9,537 matches
-
intr-un magazin specializat în vânzarea de păsări, hamsteri, iepuri, câini și pisici și spune patronului că ar dori să cumpere un papagal vorbitor. Acesta îi arată câțiva, de diferite culori, menționând și prețurile cel verde 100 de lei, cel albastru 200, cel galben 500, cel roșu 2000. Cumpărătorul se interesează asupra motivării diferențelor de preț și i se explică faptul ca aceasta e dată de numărul de cuvinte cunoscute și vorbite de fiecare papagal 100 de cuvinte, 200 etc. Cumpărătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bucurie nemărginita imaginându-mi că undeva, pe o straduță, intr-o biserică, într-un parc, într-o bodegă, puteam să întalnesc pe "cineva" îndrăgit .Și erau atâția! Lucas Cranach cel Batrân, Bach, Liszt Goethe, Schiller, Schopenhauer și de ce nu "Ingerul albastru"-Marlene Dietrich! Ne rezervasem din timp cazarea la Hotel Elephant, unde deși tariful era "usturător" merita! Nu mai era construcția din 1696 unde se întâlneau la discuții aprinse Goethe, Schiller, Herder,Liszt... și care fusese demolată în 1937 și reconstruită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am deschis o expoziție la Dresda, de "Artă plastica românească" în preajma Zilei Naționale de atunci-23 August-și spre surprinderea mea în vitrina unei cofetării din centru orașului am văzut un tort de forma hărții României , colorat în roșu, galben și albastru. Am intrat în cofetărie și am fost servit chiar de "artistă", o româncă măritată cu un neamț și care în modestia ei mi-a spus că îi e dor de țară și că tortul s-a născut din dorul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dădea o notă de distincție, chiar dacă era dezacordată și nimeni din ambasadă nu știa s-o readucă la viață, nici măcar cu "gama măgarului"! La capitolul dotări, dispuneam de două Dacii negre, una capitonată cu roșu, pentru șeful misiunii, cealaltă cu albastru, pentru toți ceilalți. Din vremurile bune mai trona în garaj un Chevrolet "De Luxe", cu doar 12000 de kilometri la bord, lung de 15 metri, pe care nu aveam voie să-l folosim și primisem sarcina de la MAE să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sud de Temuco până la frontiera cu regiunea vecină, Aisen, cale de sute de kilometri, se pot întâlni vulcani de peste 2000 metri și zeci de lacuri care de care mai frumos și mai viu colorat, în game surprinzătoare de verde și albastru. Lacurile sunt de origine glaciară, formându-se în urma eroziunii milenare a solului și adunând ape din topirea zăpezilor. Mulți vulcani din zonă fiind activi, unele lacuri s-au format prin acumularea de lavă în albia râurilor, lava răcită constituindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
șosele pustii! Mă gândeam însă la deviza MAE, "Semper fidelis patriae" în traducere liberă: "Mereu credincios patriei", și mi se părea că voiajez precum prințul din "1001 de nopți" pe covorul fermecat alături de prințesa mea brunetă și cu ochi albaștri (albastru civil, de Voroneț, nu militar!). Dacă prima mea deplasare "în interes de serviciu" a fost pentru salvarea românilor "eșuați" la Sao Paulo și a doua în capitala Brasilia, cea de a treia avea să mă poarte cale de 800 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
excelente preparate din alge, "fără colesterol"). Când vremea nu-i favorabilă ieșirilor pe ocean, meșteresc din oasele și cartilajele de rechin tot felul de minuni cruci, coliere, cuțite, casete, fiind neîntrecuți și în modelarea lutului, pe care îl colorează în albastru. Fără a putea fi acuzat de "furt intelectual", îmi permit să "împrumut" din volumul soției "Fluturi de mătase"(Editura Junimea, Iași, 2007) o frumoasă poezie: Punta del Diablo Un drum lăturalnic rupt din șosea! Cobor încet, cu mirare spre țărm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
case mărunte pierdute prin ierburi. Sat pescăresc cu fete frumoase scufundătoare și flăcăi vânjoși, ce se zbat să smulgă oceanului pești și alge și scoici. Când scapă din încleștarea de ape, plămădesc cu migală obiecte mărunte de lut smălțuite-n albastrul furat cerului. Punta del Diablo așa i se spune locului unde oceanul nu se odihnește nicicând, născând talazuri înalte și de temut și bătrânii pun din os de rechin cruci albe la poartă! Întoarcerile de pe Costa de Oro la Montevideo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trecut recent "Coloanele", la New York, a făcut-o nu cu DADA, mânzul lui Tristan Tzara, ci cu mânzul roz cu zvastica "la purtător". "Bravos națiune, halal sa-ți fie", vorba lui Nenea Iancu!) Ce culoare are ministerul? Roșu, galben și albastru, ca steagul patriei, care, conform Constituției, Titlul I, Articolul 12, "culorile sunt așezate vertical în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu". Deci "albastru" e cu lancea. În continuare? Cum sunt recrutați și promovați diplomații? Tot prin sistemul PCR
