12,537 matches
-
doi dușmani, dorește să te vadă izbândind, dar i se pare cu neputinnță. Khayyam Încuviințează, dând cu resemnare din cap. Djahane continuă: — Terken Hatun crede că ar fi mai bine, având În vedere situația existentă, să fie Îndepărtați cei doi adversari și să i se Încredințeze viziratul unui om de bine, capabil să potolească spiritele. Soțul ei, stăpânul nostru, n-are ce face, după ea, cu intriganții care-l Înconjoară, el n-are nevoie decât de un bărbat Înțelept, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se mulțumesc să se privească În tăcere. Malik Șah Însuși, de obicei atât de exuberant, discută pe șoptite cu cămărașul său, morfolindu-și, cum Îi stă În obicei, vârful mustății. Din când În când, le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei, cu chipul brăzdat, cu ochii arzători gata să se Încrucișeze cu aceia ai lui Nizam, dar roșii de oboseală și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adesea, la vederea acestor scene neverosimile, că oamenii lui Hasan erau drogați. Cum altfel să explici faptul că pășeau În fața morții surâzând? S-a acreditat teza conform căreia acționau sub efectul hașișului. Marco Polo a răspândit această idee În Occident; adversarii lor din lumea musulmană i-au numit uneori haschichiyoun, „fumători de hașiș”, pentru a-și arăta disprețul; anumiți orientaliști au considerat că descoperă În această noțiune originea cuvântului „asasin”, care a devenit, În numeroase limbi europene, sinonim „cu ucigaș”. Mitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de bunăvoință, dar sunt ignorant și leneș. Renunțând să mai insiste, Fazel preferă să-mi răspundă pe același ton: — E-adevărat, pot să depun mărturie. Și, pe deasupra, ai alte metehne, Încă și mai mari. Îmi ești prieten, o știe toată lumea, adversarii mei politici n-ar avea decât un țel: să te Împiedice să reușești. Russel asculta În tăcere, cu un surâs Încremenit parcă uitat pe buze. Cu siguranță că șuguiala noastră nu-i cădea bine, dar nu renunță la calmul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care se zbătea țara, Împărțită cum era Între orgoliul de a se ști unică pe Întreaga planetă și neliniștea de a nu fi ca toată lumea, veneau să pună pe tapet nici mai mult nici mai puțin decât chestiunea regimului. Evident adversari ai monarhiei, dușmani ai tronului prin definiție, credeau că descoperiseră un nou argument În favoarea necesarei și urgentei instaurări a republicii. Spuneau că era Împotriva celei mai elementare logici să existe În țară un rege care nu va muri niciodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
numai câteva ore alerga înfrântă la sforile cu rufe, pentru că cerul începea să se înnegrească, iar hainele ei dragi se îmbibau cu apă. Acelea erau clipele lui de satisfacție, sub privirile ei uimite își sărbătorea victoria asupra previziunilor meteo, acel adversar misterios, care îl provoca zi de zi, ca și când ar fi fost doi rivali pentru dragostea mamei, atât de dragi îi erau aceste clipe, încât încerca să le reconstituie, și după ce ea plecase deja, încerca să o impresioneze cu mesajele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
frontal. A fost un măcel. Se poate ataca și altfel? — A, sigur. SÎnt o grămadă de variante. Dar trebuie să le știi și să ai disciplină și oameni și conducători antrenați. Și În primul rînd ar trebui să-ți surprinzi adversarul. — Se face prea Întuneric ca să mai prindem ceva, spuse Johnny, punînd capacul peste lentilă. Salut, păduchi ce ești. Mergem la hotel. Am făcut treabă bună azi. — Da, spuse și celălalt cameraman. Am prins chestii tari. PĂcat doar că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-o. Dar, pe de altă parte, nu știu pe cineva care să fi tras la zece ani cum trăgea băiatu’ Ăsta - și nu-i vorba de tras din Ăsta, ca să te dai mare, nu, În competiții, cu bărbați maturi ca adversari, unii profesioniști. La fel de bine trăgea și cînd avea doișpe ani și am ieșit la vînĂtoare. Trăgea de parcă avea un radar incorporat. N-a tras o dată aiurea, de prea departe, și nici nu lăsa pasărea gonită să vină prea aproape. Împușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
