24,560 matches
-
în unghi drept cu anotimpurile. Ajunge la punctul de control, trecând instinctiv de pază. Navighează bazându-se pe memoria mușchilor. Doar bâzâitul mesajelor automate de avertizare îl trezește: Pasagerii sunt rugați să nu lase bagajele nesupravegheate. E interzis prin lege... Aeroporturile sunt încărcate de război. În sala de așteptare din Lincoln, ecranele televizoarelor îl agresează. Programele de știri de douăzeci și patru de ore repetă la nesfârșit cele douăzeci și patru de secunde de știri, iar el nu-și poate lua ochii de la ele. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dând cu zarul ar cădea pe șase-șase; dragostea e ca nectarul gata să ne prindă-n plasă. Lasă-mă să îmi duc mersul, ignorând a tale buze și chemările confuze... ce sublim e universul! 6. Primul supersonic De pe-un aeroport central un supersonic își ia zborul luând pe aripi visul, dorul și-al tinereții ideal; ecoul lui e-o apă vie ce se multiplică în cer... iubire, infinit mister, numele tău e veșnicie. 7. Împreună Când suntem numai noi, Iubirea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
că, plecată fiind, voi putea dormi toată noaptea, nefiind nevoită să mă mai trezesc ca să-l hrănesc pe Eric. Dar nu. Mă trezesc exact la aceleași ore ca și acasă - 2 și 5 dimineața. Când mă întorc, îl găsesc la aeroport, în scaunul-scoică pe care îl ține în mână Mircea. Mă reped să-l pup și am impresia că se uită la mine cam străin. Cum se poate să mă fi uitat doar în trei zile ? Așa îmi trebuie dacă am
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
îmi spune Mircea, are numai câteva luni. Câtă memorie crezi că încape în el ? Dar eu sunt mama, ce avem noi e dincolo de memorie... Și nu știu cum reușesc, dar, când să plec la Berlin, citesc aiurea biletul de avion, încurc și aeroportul și ora de decolare și pierd avionul. Și uite așa ratez poate cel mai important festival literar european, la care cine știe când și dacă o să mai fiu invitată vreodată. Îmi pare rău, dar undeva, în secret, mă și bucur
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
treci cumva, fără să știi neapărat care-i țara unde-ai să fii aruncat. Știam sigur că sunt scriitor, dar nu aveam niciun fel de idee dacă or să afle și alții, vreodată, acest secret. Bărbatul meu lucra la un aeroport din Bărăgan, deci am ales aproape la întâmplare un post de profesoară la o generală dintr-un sat care pe hartă părea apropiat, undeva în Ialomița. În realitate, era așezat în așa fel încât între cele două puncte ar fi
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
din Italia, le măsurăm vredniciile pe când le îngrijim copiii și bătrânii, pe când le cărăm la mese băuturi, pe când le spălăm farfuriile prin baruri, pe când le măsurăm, ca Dinicu Golescu, palatele, le privim felul de trai, mobilele, grădinile, parcurile, gările și aeroporturile. Privim, judecăm, învățăm pentru că acasă școala nu ne pregătește pentru toate astea. Cel mai tenace dușman al schimbării noastre europene este chiar școala în care ne deprindem de mici că e mai rentabil să taci, să fi supus, să reproduci
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
erau disimulate de întunericul nopții. Fata reluă: ― Vrei să spui că n-ai nici o idee despre identitatea ta? Mai întâi de toate, cum ai ajuns la hotel? Gosseyn răspunse scurt: ― Îmi aduc minte că am luat autobuzul din Cress-Village pentru aeroportul Nolendia. Și îmi mai reamintesc cu perfectă claritate că m-am urcat în avion. ― Ai luat masa la bord? Gosseyn își scormoni memoria, negrăbindu-se să răspundă. Era un univers intensiv cel în care el se străduia să pătrundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
m-a avertizat Vizitatoarea. Acum îi vedeam bine obrajii ușor veștejiți, contururile moi ale bărbiei, cuta dintre sprâncene. Se cam răstea la mine, i-aș fi tras peste ochi pălăriuța aia de pichet. Scormonea în geantă, căuta ceva acolo... * Pe aeroportul din Nairobi, un Boeing 747, având la bord 361 de pasageri, s-a lovit de o hienă, fiind nevoit să renunțe la zbor. 3. „Să-mi spui unde e“, a continuat ea. „Nu se poate să nu știi...“ I-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și societăților de televiziune, așadar finanțe și comunicare, cei doi stîlpi de susținere ai noii economii. Intrarea principală a Spitalului european Georges-Pompidou, situată sub un vast plan înclinat vitrat, deschide calea spre o lungă stradă interioară, ce amintește de un aeroport. O ambianță "high tech", în ton cu celelalte elemente ale cartierului. Regăsim ideea de stradă interioară în sediul France Télévisions. Vasta terasă din fața fațadei clădirii are vedere spre fluviu, iar în sud, spre Boulogne. Uzinele Renault din Point du Jour