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
halal sa-ți fie", vorba lui Nenea Iancu!) Ce culoare are ministerul? Roșu, galben și albastru, ca steagul patriei, care, conform Constituției, Titlul I, Articolul 12, "culorile sunt așezate vertical în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu". Deci "albastru" e cu lancea. În continuare? Cum sunt recrutați și promovați diplomații? Tot prin sistemul PCR? (pile, cunoștințe, relații). Nici vorbă! Examene și concursuri riguroase și obiective! Există o gândire în asigurarea cu cadre? Nu cred! Sunt opinii ale unor cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mult decât un loc de muncă, reprezentând o familie, un mediu profesional și de camaraderie, unde m-am simțit apreciat, sprijinit și împlinit, am fost binecuvântat cu superiori și colegi minunați, am cunoscut lumea și o lume de oameni interesanți. "Albastrul" din aceste rânduri nu este unul inventat, nici căutat cu premeditare, el a existat și este dureros că mai există într-o instituție definită pretutindeni în lumea civilizată drept "de excelență", din atașamentul meu pentru aceasta și pentru carieră izvorând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Le citesc lui Silk și Schimmel unele dintre cele care Îmi plac mai mult. B)utur) și poezie, un gând bun pentru un prieten mort și o scurt) dup)-amiaz) de decembrie a c)rei lumin) se adâncește de la un albastru stabil spre unul mai Închis, măi incert. Cand m) opresc, simt c) mi-e frig. Silk este la fel de obișnuit cu frigul precum morsa cu gheață. Poeții m) conduc Înapoi la moară lui Șir Moses Montefiore*. Le spun: —A fost extraordinar
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În cinci minute suntem În afara orașului și coborâm În vitez) coasta muntelui. În avioanele care circul) sâmb)ta nu se afl) hasidimi. Servim cafeaua deasupra Mediteranei. Plutim peste ceea ce știm c) este frumos - frumusețe deasupra noastr) și sub noi, un albastru mai Închis și unul mai deschis - f)r) s) simțim nici vitez), nici mișcare. Suntem suspendați și auzim În avion de toate și primim b)uturi una dup) altă. Bem cu paiul suc de portocale dintr-o cutie de carton
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cut un pod de cale ferat) peste cascadă Schaffhausen... Nu exist) vale liniștit) În Anglia pe care s) nu o fi umplut cu vacarmul șantierelor...” Norii nu mai sunt cumulus aurii, ci se Întind cenușii sub noi, ca lâna, Între albastrul intens care se Întinde Înspre nord și p)mântul Înghețat. Trecem prin acest v)l gri și iat) hibernala Anglie, de-un verde-Închis, ca un parc. Și aerul sinistru al Londrei, o bun) terapie pentru spiritele tulburate. Mergem la Hotelul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Învăț din greșeli. Trecerea mea prin Teatrul Național a fost un astfel de noroc. În liniștea cabanei din nordul statului New York, de unde scriu aceste rânduri, mă opresc o clipă să respir aerul proaspăt, să privesc printre copaci cerul de un albastru puternic, ce-mi amintește de Suedia sau de Canada, care nu e prea departe. Regăsesc prin scris nevoia de atenție și de lucru solitar, combinată cu plăcerea de a visa ori, simplu, de a privi În jur. În ciuda impresiilor nebuloase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
zburând printre florile Întunecate din grădina Julietei. Mama făcea tot ce putea ca să Încurajeze sensibilitatea mea generală față de stimulii vizuali. Câte acuarele a pictat pentru mine! Ce revelație am avut când mi-a arătat liliacul crescut din combinația roșului cu albastrul! În casa noastră din St. Petersburg, scotea uneori dintr-o nișă secretă din peretele camerei ei de toaletă (În care mă născusem), o grămadă de bijuterii, ca să mă amuze Înainte de culcare. Eram foarte mic pe atunci și acele diademe, coliere