căutat gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat dintotdeauna. O mână de oameni generoși care duce lumina Europei printre sălbaticii din cele două Tripoli...” „Adversarii templierilor nu erau chiar așa de sălbatici”, am zis eu pe un ton conciliant. „Ați fost vreodată capturat de rebelii din Magreb?” mă Întrebă el cu sarcasm. „Încă nu”, am zis. Mă fixă, și m-am simțit fericit că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zău așa! A fost un fapt cultural, o reevocare istorică, așa cum sunt serbările din școala asociației Wicca și de la colegiile druidice!” „Ouais, ce spui, carnival de Venise...” Auzirăm un zgomot zvârcolit, ca și cum Bramanti se pregătea acum să se arunce asupra adversarului său, iar Agliè Îl ținea cu greu pe loc. „Domnia voastră Îl vedeți, Îl vedeți”, zicea francezul cu vocea lui ascuțită și pătrunzătoare. „Dar fii atent, Bramanti, Întreabă-l pe prietenul dumitale Boutroux ce i s-a Întâmplat! Dumneata Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de gelos pentru sentimentele lui, punea În scenă acum toată gâlceava asta amoroasă În fața unui martor, mai mult, În fața unui rival. Dar din replica aceea de la urmă mi-am dat seama că, dezgolindu-se În fața celuilalt - În momentul În care adversarul veritabil era un altul, unul nou -, el Își reafirma, În singurul fel În care putea s-o mai facă, posesiunea asupra Lorenzei. În acest timp Lorenza Îi răspundea, după ce ceruse un alt pahar de la cineva: „Dar În joacă. Eu Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
salam direct pe cartea de aventuri de mare și de uscat pe care abia le-o Împrumutaseși, după ce ți-o făcuseră ai tăi cadou de Crăciun. Cantalamessa zicea că e comunist, iar Bo, fascist, amândoi erau gata să se vândă adversarului pentru o praștie; povesteau Întâmplări cu sex, cu noțiuni anatomice nesigure, și se luau la Întrecere care s-a masturbat mai mult timp cu o seară Înainte. Erau indivizi buni la orice, de ce nu și la genis? Așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe spate două mari aripi albe Împodobite cu forme migdalate marcate În centru cu un punct și care, cu puțină bunăvoință, puteau trece drept niște ochi. Îl văzurăm pe profesorul Camestres, unul dintre primii diabolici care ne vizitaseră la Garamond, adversarul lui Ordo Templi Orientis. Abia Îl puturăm recunoaște, căci se deghizase Într-un stil ce ni se păru bizar, dar pe care Agliè Îl definea ca fiind potrivit evenimentului: era Îmbrăcat În in alb, Încins peste șolduri cu o panglică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că vine postu’! De o bucată de vreme telefonul se dădea de ceasul morții. M-am hotărât să răspund. Era Cristina care, surescitată și plictisită deopotrivă, mă anunță că Ulrich murise și el. Rezistase cât fusese de trebuință. Acum că adversarului său i se făcea comândul, își pierduse pentru o clipă concentrarea și asta îi fusese fatal. Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat. În drum spre priveghiul mortului se întâlni cu cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
generalizată, viitoare! Nu există cale de întoarcere! Stafiile carnagiului și ale pierzaniei, vor fi îmbrățișat orașul, iar sărutul distrugerii și al calvarului îl va face să ardă ne-ntrerupt, în noapte, mistuindu-l, calcinându-l..., până la scrumul primei infernale dimineți, de după. Adversarii nu trebuie nicicum subestimați. Diavolii, etern-damnații, făpturi decăzute și spurcate, luntrașii lacului de foc și de pucioasă, de la hotarele întunecimii, au fost printre îngerii cei mai puternici și mai mândri. Au fost heruvimi! Totuși, alegerea vă aparține vouă și doar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva verde, leșioasă, și un fel de muget țiuitor monoton, egal, exasperant, care servea negreșit, nu doar intimidării adversarului, cât mai ales orientării, prin întuneric și printre obstacolele terestre, a acelei infernale Creaturi. Cățelul Pământului! Cerberus! Fratele Hidrei și Gorgonelor! Mă tem că m-am scăpat și eu pe mine! Ptiu...! Să nu vă prind că mâncați borș cuiva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
