6,618 matches
-
amorțit și scrutam câmpul întunecat din spatele casei vecinilor. Am ales o notă verosimilă de detașare, glumind: - Păi, soția a citit mai multe articole din reviste despre cum copiii care cresc fără tată au mai multe șanse să devină delincvenți în adolescență. Și voila. Iată-mă. Am oftat și am mai tras un fum. Un nor imens se așternea peste lună. Era un cer fără stele. Un cor de hohote a fost urmat de alte glume. După care au revenit la discuția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Sofia” loc="București" data =”21.IV.03”> Mult Stimate D-le Eugen Dimitriu, Scuzați enorma Întârziere a scrisorii mele. Mulțumesc foarte mult pentru cartea trimisă și pentru scrisoare, care m-au Încântat. Am retrăit multe momente din anii copilăriei și adolescenței mele, Împreună cu Liliana Panait și copiii D-rului V. Dimitriu de care m-a legat o prietenie foarte apropiată până În 1937, când am plecat din Fălticeni, În cl. VII a de liceu, la București. Începuse conturarea personalității mele și nu am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
loc=”București” data=”30 mai 1975”> Mult stimate domnule Dimitriu, Pentru Început, vă mulțumesc din tot sufletul că mi-ați trimis - și așa de repede - albumul cu mănăstirile din Nord. Privindu-le, am retrăit cu mintea anii copilăriei și ai adolescenței pe care - mulți dintr-Înșii - i-am petrecut vara pe acolo. Mă simt stingherită că nu mi l-ați trimis contra ramburs și nu știu cum să mă revanșez față de atâta delicatețe. Dumneavoastră Îmi scrieți că „nu am renunțat la ideea de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
au intrat în casele lor, sau de exploziile unor bombe, detonate în stradă fără nici un fel de avertisment. A fost o mare frică și multe distrugeri, în special în magazinele din Belfast, dar încă din 1970, când eram la vârsta adolescenței, au existat oameni care revendicau centrul orașului ca loc de întâlnire pentru toată lumea, fără a ține seama de diferențe religioase. Muzica „punk” a jucat un rol foarte important în stabilirea acestui respect reciproc. A fost una dintre primele mișcări care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spre valorile absolute, spre semnificațiile universale la care are drept orice individ ce are curajul să se exprime în scris, prin ceea ce numim metafora epică, prin roman. Marile modele pe care mi le-am luat ca ghizi încă de la finele adolescenței și cărora le-am rămas fidel la modul viu, dinamic, în sensul construcției în spiritul lor, reprezentau un lucru nu de neglijat când avem în față și în minte figurile greu clasificabile, de o extremă radicalitate, ce au stat în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
multe ori prin reacțiile mele rigide, prea tranșante, punând adeseori în discuție expedierile rezumative și cinice ale lui Matei și intrând astfel adeseori în conflict cu el. Matei a fost, la începutul carierei mele ca și în prelungita, „scânteietoarea” mea adolescență, un dar al destinului nu în primul rând prin sfaturile, obiecțiile sale pline de adevăr estetic sau prin solidaritatea sa socială și intimă, cât, mai ales, prin aceea că „exista el însuși”, „realitatea”, ca să zic așa, a „tipului” său uman
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
opțiune” valabilă în câmpul literar. Grigore Hagiu, un al doilea „maestru de moment” al lui Nichita, siluetă în dosul căreia Nichita se ascundea adesea maimuțărind cu extrem farmec „supunerea”, „vasalitatea”, relație ce se instalează la modul tipic în pubertatea și adolescența eternă a tinerilor, Grigore era „masiv” și „protector”, ironiile sale nu deveneau niciodată caustice, era sau incapabil, sau nu voia să adopte postúri cinice, poza însă cu succes într-un fel de „domn” al relațiilor și evenimentelor umane. Iar Nichita
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
împărtășea adică reflexele culturale, orizontul literar, modelele, uneori și ticurile de expresie sau „poziția socială”, estetismul. Sau „tânărul” Adrian Păunescu, care „ni s-a alăturat”, trecând iute, deși era abia un „post-liceal”, un adolescent furtunos, mândru de această „boală”, a adolescenței, din „grupul” lui Fănuș Neagu într-acel al lui Eugen Barbu (sau invers, nu mai rețin ordinea „căutărilor” sale!