KorAP: Find »[drukola/base=alunga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...216 217 218 ...368 >

9,188 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

aici, În apa care curge. Când și când, bourul Încolțit dădea câte un muget. Sângele Începuse să-i șiroiască pe picioare și pe burtă, dar fârtații lui pășteau fără grijă - Îi vedem doar cum Își scutură când și când mușchii, alungând câte un muscoi gras care Îi ciugulea. Erau la numai câțiva pași de lupta de sânge În care unul de-al lor fusese Încolțit, dar niciunul nu-i alerga În ajutor. Dacă ar fi pornit măcar doi sau trei peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
albastre chirăiau precum babele, cuibărindu-se prin frunzișul ce părea să nască niște nori numai ai săi. Eu deschideam drumul, Logon mă urma la doi-trei pași, iar Runa mergea Îndărătul lui cu Unu În brațe, fluturând dintr-o blăniță ca să alunge țânțarii. Enkim Încheia șirul și tot fluiera ceva ce semăna a cântec de pasăre. Spunea că așa fac ai lui acasă când se satură de ceva. - Dar tu de ce te-ai săturat? l-am Întrebat. - Eh, făcu el. Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fi spus ce i-ai spus, Îmi zise și rămase În urmă, lăsându-mă cu ale mele. Mda, uite că până și la luptă erau bune cuvintele, măi Moru, măi. Cu vorbe mă Îmbrobodise Enkim și tot cu vorbe Îl alungasem, fără să fie nevoie să-i arăt ce ucigaș eram Încă din pântecul maică-mi. Cu toată ciuda ce mă cuprinsese, Însă, nu izbuteam să-mi scot din minte nici cum mă smulsese Enkim din mâinile uriașilor cu coarne de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu mine doream doar să Împărțim vorba tuturor. Pe urmă, am aflat că vrăjmașii noștri au pornit pe urmele noastre pentru că voiau ca fiecare neam să vorbească pe limba lui. Barra rămase pe gânduri. Făcu un gest de parcă ar fi alungat o muscă, deși pe frigul ăla Înghețaseră toate muștele, după care Întrebă: - Tu așa știi? Că totul a pornit de la vorbe? - Păi, cum?... De la vorbe a Început lupta asta, de la ce altceva? Iarăși tăcu. Pufni de vreo două ori. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

această soartă: nu devin, cum se spune În aceeași ordine de idei, long‑sellers. Însuși sistemul de producție și de distribuire a cărții ca (orice altă) marfă, ajuns În Statele Unite la ultimele sale consecințe, cere continuu produse noi care le alungă pe cele mai vechi din campania publicitară, din „imperiul efemerului” (elocventa definiție dată modei de Gilles Lipovetsky) și, În cele din urmă, din raftul librăriei. Chiar când produc fenomene de societate (ca, mai recent, seria cărților cu Harry Potter, pătrunsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

la piață, în magazine, în birturi, pretutindeni și întotdeauna, toată viața sa, din tot sufletul și până la moarte, asta-i! TOȚI: Așa! Așa! Să vadă și ei cum e! MARAT: Cine va fi prins ca nu joacă teatru va fi alungat din oraș, va fi urmărit, va fi prins, va fi blestemat, va fi interogat, i se vor tăia nasul și urechile, limba și pleoapele și va fi ghilotinat. Toți cei care vor fi bănuiți că nu joacă teatru vor fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cinstea mea! N-am crezut o vorbă! Înțelegeți? N-am crezut un cuvânt. Am crezut doar... că totul e o poveste... și că doar povestea e... reală... (Pauză; fiecare din ei rămâne țintuit de propriile sale gânduri; ȘEFUL GĂRII își alungă printr-o mișcare a capului toate fantasmele și reia.) ȘEFUL GĂRII: Știți, în gara noastră.. În această singurătate... orice poveste devine monstruoasă... se întinde, se divide la nesfârșit, se amplifică, înghite totul, curge, ne pune cu genunchiul în pământ... Înțelegeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

