7,836 matches
-
să se impună acestuia, chiar cu forța, celui ce gesticulează. Pentru sublinierea unui mesaj este suficientă o singură mână, dar cel care vorbește cu pasiune folosește amândouă mâinile. Orientarea în sus a palmelor indică bunăvoință, iar poziția opusă - voința de afirmare, autoritate, dorința de a ține sub control situația. În poziție verticală, mâinile exprimă preocuparea pentru propria persoană atunci când palmele și mai ales degetul mare se orientează către corp, în timp ce așezarea inversă, cu palmele înainte, exprimă refuzul, respingerea, renunțarea. Degetele - Cel
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
dintre teorie și planul de cercetare, mai sofisticați în folosirea metodelor statistice și mai conștiincioși din punct de vedere metodologic în utilizarea metodelor calitative. Nu în ultimul rând, studiile asupra războiului și a păcii au jucat un rol important în afirmarea, dezvoltarea instituțională și consolidarea Teoriei Relațiilor Internaționale ca disciplină autonomă în cadrul științelor socioumane. Problematica războiului și a păcii a dominat, în faza inițială, agenda de cercetare a disciplinei, fiind unul dintre principalele obiecte de studiu și un subiect fierbinte în
Perspective asupra cauzelor şi transformării războaielor. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
biciuiește prin cuvinte aspre insensibilitatea compatrioților săi care nu se ridică unanim la luptă pen‑ tru recucerirea libertății pierdute. Admirația extraordinară pe care a manifes‑ tat‑o pentru Dante a constituit o altă temă centrală a poeziei. Ca o splendidă afirmare a conștiinței propriei sale valori caracteristice pentru dezvoltarea personalității în Renaștere, este și paralela pe care Michelangelo o trasează între el și Dante. Doar Dante Alighieri reprezintă în literatură acea înaltă cul‑ me pe care el, Michelangelo, o reprezintă în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
o simplă „clasificare” a întregului arsenal avangardist, ce începea tot mai frecvent să se impună în sfera mijloacelor de expresie utilizate la acea vreme (scări pentatonice și hexatonice, emanciparea coloritului armonic printr-o tendință pregnantă de autonomizare a acordurilor, precum și afirmarea culorii timbrale). De altfel, opțiunea sa pentru plasarea titlurilor la finalul Preludiilor pentru pian, intenție elocventă în sensul anulării ideii de subordonare a muzicii în raport cu formula denominativă, reprezintă una dintre formele sale de protest adresate acestei atitudini restrictive. Astfel, Preludiile
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sau efemerul la Monet, în motivele decorative și culorile fără umbre ale picturilor lui Gaugain sau Van Gogh, precum și în măiestria graficelor lui Toulouse-Lautrec. Originalitatea tehnicii de încadrare a graficelor japoneze constituie una dintre particularitățile distinctive care definesc această artă. Afirmarea concepției inedite a cadrului extras dintr-un context produce în mintea privitorului senzația unei intense activități. Astfel, asistăm la o imagine stilizată, creată prin grația și dezinvoltura artiștilor japonezi de a surprinde viața cotidiană sau clipa efemeră a unui ritm
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
evolutive, care necesită a fi conștientizate de către interpret și, ulterior, „individualizate” în planul execuției, printr-o frazare diferențiată a acestora. Evoluția armonică a discursului marchează expresiv momentele esențiale ale tabloului descriptiv, subliniind climaxul primei secțiuni ( ff - măsura 47) printr-o afirmare imprevizibilă a tonalității de , o prevestire a tonalității enarmonice de do# major care va debuta în secțiunea centrală ulterioară. Dinamica puternică este în mod considerabil amplificată de proiecția discursului în spațiul rezonant al registrului grav. În pasajele de tensionare și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
minor cu sextă și treapta a V-a coborâtă. Dar, evoluția armonică ulterioară, prezentând o mobilitate pregnantă a treptei a III-a , frecvente evadări spre noi centre tonale, scări hexatonale și cromatice sau multiple forme de parafonie, conduce la ideea afirmării unei tonalități mai mult „indicative”, decât în sensul tradițional al termenului. Impresia unei așteptări temătoare decurge din plasarea evoluției sonore în spațiul registrului grav, iar „semnalul” amenințării ce se întrevede îl descoperim în disonanța tritonului do-fa#, estompată pentru moment de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
evita mixarea inoportună a acestora. Același „firesc” al expresiei se distinge cu pregnanță în raportul de incidență ce se stabilește între vârful dinamic și punctul de climax al configurației articulațiilor melodice. Cea de-a doua structură pentatonic-anhemitonică apare expusă odată cu afirmarea materialului tematic secund. Și la nivelul microstructurii formale se remarcă un proces de delimitare a subunităților, datorat intervenției operative a aceluiași parametru agogic. Astfel, efectul limitat al indicației Cédez (Cedați) ce anticipează această apariție tematică secundă constituie o modalitate subtilă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