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
erau disimulate de întunericul nopții. Fata reluă: ― Vrei să spui că n-ai nici o idee despre identitatea ta? Mai întâi de toate, cum ai ajuns la hotel? Gosseyn răspunse scurt: ― Îmi aduc minte că am luat autobuzul din Cress-Village pentru aeroportul Nolendia. Și îmi mai reamintesc cu perfectă claritate că m-am urcat în avion. ― Ai luat masa la bord? Gosseyn își scormoni memoria, negrăbindu-se să răspundă. Era un univers intensiv cel în care el se străduia să pătrundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nori, în receptaculul care o aștepta cu câteva minute înaintea amiezii. Se făcuse deja ora două, când Cayle Clark se văzu cu hârtiile ștampilate. Ieși în aer liber. Briza îi atinse obrajii și de pe acel pisc de metal, care era aeroportul, vedea, spre apus, orașul luminat orbitor. Priveliștea îți tăia, pur și simplu, respirația, dar Clark nu irosi nici o clipă. Dintr-o cabină cu teleecran formă numărul lui Lucy. După o pauză, pe ecran se ivi fața unui tânăr: - Sunt soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
scoasă dimineața la soare, dar că asta nu ne ajută prea mult. Numai ce își pusese tălpile pe pământ, după-atâtea ore de zbor, și îl cuprinsese neliniștea. Mai întâi era bagajul care nu i se mai găsea. Stătea tremurând pe aeroportul mai liber ca în alte zile și aștepta. În sfârșit, îl recunoscu. Avusese noroc că fusese vorba de o mică încurcătură, nimic mai mult. Se spărsese ceva? Parcă nu. Avea lucruri puține, ca și cum apăruse pentru un weekend. Nimeni n-ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încurcătură, nimic mai mult. Se spărsese ceva? Parcă nu. Avea lucruri puține, ca și cum apăruse pentru un weekend. Nimeni n-ar fi crezut că aterizase ca să rămână. Era singur și nu văzuse acele locuri decât în poze. Oricum nu se potriveau. Aeroportul părea sărac, în ciuda ghirlandelor și a becurilor multicolore. Era după Crăciun, cu doar două zile înainte de Anul Nou. Se-așteptase la forfotă și sclipiri, însă totul arăta sechestrat sub un clopot de sticlă mată: pistele de zbor măturate de un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Tabar Ben-Masoud, dar părea așa o frăție în corul de voci ale numelui său, încât le simțea ca pe una singură. Comisarul îi pusese ștampila și Omar ieși printre uși, cu picioarele amorțite. Iranianul care trebuia să-l aștepte la aeroport, cu mașina, se îmbolnăvise de gripă. La ce bun să se lase condus de altcineva, când putea să îl ia pe oricare din parcarea pentru taxiuri? Dar fusese avertizat: cum apari, parcă scrie pe tine petrol și șoferii îți cer
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
seama. — Nu m-așteaptă chiar nimeni, zise fără să vrea. — Cum așa, biete omule? se miră celălalt. Ai habar un’ te duci? Îi vorbi de adresele despre care știa și de două hoteluri ce le ochise într-un pliant, la aeroport. — Pe o vreme ca asta, pun pariu că sunt pline, aș băga mâna în foc! — Am să dau niște telefoane, vorbi iarăși Omar, dar șoferul îl întrerupse: — Pur și simplu gândeam să te duc în oraș, însă nu să te
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Anul Nou, așteptase ca ea să revină. Se gândea cu încredere că, de Revelion, era imposibil ca Godun să n-o cheme. Dar, împotriva așteptărilor lui, Godun nu făcu din nou o petrecere, la fel ca atunci când îl culesese din aeroport. Nu fusese vreodată între creștini într-o astfel de noapte, dar văzu că în casa gazdelor lui nu se întâmpla mare lucru. Godun era văduv, dar Omar nu află decât cu acel prilej că femeia care trebăluia zi de zi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Veterinara! Simțea ceva ciudă în vorbele lui. Godun era gras și greoi, n-ar fi rezistat niciodată la asalturile de noapte - dar simțea totodată calmul unui camarad de nădejde. Godun îi fusese manta de ploaie, încă de când pusese piciorul pe aeroportul din țara lui, și de multe ori se-ntrebase, chiar dacă nu i-o spusese, ce s-ar fi făcut fără el. De la geam, Omar nu îi zărea decât ochii printre ramurile de vișin. Ochii și coada care lovea din când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