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
grijă din pământ ceva cu adevărat frumos, cum ar fi o familie de pui de edulis cu capișoane sau acea varietate de scaeber asemănătoare cu marmura. În după-amiezile Înnorate, singură În ploaia măruntă, cu un coș pe braț (pătat cu albastru pe dinăuntru de cineva care pusese afine În el), mama pornea Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind din adâncurile nebuloase ale unei alei din parc, mica ei siluetă, Într-o pelerină cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui Golovnin, din peninsula Seward, din vestul Alaskăi, unde trăiește fluturele Parnassius phoebus golovinus (care cere neapărat un sic), descris de doctorul Holland; dar străbunicul nu are cu ce se lăuda În afară de râulețul foarte albastru, aproape indigo, chiar scandalos de albastru, care șerpuiește printre stânci ude; căci a părăsit curând marina, n’ayant pas le pied marin (după cum se exprimă vărul meu Serghei Sergheevici, care mi-a dat informații despre el) și a trecut În garda moscovită. S-a căsătorit cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
personaj familiar din mica ei lume, se bucurase teribil În toamna precedentă - de a culege de pe jos și de a aranja apoi pe o foaie mare de hârtie frunze de arțar care alcătuiau ulterior spectrul aproape complet al culorilor (minus albastrul - mare deziluzie!), de la verde la citron, de la citron la portocaliu și așa mai departe, trecând prin nuanțe de roșu la purpuriu, maroniu-purpuriu, din nou la roșcat și Înapoi prin citron la verde (care era foarte greu de găsit și atunci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
franceză, Încă vagă, care Îi va lua locul. Iar acum creioanele colorate intră În acțiune. Cel verde, printr-o simplă răsucire a Încheieturii mâinii, putea produce un copac creț sau vârtejul provocat de un crocodil care s-a scufundat. Cel albastru trasa o simplă linie de-a curmezișul foii - și orizontul tuturor mărilor era acolo. Unul Îngrozitor de tocit Îmi ieșea mereu În cale, ca să mă Încurce. Cel maro avea veșnic vârful rupt, la fel și cel roșu, dar uneori, imediat după ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după un pasaj solid, dificil. 5 Între timp decorul se schimbă. Copacul plin de promoroacă și uriașul troian de zăpadă cu gaura lui gălbuie fuseseră curățate de un servitor tăcut. După-amiaza de vară este Însuflețită de nori repezi care Înfruntă albastrul cerului. Pe cărările grădinii se mișcă umbre cu ochi. Brusc, lecția ia sfârșit și Mademoiselle ne citește pe veranda unde rogojinile și scaunele Împletite degajă un miros tare, de paie, În zăpușeala din aer. Pe policioarele albe de la ferestre și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aici fluturi arctici cu totul speciali, ale căror imagini sau, și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din ghearele părinților ei, care erau „des bourgeois de Paris“, după cum am auzit pe cineva spunându-i mamei, ridicând ușor din umeri. Am interpretat În felul meu acel dispreț, știind că oamenii aceia veniseră tocmai de la Paris În limuzina lor albastru cu galben (o aventură mondenă pe atunci), În schimb fuseseră atât de meschini Încât s-o trimită pe Colette Împreună cu cățelul și guvernanta ei cu un tren cu vagoane obișnuite. Câinele era o femelă de fox-terrier cu clopoței la zgardă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă cu niște balamale ruginite de peretele de sub fereastra de la răsărit, prin ale cărei despărțituri, două sau trei, unele fără geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de roșu beat, puteai zări râul. Pe o scândură a pardoselii, zăcea pe spate, la picioarele mele, o muscă de cal moartă, lângă rămășițele cafenii ale unui mâțișor de mesteacăn. Porțiunile văruite În curs de dezintegrare de pe interiorul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cădere violentă de apă, sub care copacii se clătinaseră și se smuciseră, a fost redusă dintr-odată la niște linii oblice aurii și tăcute, ce se izbeau, când scurte când lungi, de fundalul tot mai domoalei agitații vegetale. Vârtejuri de albastru voluptuos se desfășurau Între nori măreți - grămadă peste grămadă de alb pur și cenușiu purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau masca mortuară a unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]