Ă, ca să aterizeze pentru ani buni în mijlocul nostru, fermecându-ne pe rând; pe Matei, primul; apoi pe Nichita, cu care a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cauzalitatea cunoscută, și azi încă sunt și au fost „motoare” ale romantismului meu „incarnat”, absolut organic, dincolo de logică și aparențe. De aceea le-am numit „pulsiuni”, deoarece, cele „două”, Literatura și Erosul, au depășit de mult și „cu mult” granițele adolescenței, ale post-adolescenței, care în cazul meu a fost o zonă psihologică aproape eternă - apoi, ale maturității, până „aici și acum”, la țărmurile zigurate ale senectuții. Trebuie să constat și să mărturisesc că viața mea, în anii care au pregătit debutul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru cel ce a citit cu atenție rândurile de mai sus în care, în parafrază nietzscheniană, încerc o „victorie a cercului existențial”, o „învingere a labirintului” care, în cazul meu, s-a confundat cu întreaga perioadă, dezordonată și convulsivă, a adolescenței și tinereții, o „descoperire a legii mele interne”, a „motivului meu obsesiv”, a faptului că eu nu pun un semn de egalitate între „carieră, succes” - succes văzut și înțeles la modul „cantitativ”, spectaculos, de tipul american! - și sensul vieții. Unora
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și clădirile acelui deceniu de parcă am fi dansat într-un carnaval venețian, posesori de palate și de bijuterii fastuoase, ușori și încântați nu numai de existență, dar și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
urma-urmei, o simplă adaptare - dificilă, e adevărat! - la social, cum o credem noi, oamenii modernității?! Pentru că noi, cei mai mulți, „intoxicați” de știința și tehnica enorm victorioasă, ne-am cam pierdut „cârjele” ideatice și sentimentale cu care indivizii altor secole înaintau spre adolescență, maturitate și apoi spre senectute - credința în zei, apoi într-un singur Zeu, într-o altă viață, mai „echitabilă”, mai ales pentru cei injustițiați de soartă și de vremuri sau de brutalitatea contemporanilor! Credința într-un ideal sau altul care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spun că nici unul dintre ei nu „m-a simțit”! Și nu din vina lor, evoluția mea interioară, cum am mai spus-o, a fost extrem de lentă și de „ascunsă”, de „subterană”. Eu însumi - acel „eu însumi” din perioadele tulburi ale adolescenței și post-adolescenței! - nu eram sigur de „calea de urmat”. Nu rareori mă bănuiam de „fantasme nesănătoase” și eram de acord cu adulții din jurul meu că „valorile sociale, practice, nu au nimic în comun cu cele ilustrate de o literatură romantică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mea în forme majore, apte de un simbol și o metaforă universală?! Și această „problemă” a capacității mele de expresie majoră și universală mi-am pus-o încă de la începuturi, la ieșirea mea îndelungată și labirintică din anii „infiniți” ai adolescenței și din poziția mea marginală, chiar și față de propria mea generație biologică, în al treilea deceniu de existență; acestea, ca și „obrocul”, șapa de plumb stalinistă ce sufoca și turtea relieful mândru altădată al națiunii și al românului, nu m-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și al existenței noastre seculare și, împreună cu un Vasile Pârvan, să încerce a desluși pilonii reali ai dăinuirii noastre, dreptul nostru de a fi în istorie. Cu poezia sa, în primul rând, pe care am opus-o, instinctiv, încă din adolescență, celei a lui Arghezi - Arghezi pe care îl știu și îl admir și azi, dar care, pentru spiritul meu din tinerețe și dintotdeauna, reprezintă „sudul”! Sudul literar, dar și caracterial, temperamental, cu panașul și podoabele sale incontestabile, dar „străin” cumva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca și ale celei franceze, de altfel!Ă, iar eu îi consider pe cei doi citați mai sus ca adevărații piloni, profeți și, într-un fel, chiar martiri ai culturii și gândirii moderne. Și, după cum se știe, o fac din adolescență și post-adolescență, neezitând în fața multor ironii și sarcasme, venite mai ales din partea ignarilor sau din partea celor afundați într-un tradiționalism cultural „patriotic”, cărora un Nietzsche, Rilke sau Dostoievski, un C.G. Jung sau D.H. Lawrence, un Marcel Proust sau Thomas Mann
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