trafic de valută și bișniță cu aur? Studiați faptele domnului consilier Antrocarp. Sau contactați-l pe domnul Gasperină Brandarbulea. Unul dintre puținii eroi adevărați ai revoluției, care și-a riscat printre primii viața și a intrat în sediul ceceului să alunge dictatura. De-asta a și condus comisia de la județeană, care a eliberat certificatele de revoluționari. Cunoaște cel mai bine cum au devenit faptele. Și, de altfel, mi-a mărturisit-o chiar dumnealui, mai are și acum listele cu datornicii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
la Interne, adus de Teohari, a trimis vorbă să-l salte, că-i știa secretul. Nu putea să-l omoare, dar l-a aranjat la canal, apoi la Aiud. Până a pățit-o și Teohari: în martie ’52 l-au alungat din ceceu, cu Luca, cu Pauker. A aflat că picase și Tudorache dintr-o bucată de ziar strecurată de un caraliu mai milos. Era și avântul ăla de după Cehoslovacia, cu discursul lui Ceaușescu care înnebunise mapamondul. Chiar și-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
nașterii, an, lună, zi, mușcându-și nervos buzele, apoi o privi îndelung, zâmbind stânjenit. - Adică, surâse el, dumneavoastră spuneți că sunteți doamna aceasta din documentul de identitate? Respectiv, persoana autentică. Flutură buletinul prin dreptul ghișeului, ca și cum ar fi încercat să alunge muștele acelea de pe coltucul de chiflă de graham. - Bineînțeles, ridică ea din umeri. Dar cine credeți că sunt? - Respectiv, adică sunteți doamna Inochenta Pancratz? - Exact. Soțul meu... De fapt, părinții lui n-au vrut cu țî normal. Pe vremea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
vezi. Să nu zici că nu ți-am spus... - Mamă, hai acasă. Dormi, bei o cafea, te liniștești și p’ormă mai vorbim! Gina ieșise din prăvălie. Își cumpărase ceva. Agita o sacoșă galbenă, din hârtie. - Du-te la ea! Alung-o! N-o lăsa să mai vină, șopti femeia. Nu vreau să mai discut cu ea. N-am ce să-i mai spun. Mă strezează de spaima spaimelor! Pufni răutăcioasă. - Ce să-i mai spun... Poate doar să-și pună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-n casă să nu dau ochii cu ăia. Că... Hohoti. Mai trase o dușcă. - Dar acuma m-am lămurit. A venit Tomnea cu ăia, să dea ei cu foc și pucioasă peste toți care l-au chinuit de l-au alungat. Așa i-a ieșit și Andromandei. Să vezi ce-o să mai vedem noi! - Rozi, suspină Valentina, nu mai fi speriată, dragă. E-așa de frumoasă viața și tu.... Nici nu-ți dai seama ce sentiment am trăit pe viu. Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
țineau îndreptate spre ei. Cântau zoriți, rugându-se doar, dacă cumva Dumnezeu nu urmărea și el revoluția de la București în direct la televizor, să-și îndrepte atenția și spre treptele vilei lui Burtăncureanu, să facă o minune și să-i alunge pe cei cu armele de la poartă. Revoluționarii fuseseră luați prin surprindere. Conducătorul lor, inginerul Nisip, răcni dintr-o dată: „Băi, ascultă la mine comanda! În genunchi! Biserica aici de față e cu noi! Și cultura e cu noi! Să cântăm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
luați prin surprindere. Conducătorul lor, inginerul Nisip, răcni dintr-o dată: „Băi, ascultă la mine comanda! În genunchi! Biserica aici de față e cu noi! Și cultura e cu noi! Să cântăm și noi încă o dată slavă lui Dumnezeu că am alungat dictatura! Jost teroriștii!“ A îngenunchiat plutonul. Burtăncureanu a făcut un ușor semn cuiva dinspre garaj. Apăru un ins durduliu, cu o lanternă în mână. - Vandaxoane, strigă Burtăncureanu. Adă niște lumânări de-alea mai groase. Și tricolorele, că avem musafiri. Peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
demult care le uitase la mine, că mai trăgea și la mine când venea aici, așa de amintire, că nu mai era nimic între noi, dar nu putea să uite ce fusese demult și nici eu nu puteam să-l alung, când venea la mine mort de beat și mă punea să-i povestesc cum fusese tinerețea noastră de-au distrus-o securiștii și turnătorii care erau peste tot, de obicei stătea la hotel când venea, la hotelul „Pelicanu de aur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Goncea cum încă era el pă atunci se ținea cu sora lui Gasperină, numai ce murise doamna Viorela la congres și Sanepida, sora lui Gasperină, se mutase la Goncea și-i făcea menajul în casă cum ar fi, o mai alunga din când în când, când venea ordin să-i ridice pă vreunul de-ai lui Brandaburlea, că Ceaușescu trimitea ordin din când în când, de sărbători mai ales, să raporteze cum stă la județ cu infracțiunile și morala socialistă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa neumplută de toată colcăiala ălora și moartă eram de-atâta colcăială și moartea venea atât de dulce, ca lintița sub lună zăceam când venea moartea aia de la Macatist, sfârșeală slobozitoare și atât de lină mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-și vadă de chef și o luă pe Magda să-l însoțească în vechea lor plimbare spre gara fluvială. Din dreptul stânei prinseră a-i urma doi cățelandri dolofani, crăcănați, abia ținându-se pe picioare. Ea a dat să-i alunge, a strâns câteva pietricele, a aruncat după ei, dar ghemotoacele acelea nu se dezlipeau de pașii lor. Le adulmecau urmele, stârniți de cine știe ce mirosuri ademenitoare, de scârțâitul pantofilor lui, de umbrele lor lungite mult în țărâna drumului. Magda se pomenise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
n-aveam ce să-ți spun. Trebuia să vin neaparat aici, altfel... - Cetățean de onoare, chicoti ea. - Vezi și tu. Ca și la țiganii ăia ai tăi. Acum ăștia de-acum îmi dau diplome, ca și cum nu tot ei m-au alungat atunci. Au adulmecat banii mei și mă onorează cu diplomele și cheile lor. Și toți se jură că nu ei au dat cu pietre după mine. - Nu ei au dat. Erau alții cu pietrele pe-atunci, știi și tu. - Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

