptării organismelor sunt adesea imperfecte, iar eficiența adaptărilor este limitată, lucru la care nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
transmită mai eficient de-a lungul generațiilor decât cele care sunt dăunătoare. Noutatea acestui mod de gândire nu constă doar în caracterul lui populațional, probabilistic și antiprogresivist, dar și în respingerea sugestiilor că, într-o lume în care există o adecvare adesea admirabilă a mijloacelor la scopuri, va trebui să căutăm și să descoperim un sens. Cercetători contemporani și popularizatori ai evoluționismului cred că sunt în spiritul lui Darwin afirmând că în lumea vie, exceptând lumea omului, nu există nici un plan
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a propus, de fapt, Darwin în Originea speciilor? Să explice prin factori naturali toate acele caracteristici cu valoare adaptativă ale ființelor vii care pot sugera celui care le examinează că ele au fost proiectate de o inteligență superioară, printr-o adecvare admirabilă a mijloacelor la scop. (Vezi în acest sens și observațiile lui F. Ayala, nota 28.) Nu toate caracteristicile organismelor sunt însă de acest fel. „Selecția naturală nu explică de ce multe tranziții evoluționiste de la o nucleotidă la alta sunt neutre
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pentru a tezauriza și fixa această erudiție. O face într-un mod original, de vreme ce preeminentă se dovedește dispoziția ludică. Iar Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, apărută într-o primă ediție în 1847, amplificată în 1852-1853, îi definește cu maximă adecvare talentul și, în același timp, dă seama de temeiurile clasicizării acestui scriitor. Mult mai bogată decât „adunarea de pilde” a lui Dinicu Golescu, pe care o folosea, independentă de o lucrare similară a lui Iordache Golescu, necunoscând ideea de culegere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
potențial oxidativ, toxice pentru mezoteliu (produși de degradare a glucozei, PDG). Din acest motiv, în prezent sunt tot mai mult utilizate substanțele osmotice care nu se absorb, cum sunt polimerii de glucoză sau polialcooli. b) Testul de echilibrare peritoneală și adecvarea DP Testul de echilibrare peritoneală (Twardowski, peritoneal equilibration test-PET) este un test clinic care evaluează capacitatea globală de transport peritoneal (incluzând astfel constantele individuale de transport), utilizând rapoartele concentrațiilor între efluentul peritoneal și plasmă pentru mai multe substanțe ( creatinină, sodiu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
elaborată, o expresie a bunei cuviințe mai presus de forță, abandonarea aspectului prolix, stufos. Se cere un nou gen de melodie, un alt fel de textură, simplificarea conținuturilor. În zorii noii epoci, muzica era chemată să ofere cu claritate și adecvare un conținut elegant, grațios și delicat, mai degrabă decât furia furtunoasă a pasiunilor dezlănțuite. Stilul galant apare în Europa secolului al XVIII-lea în operele lui Pergolesi și Sammartini, precum și la Stamitz, C.Ph.Em. Bach și la reprezentanții timpurii
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
în care marea majoritate a editurilor erau în Capitală, indicațiile să devină extrem de monotone); în situația actuală, în care există importante edituri transnaționale, orașul e adesea mai puțin important (uneori e multiplu: Amsterdam-New York-Berlin). În principiu, li se recomandă autorilor adecvarea la domeniul propriu, urmarea modelelor dominante și mai ales consecvența: un sistem odată ales trebuie aplicat de la începutul pînă la sfîr-șitul unei lucrări, fără a-l amesteca cu altele. Chiar cu acest principiu, problemele apar la fiecare pas și deciziile
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]
-
vor fi etichetate). Apoi, scoțând atât de apăsat în față defectele și, în schimb, lăsând de-o parte calitățile evidente ale cărții, nu se produce o inacceptabilă deformare a întregului? Problema aici ar fi de dozaj și, în fond, de adecvare a lecturii critice. Cum e să afli că ai murit Tot în DILEMA VECHE (nr. 510), Iulian Comănescu scrie despre gafe de presă. El face un scurt inventar al gogomăniilor care au apărut de-a lungul anilor în presa anglo-saxonă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3026_a_4351]
-
sumarele revistelor de specialitate. Lectură cenzurii politice se dovedește, încă din acei ani, extrem de inventiva, descoperind în texte mai multe posibilități subversive decît și-ar fi imaginat chiar autorii lor. Citatele de dicționar - a caror selecție strict științifică depindea de adecvarea la definiție, de capacitatea de a ilustra sensuri contextuale, ca și de aceea de a reprezenta distribuția istorică și geografică a unui cuvînt -, sînt supuse unei examinări cantitative, dar și unei lecturi decontextualizate, în care fiecare citat poate conține un
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
exemplifică Mircea Cărtărescu (Dimov-Brumaru-Foarță, Angela Marinescu-Ion Mureșan-Mariana Marin), și a interpreta versurile unui autor fără să-l fi introdus în paradigma de care aparține înseamnă a rata tocmai actul hermeneutic. Sunt întru totul de acord cu această fundamentare pe principiul adecvării la diferite structuri de sensibilitate. Problema este că susținătorul ei nu reușește (sau nu dorește) să o ilustreze prin comentariul critic curent, în care derapează, de mai multe ori, spre un evident parti pris "progresist". Mircea Cărtărescu se arată și