inițiale (expusă în tonalitatea de sol major), dar și în asociere cu expresia unei noi articulații tematice. Dispunând de o configurație predominant acordică, generată de înlănțuirea mixturală a acordurilor perfecte, aceasta din urmă conduce la o diversificare a atmosferei prin afirmarea unor spații armonice inedite și, respectiv, la major. Punctuația ritmică a unei imitații de tobă (quasi tambouro), expusă pe o pedală a dominantei de re, „anunță” numărul următor al spectacolului de circ, producând o nouă ruptură la nivelul discursului, prin
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
măsurilor 5 - 8, pedala de rezonanță se va schimba după atacul fiecărui sunet din contextul liniei melodice superioare, în scopul perceperii cu claritate a acestora, pentru ca apoi să marcheze fiecare timp al măsurilor. Pedala de surdină ar trebui evitată pe parcursul afirmării motivului tematic principal pentru a permite rezonarea distinctă a acestui „eveniment” sonor esențial, care în acest fel va marca mult mai puternic conștiința sonoră a auditorului. Exemplul 165 oferă ipostaza unui „comentariu” de chitară ce parafrazează motivul tematic expus anterior
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
redat la nivelul execuției prin delimitarea acestor pagini de rezonanțele sumbre ale decorului spaniol pierdut în urmă. Dansul Zânelor va deschide astfel o nouă etapă în contextul succesiunii de preludii ale acestui caiet secund. Decorul „aerian” se va instala o dată cu afirmarea ostinato-ului ritmic al introducerii, ale cărui salbe de arpegii ascensionale ce avansează spre rezonanțele eterice și diafane ale registrului acut, creează o permanentă sugestie a zborului. Dinamica extrem de redusă a discursului (pp), ritmul izocron al , țesătura rarefiată a scriiturii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
va urmări evitarea mixturii acestor multiple înlănțuiri armonice. Aceeași contribuție a agogicii în delimitarea structurii formale se remarcă în introducerea secțiunii mediane, în care indicația Un peu animé (puțin animat) se asociază schimbării bruște de cadru tonal (si major), precum și afirmării unui caracter mai vesel (joyeux) al atmosferei generale. Formula ritmică cu triolet ( ), sincopa inegală, predominanța binare și discursul structurat, de asemenea, pe trei planuri distincte cu același arabesc al liniei melodice superioare, constituie elemente de limbaj comune secțiunii introductive, asigurând
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
stări reflectată printr-o viziune sonoră ce explorează prin excelență ideea contrastului. Ceremonia burlescă debutează cu solemnitate în sonoritățile puternice ale imnului, care avansează prin octave în registrul extrem grav al claviaturii. Însuși debutul preludiului ce aduce în prim-plan afirmarea materialului tematic principal pune în valoare coeziunea elementelor de limbaj componente în edificarea aceleiași concepții directoare și a caracterului său impunător: utilizarea unui ritm desfășurat cu preponderență în valori mari de durată ( ); expresia tempo ului lent Grave (cu recomandarea nivelului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
identitatea acestuia. Dar, accentul violent (mf) ce restabilește tonalitatea inițială anunță rememorarea concentrată a elementelor tematice ce au jucat un rol esențial pe parcursul întregului preludiu: melodia „amabilă”, ritmul punctat într-o formulă augmentată ( ) și „semnalul” imnului în octave. Acestea preced afirmarea concluziei în ff pe un acord de fa major lipsit de echivoc, succedat de rezonanțele sale în p la cele două registre extreme ale claviaturii. Calitatea interpretării acestor pagini depinde de valoarea umorului pe care îl descoperim printre rândurile acestora
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ipostazele active în timp și istorie a fractalului numit ,,femeie ortodoxă". În încheierea primei părți a lucrării, Felicia Cordoneanu se referă la un alt model tipologic specific ortodoxiei - soția preotului ortodox sau prezbitera. Alcătuit sub forma unui studiu de caz, afirmarea socială a prezbiterei ca ipostază specifică a femininului ortodox conține o cercetare ce are la bază interviul individual și cel semistructurat luat unor soții de preoți. Rezultatele sunt bine analizate sociologic, urmărindu-se anumite obiective și ipoteze clar formulate în
Prefață. In: Condiția socială a femeii în ortodoxia românească actuală [Corola-publishinghouse/Science/84987_a_85772]
-
biciuiește prin cuvinte aspre insensibilitatea compatrioților săi care nu se ridică unanim la luptă pen‑ tru recucerirea libertății pierdute. Admirația extraordinară pe care a manifes‑ tat‑o pentru Dante a constituit o altă temă centrală a poeziei. Ca o splendidă afirmare a conștiinței propriei sale valori caracteristice pentru dezvoltarea personalității în Renaștere, este și paralela pe care Michelangelo o trasează între el și Dante. Doar Dante Alighieri reprezintă în literatură acea înaltă cul‑ me pe care el, Michelangelo, o reprezintă în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
dezvoltarea atenției, coordonării, perseverenței, spiritului de echipă, specifice mediului socio-educațional în care aceștia evoluează, elaborate cu ajutorul conducătorului procesului educațional; 2.2. să se integreze și să acționeze în echipe conform regulilor și sarcinilor stabilite; 2.3. să manifeste dorință de afirmare și capacitate de autodepășire. Activități de învățare - 2.1 . efectuarea de parcursuri aplicative pentru dezvoltarea coordonării; realizarea unor activități motrice pe grupe; autoaprecierea reacțiilor organismului la diferite tipuri de efort. Activități de învățare - 2.2. autoaprecierea și acceptarea corespunzătoare; încadrării