galbenă, cu cotețul câinelui aflat aproape de gard, puțin mai la stânga - răzoarele părăsite, iar în partea dreaptă strada. Toate urmau să se limpezească în câteva clipe. Deocamdată curgea o ceață mare și dureroasă, pe care ochi mei se străduiau să o alunge clipind. S-a lămurit întâi casa, cu cotețul ei gol. Undeva, jos, se mișca ceva ca un animal. Mi-am frecat ochii cu pumnii. În sfârșit am văzut clar. Casa galbenă avea ferestrele deschise, trântite în lături cu atâta putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
tremurau. Mi s-a părut că văd țeava unui tanc printre aracii grădinilor din depărtare. M-am întors la grajd. - Pleacă de aici, am auzit o voce stinsă care părea trezită din somn. Pleacă de aici... Înăuntru, Sonia încerca să alunge pisica neagră care îi dădea târcoale și începuse să miaune. Femeia se ridicase în capul oaselor și arunca neputincioasă în animal cu mănunchiuri de paie. Pisica se ferea, sărea în lături și voia cu încăpățânare să se apropie. — Ajută-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
cafeaua de pe jos. Distanța nu e așa de lungă, dar înaintez încet, ca orice bătrân. Am deci timp să mă gândesc. Mă gândesc că sunt o victimă a nerecunoștinței propriului copil. Ideea îmi trezește autocompătimirea și nu încerc s-o alung, deși îmi dau seama că e un sentiment de mâna a doua. Carnea și sângele meu mă scuipă. Vlăstarul crescut din sămânța mea s-a poticnit din creștere și-o va lua pieziș pe sub tufe ca o plantă parazită. Multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
un Dumnezeu, da, da, există, acum Bălăceanu e în opoziție și ziarele de scandal nu se mai satură de el. Într-un fel, asta mă răcorește. Stau așa în fiecare zi, într-o apatie pe care nu mi-o poate alunga nimeni și nimic. Nu vreau să mă întorc în Buzău, vreau doar să treacă orele și să mă culc. Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
asta mă răcorește. Stau așa în fiecare zi, într-o apatie pe care nu mi-o poate alunga nimeni și nimic. Nu vreau să mă întorc în Buzău, vreau doar să treacă orele și să mă culc. Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură. Atunci oalele redevin copii cu fețe urâte, îmbrăcați în pulovere roase la guler și mâneci, care scot pe gură aburi când răsuflă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
eroul, indiferent de acțiunile pe care le faci, chiar dacă aceste acțiuni înseamnă să te slugărești în fața unui client care vede fire de păr în fibrele cărnii sau o verzeală dubioasă în trupul unui castravete murat. Se cuibărea în sufletul tău alungând orice sunete inutile, cum erau cele ale radioului din pereți, iar acest lucru afecta pozitiv munca noastră, a angajaților. Fiecare tavă ce aștepta să fie umplută primea pachetele călduțe în ritmul alert al lui Indiana Jones. Paharul de plastic cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]