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
Unul fie mecanicist, fie „ecologist”, dar nu mai puțin un poncif. E o întrebare pe care un scriitor adevărat e obligat să și-o pună și pe care numai veleitarii o ignoră cu superioritate. Poemul devine un adevărat test de adecvare literară. Nefiind scriitor, nu îndrăznesc să propun eu însumi posibile rezolvări. Mă limitez să constat că aceea aleasă de Andrei Bodiu nu e rea deloc: el își suspendă propria reacție, făcând astfel loc cuiva mai spontan, pentru care (încă) nu
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
anterioară celui de-al doilea război mondial această acuzație mai poate fi adusă unui număr extrem de redus de intelectuali italieni, iar numele prozatorului roman nu face parte dintre ele. Cât despre intenția sa de mascare a propriilor convingeri și de adecvare aparentă la normele și principiile dominante - fie că a fost generată de o slăbiciune morală, fie că a provenit din intenția de a-și proteja familia sau din simpla dorință a scriitorului de a fi lăsat să își facă meseria
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
ocazie, cunoscutul actor va prezenta, miercuri, 12 februarie 2014, orele 19:00 la Teatrul de pe Lipscani - sală Rapsodia, one mân show-ul "Suflet Românesc". Maestrul va spune, prin pantomima, povestea ieșirii din comunism a poporului român, a încercării lui de adecvare la sistemul occidental, cu prețul unor umilințe și a unor suferințe importante, în absența unei adevărate înțelegeri din partea Occidentului. Finalul spectacolului îi face pe oameni sa gandeasca pozitiv și să privească spre viitor cu ochi mai buni. Un popor orb
Dan Puric, eveniment important la vârsta de 55 ani: Odată plecat în lume... () [Corola-journal/Journalistic/46537_a_47862]
-
nume și glosar de Gh. Cardaș, prima ediție a Țiganiadei. În această epocă în care, spun tinerii Eliade și Vulcănescu, idealul național fusese astâmpărat, lăsând loc altor căutări, cartea lui Budai-Deleanu e rătăcită. Iar lectura ei, fatalmente târzie, îi eludează adecvarea la secolul care stătea să înceapă. Una din ultimele note de subsol, atribuită lui Musofilos, „Dumnezeu încă n-au hotărât să să scoață țara lui (a lui Vlad - n.m.) de subt robie” e o întâmpinare. „Să așteptăm în pace al
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
dacă termenul în sine poate suna cumva a barbarism, conținutul său semantic ne este deja bine cunoscut, întrucît el se referă la acele idei sau concepte a căror valabilitate depinde de norme și cutume sociale sau istorice, neavînd consistență sau adecvare pe cont propriu. După ce Roland Barthes a anunțat moartea autorului, postmoderniștii de generație mai tînără se referă la "autorul" unui text literar ca fiind simplă convenție necesară receptării acelui text. Numai că pentru o anumită categorie de adepți ai postmodernismului
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
în lumea modernă. Aceștia au văzut omul modern "purtând în sine paradoxul unei existențe duse la două niveluri diferite și paralele, incompatibile între ele pentru conștiința lui de sine: pe de o parte, nivelul Ťistoricť, organizat în funcție de o schemă de adecvare la o situație alienantă, iar pe de alta nivelul Ťmiticť, adică structura sa psihică profundă, organizată în funcție de o schemă simbolică" (I. P. Culianu), acest om modern continuând inconștient să trăiască în funcție de aceleași categorii ca și omul premodern. Se naște astfel o
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
urmelor, avem în mâini un dosar și două „lecțiuni” ale sale. Una direcționată, în care decupajul datelor servește unui scop în esență criminal (aparținând „procurorului rău”) și una onestă, judicioasă, ponderată (aparținând „procurorului bun”). Indirect, Decuble propune un exercițiu de adecvare, lăsând cititorul să decidă. Care dintre versiuni e cea adevărată ? De unde știm că al doilea procuror nu e la rândul lui animat de intenții ascunse ? Ce garanții avem că ultimul cuvânt e mai just decât penultimul ? Să ne amintim de
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
dificilă și cronofagă, poate chiar nițel deplasată, de ce, în fond, atîtea excursuri erudite? Ei, bine, fiindcă și scopul și mijloacele cărții o cer. Scopul, trebuie spus, nu e acela de-a da verdicte de valoare altfel decît în termeni de adecvare la o "gestă" culturală. Toată plăcerea unui autor cu simțul (și cu experiența) edițiilor stă în rotirea unei bucățele de manuscris pînă-i află locul într-un tablou de epocă dîndu-și ronde-bosse de palimpsest. Așa că, ŕ propos de mijloace, evaluarea pe
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
adevărului. Defectul cărții stă în reproducerea fidelă a oralității interlocutorilor, discuția sufocîndu-se sub desele întreruperi, divagații sau paranteze care dau întregului înfățișarea unei pînze care pe alocuri e ruptă. De aceea, pasajele unde protagoniștii se întind la vorbă în dauna adecvării la obiect puteau fi scoase în timpul prelucrării redacționale. Dar scrupulul nemțesc la Elsei Lüder, a cărei grijă a fost de a respecta în totul litera autorilor, a avut cîștig de cauză: a ieșit un volum onest și amănunțit despre viața
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]