după bombardament. Era sfârșitul anilor ’90, Khomeini murise, li se încheiase războiul, iar în Europa căzuse zidul Berlinului. Venea primăvara, deși în Abadan era greu să știi anotimpul. Ici și colo reîncepuseră viața, erau restaurante și motelul de tranzit, din aeroport, dar grămezi de moloz se ridicau pretutindeni. Urmau să-l cazeze la un stabiliment al rafinăriei, chiar dacă din AIOC1 rămăsese doar câmpul. În Bahmanshir, la ieșirea spre râu, încercau să construiască un pod, iar pe locul cinematografului „Rex“ se puneau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se făcuseră întunecați și tăiau ca privirea de șoim. Nu vărsase o lacrimă, doar se încruntase o clipă, când își luase pașaportul prin geam, cu viză cu tot. Ghazal, care povestea toate astea, zice că nu va uita niciodată: la aeroport, femeia cu armă, care o controlase, pipăind-o conștiincios pe tot corpul, la sfârșit o îmbrățișase și-ncepuse să hohotească. Ele două rămâneau în Iran, dar Shirin Ebadi pleca, le zbura din mână torționarilor ei și mullah-ilor, Islamului reformat. De-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că l-au arestat și că a stat aici nouăzeci de zile! L-au întemnițat deodată cu mine, l-au luat chiar de la club, fiindcă l-au considerat un complice. Abia după aia s-a dovedit că se întorsese de la aeroport în urmă cu o oră, fusese cu echipa în Egipt, deci nu se putea să comită crima... Așa c-am rămas doar eu. — Shahla, dar mi-ai jurat că nu ai făcut-o și pe urmă, din probe, chiar asta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din orice alt loc. — Dar tu nu ți-ai dat seama că e o capcană? Nu știai că Nasser e plecat? întrebă pentru a doua oară Ghazal. — Sigur că știam, doar îl așteptam, stabiliserăm să vină la mine direct de la aeroport și să stea o noapte, anunțase acasă că avea să se-ntoarcă o zi mai târziu. M-am uitat la ceas pe când necunoscutul care mă sunase vorbea și mi-am dat seama că era timp ca el să fi ajuns
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-vă de treabă! ― În regulă! Poți pleca. Inginerul se foi neliniștit: ― Spuneți, domnișoară, credeți sincer în combinația asta? În cazul cel mai fericit, depășind cu succes toate etapele, vă dați seama că înainte de a ateriza statul român va alerta toate aeroporturile? ― Nimeni nu va ști de furtul tablourilor cel puțin câteva zile. Veți ateriza pe un aeroport particular. ― Bun. Și răpirea de persoane vi se pare o ispravă mai dulce? ― Nu toate statele sancționează actele de terorism. ― Documentată sînteți, în orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
combinația asta? În cazul cel mai fericit, depășind cu succes toate etapele, vă dați seama că înainte de a ateriza statul român va alerta toate aeroporturile? ― Nimeni nu va ști de furtul tablourilor cel puțin câteva zile. Veți ateriza pe un aeroport particular. ― Bun. Și răpirea de persoane vi se pare o ispravă mai dulce? ― Nu toate statele sancționează actele de terorism. ― Documentată sînteți, în orice caz. Apropo, cine mă asigură că dincolo nu voi fi păcălit? Melania Lupu rîse: ― Tablourile vor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Numai după ce se vor aduna toți oaspeții, puteți să vă semnalați prezența. Deci nu înainte de 8, 30. Până atunci vă ascundeți în pivniță. Mai ai vreo nelămurire? ― Cu dumneavoastră când facem cunoștință? Femeia râse. ― În cursul nopții de mâine, pe aeroportul particular din P. Îți urez succes! Inginerul privi lung receptorul apoi îl puse în furcă. Cu mișcări măsurate scoase seringa din noptieră, decapită o fiolă și înfipse acul în picior. Se întinse pe pat și începu să se gândească. Sus
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spărsese o țeavă, erau destul de nervoși, dar în nota normală. Nu afișau nici un fel de dispoziții criminale... ― L-ați văzut și pe Panaitescu? ― Da, cred că da. Erau adunați cu toții în hol. ― Vă amintiți poate ora... ― Evident, mă grăbeam la aeroport. Am venit să-mi iau valiza, pe la 6, 30 dimineața... ― Un moment! N-ați dormit acasă? ― Nu. Înnoptasem la o prietenă. O legătură veche... I se păru că descifrează o ezitare pe chipul maiorului. Sîntem oameni în vârstă, liberi, lucrurile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]