arhivele judiciare și politice ale epocii). Ne este însă imposibil să ne reprezentăm cam ce fel de om era, să-i atribuim o siluetă. Hristos nu are fizionomie, în cazul lui, Cuvântul s-a întrupat volatilizându-se. Nici copilărie, nici adolescență. Treizeci de ani de maturizare, patru cincimi dintr-o viață expediate printr-o frază de umplutură ("Și Isus sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni", Luca, II, 52), pentru a ajunge la ultimile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și nu poate muri; o fi fiind în pernă o pană [de] pasere necurată. Din apocalips. Și limbile și le mușcau de durere. Și culege strugurii viei pământului, fiindcă sunt în puterea coptului broboanele lor... ["DON PAEZ"] Una din admirațiile adolescenței mele a fost "cavalerul Don Paez". I-am făcut și versuri. L-am visat, l-am imitat. Nu prea îmi aduc deslușit aminte de versuri, dar frânturi îmi sună prin minte: Învălit în mantă sumbră, cavalerul Don Paez. Contra asudării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tocmai în această perioadă, acest fiu de țărani din județul Olt, părăsindu-și familia numeroasă, își ia soarta în propriile mâini și vine într-un București plin de convulsii sociale. Nu putem nega, deși era tânăr, un copil intrat în adolescență, că n-a încercat să citească puțină literatură marxist leninistă. Cât a înțeles din ce a frunzărit prin atelierul de cizmărie al meșterului Olteanu este altceva. Cu toate că avea studii precare, la limita permisă, totuși, Nicolae Ceaușescu a fost un tânăr
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
confruntării infernale cu samovila. Referirile precise la vârsta inițiatică sunt rare, cel mai adesea momentul fiind perceput prin filtrul psihologic, care nu îl mai lasă pe erou să zăbovească în lumea domestică. Atunci când apar însă, sugestiile se învârt în zona adolescenței, după cum puteam intui: „ Făcând[u-se] băiatu acesta la cinșpe-șaișpe ani de zile, să pomenește împăratu într-o bună seară cu lumină asupra castelului foarte tare, foarte luminoasă” (Scheiu de Sus - Dâmbovița), „Când l-a lăsat în răspântenii ăia acolo
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cercul magic al casei către frontiera lumii, spre spațiul populat de ființele malefice. De acolo haosul se poate revărsa în momentele de cumpănă dintre timpi, așa cum sunt sărbătorile de iarnă, ca intermezzo al ritmului cosmic, sau trecerea de la copilărie la adolescență în planul uman. Din punct de vedere compozițional, drumul este considerat un fundament al construcției basmului, epopeii sau romanului, deplasarea în sine fiind axul. Voinicul intuiește breșele între spațiul profan și cel sacru, pentru că este un ales și caută acele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ar hi pă Dumbăicioara, la noi aici în Rumânia, ieste o peșteră, cît vezi cu okii numa piatră - încî o țînu și-iei drumu ăla drept înainte” (Bughea de Sus - Argeș). Protagoniștii, o soră și un frate care pășesc spre adolescență, sunt conduși pe un drum fără variantă. Ei ajung la un perete care închide cărarea orizontală în munte și creează necesitatea urcușului: „Să zărea niște lumini, ca soarili, d-asupra-acolo, al colțului dă piatră”. După urcușul chinuitor care îndeplinește condiția suferinței
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
revin. Aveam in fața ochilor chipul mamei, iar în urechi glasul ei duios, repetând-mi melodia ce am cântat-o la examenul de admitere. Emoționat am rămas apoi până s-a terminat acest moment atât de frumos. Bucuria și visele adolescenței mele se împleteau strâns cu bucuria de pe camino. Era prea mult deodată, după o zi lungă și grea. La ora 20 concelebrez în biserica Sf. Maria, iar după Sf. Liturghie urmează binecuvântarea pelerinilor, cu o scurtă predică a preotului. Acum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
medicinii recuperatorii și imunologice. S-a născut în comuna Olănești, județul Cetatea Albă (Republica Ucraina) în familia inginerului agronom Eugen Carasevici, la 8 octombrie 1921, fiind al doilea fiu al familiei. Părinții, datorită profesiunii tatălui, au fost nevoiți, în anii adolescenței celor doi fii ai lor (Igor și Veaceslav) să locuiască în diferite localități, precum: Cahul și Chișinău (1927-1931) și Bolgrad (1932-1940). Este însă cel mai legat de orașul Bolgrad, unde avea să i se hotarască destinul vieții și pe care
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
al zecilor de mii de refugiați din Basarabia și Bucovina de nord, din martie 1944, destin tragic mărturisit de fiecare din colaboratorii acestui volum alcătuit de supraviețuitorii dramaticelor evenimente dar mai ales de urmașii lor, atunci la vârsta copilăriei sau adolescenței. Dincolo de experiențele fiecăruia din aceștia, de nevoie dezrădăcinați, simți ralierea lor unitară la același numitor al suferințelor neostoite, determinând profilului lor aceleași dimensiuni și dominante psihologice. Este momentul în care individul și-a pierdut autonomia vieții lui particulare fiind pus
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]