urât-urât, dublu sau triplu, în fruntea lor, care se cațără într-o clipeală, cât grosul, în zece! Ăsta iese din râpă într-un minut-două, cel târziu, să mor eu! Stăpânul Cernit! Prin hornul surpat! gândește Avocatul. Acela e Thamiel! Este Adversarul Suprem, Revoltatul! Răzvrătitul! Belial! Cel fără de Maestru! Spiritul lui Gog și Magog! Satan...! țipă și Îngerul. Fratele îl zărește pe Boss ancorat, bălăbănindu-se ezitant pe marginea rupturii tectonice, cu răclița în brațe. Apoi, vede un cal și un călăreț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ea și-a păstrat capacitățile de regenerare rapidă care ne-au surprins la forma "palmată". Așadar nu avem de ales. Ort o ucizi instantaneu, ori va fi pe tine cât ai clipi! Ceea ce îmi pare deja greu de realizat dacă adversarul ar fi un om, dar în fața acestei creaturi, este virtual imposibil pentru că nu cunoaștem unde se găsește punctul vital. Înțelegi? (Ash vorbea încet, încercând să fie tot atât de binevoitor cum fusese cu Dallas. Știau cu toții cât de apropiați erau cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu cunoaște căi de mijloc: victoriile sau înfrângerile sunt totale. Este pusă în joc viața și moartea, compromisurile și tergiversările sunt excluse. Din acest motiv, dușmanii lui Israel trebuie să dispară complet. După o bătălie, nu există niciun supraviețuitor printre adversari. Cine pierde bătălia moare, numai cine învinge poate trăi. Insist din nou: aceasta este o lege nu a realității, ci a epopeii. Homer în Iliada face la fel. Ne surprinde faptul că găsim aceeași situație în Biblie. Nu ar trebui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu siguranță în lumea absolutului. Era deci potrivită alegerea unui gen literar care să poată traduce această atmosferă în termeni literari. Epopeea, prin stilul său eroic, era alegerea care se impunea firesc. Aceasta permitea să se înțeleagă mai bine de ce adversarii lui Dumnezeu întrupează „răul” și trebuie să dispară cu totul din scenă. Cine se poate opune lui Dumnezeu? 3. Unele pericole ale genului literar al epopeii Suntem foarte conștienți de pericolele acestui fel de a scrie istoria. Deja Cartea lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Dan. Salmanasar îl numește „fiul nimănui”. Iehu, în schimb, este numit „fiul lui Omri”. Desemnarea „fiul nimănui” este disprețuitoare. Însemna, în limbajul diplomatic al timpului, că Hazael era considerat un rege nelegitim, adică un uzurpator. În plus, pentru că era un adversar al Asiriei, regele Salmanasar nu avea motive să-l elogieze. Acest mod de a se exprima al documentului asirian corespunde bine cu relatarea din 2Rg 8,7-15 care descrie cum Hazael a reușit să ocupe tronul: l-a asasinat pe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vieții filosofice, pe care Socrate l-a întruchipat în mod exemplar. Plecând de la aceeași considerație se poate înțelege și acea atitudine filosofică de neliniștită căutare, printr-o detașare interioară, ce exprimă exigența unei cunoașteri critice în contextul conștientizării misterului. Adevărații adversari ai filosofiei sunt «oamenii mici și sofisticați», despre care vorbește Platon în Theaitetos, o categorie pe care o putem întâlni și în varianta lui Berkeley cu numele de «filosofii la minut». La această imagine berkeleyană face referință și Popper în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a fost, de fapt, o consecință a sistemului pe care l-a continuat. De aici și evoluția stângii spre represiunea dreptei; marxismul odată ajuns la putere a creat «gulagul». Tinerii filosofi francezi, «orfanii» (sau «văduvele», așa cum ironic îi numesc unii adversari) sunt în fond orfanii și văduvele lui Horkheimer și ai lui Adorno, reprezentanții de seamă ai marii contestații și ai marii speranțe din anii 1960. Adorno și Horkheimer susțineau totuși nu doar un manifest contestatar, ci și ideea unei stăpâniri
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
preciza: „Da, suntem moldoveni, fii ai Vechii Moldove, însă facem parte din marele popor român, așezat prin România, Bucovina și Transilvania. Frații noștri din Bucovina, Transilvania și Macedonia își zic români. Așa trebuie să facem și noi.” Au apărut totodată adversari ai autonomiei Basarabiei, funcționari și militari ruși, diferite elemente încurajate de guvernul rus. Procesul declanșat nu a mai putut fi oprit, dar trebuiau depășite numeroase obstacole. Rada ucraineană a emis pretenții asupra Basarabiei sau a unor părți din aceasta, ceea ce
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
adică: până la ce limită pot utiliza un mod care, pe de o parte, e atât de simplu încît poate fi învățat pe dinafară, iar, pe de altă parte, se re-codifică automat și la infinit, în cazul că e descifrat de adversar. Căci, știi mai bine decât mine, pe o bază invariabilă - fazele lunii - poți schimba la infinit cifrul: în cazul nostru, se numără cuvintele - sau literele - la dreapta sau la stânga greșelilor de tipar, dar se poate modifica ordinea în care trebuie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]