Activit??i motrice curriculare si extracurriculare by Valcu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/83655_a_84980]
-
unei camere video; prin examinarea urmelor lăsate în urma parcurgerii cronometrate a unei distanțe pe care se pot imprima foarte vizibil contactul tălpilor (pe pistă foarte bine nivelată și ușor umedă). Valoarea de frecvență a pașilor pentru atleții în curs de afirmare este de 4-4,5 pași/secundă, iar pentru sprinterii recunoscuți, frecvența pașilor poate să fie între 4,8-5 pași/secundă. Frecvența pașilor de alergare depinde însă în ceea mai mare măsură de capacitatea sistemului nervos central de a transmite rapid
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
continuu. În procesul de antrenament pentru a regla această creștere se pot folosi alergări cu start de jos sau start de sus cu pășire pe semne de control. Semnele de control (10-12) se pot așeza pentru sportivii în curs de afirmare începând cu primul semn la 40 cm, următoarele crescând distanța anterioară cu încă 10 cm (primul pas = 40 cm, al doilea pas = 50 cm, al treilea pas = 60 cm,....al zecelea pas la 130 cm ), iar pentru atleții avansați poziționarea
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
copilului. Astfel capitolul al patrulea se intitulează "Designul cercetării" și vizează demonstrarea practică a celor afirmate în capitolele anterioare. Rezultatele obținute prin aplicarea chestionarului școlarilor mici și ghidului de interviu cadrelor didactice și din studierea documentelor școlare au dus la afirmarea ipotezelor speciale adică vulnerabilitatea la neglijare este în funcție de sexul copiilor; se anticipă dificultăți de adaptare școlară la fete comparativ cu băieții. Fetele sunt mult mai sensibile, mai atașate, mai dependente. Și vulnerabilitatea la neglijare este în funcție de structura familiei, de proveniență
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
aleagă, să creadă, dar lipsește comunicarea). La nivel filosofic, Friedrich Nietzsche a exercitat o influență considerabilă și adesea controversată asupra gândirii generațiilor ce au i-au succedat. A reevaluat filosofia Greciei antice (în studiul Nașterea tragediei) în defavoarea clasicismului, văzut ca afirmare a viziunii raționale și în consecință decadent. În special, tragedia greacă a fost interpretată ca o expresie a impulsului vital sau ca „moment dionisiac”. Nietzsche critică valorile fundamentale ale societății, ajungând la negarea oricărui principiu ce ține de cenzura transcendentă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
critică valorile fundamentale ale societății, ajungând la negarea oricărui principiu ce ține de cenzura transcendentă (imposibilitatea omului de a cuprinde și de a înțelege cunoștințele precedente informației sensibile bazate pe o percepție, din cauza limitării impuse de către „Marele Anonim”) și la afirmarea liberului arbitru, ca destin imanent al omului despre care scrie: Apollo, zeul prevestitor al grecilor și stăpânul artelor plastice, întruchipând liniștea înțeleaptă a plăsmuitorului, este pus în antiteză cu Dionysos. Nietzsche identifică starea apolinică în visare, în starea onirică și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a-și supralicita importanța), asociațiile de luptă împotriva sectelor (pentru a justifica amploarea acțiunilor întreprinse), responsabilii politici (pentru a se așeza în postura de cruciați împotriva unui flagel social), undele media (pentru a câștiga audiența sau a-și vinde publicațiile). Afirmarea culturii de masă este însoțită de confruntări ale societății umane contemporane, dezorientate, incapabile de a soluționa multitudinea problemelor stringente. Așa numita cultură „de consum” promovează cultul forței, alte vicii umane, ceea ce denotă lipsa unei perspective clare în procesul de fundamentare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în desfășurarea existenței universale a parnasianismului francez. Primele manifestări se fac simțite după 1880, la câțiva ani după publicarea celui de-al treilea Parnas contemporan. Momentul nostru istoric era deosebit de semnificativ: prestigiul românesc pe plan internațional în urma războiului independenței, puternice afirmări pe plan cultural. Școlile și orientările literare trecuseră de la preocupări sociale, politice și larg culturale la orientări spre o artă de promovare a valorilor estetice, rolul Junimii în acest sens impunânduse pe prim plan. Dar Junimea nu reușise să imprime
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
istoria sa personală, aceea a formației sale intelectuale, a legăturii cu propriul său corp, a construirii unei imagini de sine. De altfel, în scrierile tânărului se poate identifica tirada virilitate-personalitate cultură, în care ideea de virilitate este strâns legata de afirmarea personalitații, pe de o parte, și de performanțele intelectuale, pe de alta. În Gaudeamus, „pericolul”, „umilința” de a se îndrăgosti sunt evocate de mai multe ori. Dar tot i se va întampla în cele din urmă, după întalnirea, în 1926
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]