5,494 matches
-
se revedea fragmentul din Proloage de la Începutul textului). De unde au apărut ele și prin ce tour de passe passe? Tradiția a folosit rețeta amalgamării personajelor, adică a contopirii a trei personaje, diferite la origine, Într-unul singur, plecând de la câteva aluzii și, probabil, de la omonimie. Pentru a Înțelege mai bine cum stau lucrurile suntem obligați să ne Întoarcem din nou la textul evangheliilor, concentrându-ne de data aceasta asupra unui episod „de tranzit”, cunoscut Îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de tradiție, până aproape de zilele noastre, nu este justificată, dar, cum am văzut, nici Întâmplătoare. Ea Își are temeiul În elementele sugerate Într-un fel sau altul de evanghelii. Tradiția a Îmbogățit biografia martorului privilegiat al Învierii Domnului speculând câteve aluzii risipite ici, colo și omonimia (mai mult de jumătate din femeile prezente În evenghelii se numesc Maria). Grigore cel Mare Nu voi stărui asupra exploatării patristice a figurii Mariei Magdalena. Am ales doar câteva mostre relevante. În Comentariul la Cântarea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
contopirea celor „trei Marii” Într-una singură, furnizând scenariul care se menține viguros În subconștientul colectiv creștin, a fost papa Grigore cel Mare (mort În 604). În două omilii despre evanghelii, 25 și 33, Grigore face pasul decisiv, transformând simplele aluzii sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan Într-o biografie oficială, ca să spunem așa. Omilia 25 a fost rostită la San Giovanni in Laterano În Joia Mare a anului 591 și are ca temă principală Noli me tangere. A doua
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
semn de salut intim nu doar de persoane de sex diferit, ci și de persoane de același sex. În evangheliile canonice există mai multe notații de felul: „Isus l-a iubit” pe cutare ucenic, fără ca expresia respectivă să presupună vreo aluzie erotică. E foarte clar Însă că ideologia feministă favorizează interpretarea otova, depistând În gestul lui Isus unul din argumentele cheie ale mariajului carnal Între Mântuitor și Maria Magdalena. Reinterpretarea ideologică a datelor canonice A doua strategie de reabilitare și, implicit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Din punctul de vedere al lui De Boer e normal ca mărturia ei să fie subliniată, dat fiind că este vorba despre mărturia unei femei Într-un context machist. 7. Frica În fața perspectivei morții iminente a „ucenicului iubit”. Criteriul face aluzie la Ioan 21, 21-23: „Întorcându-se, Petru Îl vede pe ucenicul pe care l-a iubit Isus urmându-L (cel care, la cină, s-a aplecat peste pieptul Lui și a zis: Doamne, cine Te-a trădat?). Văzându-l așadar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
iar metateza si-/is pare dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, Întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, În acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă În legătură cu verbul aramean scheqar, „a Înșela”. Iuda Iscariotul ar Însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a ales, Înseamnă că apostolul care-L va preda trebuie exonerat de vina principală. El n-a făcut decât să Îndeplinească o misiune divină, conferită În chiar momentul alegerii sale „printre cei doisprezece”. Ioan nu se mulțumește aici cu o aluzie. Într-o paranteză exegetică, el dezvăluie cititorilor identitatea personajului vizat de Isus. Și o face cu o precizie de funcționar al stării civile, declinând numele complet al Împricinatului: „Iuda, [fiul] lui Simon Iscariotul”. Este cea mai completă formă a numelui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
explicație care va intra ulterior În folclorul medieval creștin: Iuda se grăbește să moară Înaintea lui Isus ca să beneficieze de milostenia Acestuia. Altfel spus, Iuda se judecă singur, devine propriul său judecător, gest de orgoliu, impardonabil. Origen nu face nici o aluzie la soarta postumă a ucenicului pierdut, nu vorbește nici de condamnarea lui, nici de o posibilă salvare. El spune doar că Iuda a avut șansa mântuirii in extremis, după trădare, dar că a luat, pentru a doua oară, decizia greșită
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să-l ucidă pe trădător și să-și răzbune, În felul acesta, Învățătorul. Dar planurile Îi sunt dejucate de Pilat. Într-adevăr, În chiar seara zilei În care Isus Își dăduse sufletul, căpetenia serviciilor secrete romane, prinzând din zbor o aluzie a lui Pilat, pregătește operațiunea. Iuda e ademenit În grădina Ghetsimani de o seducătoare „agentă” locală și acolo este Înjunghiat. Foarte interesantă este și piesa lui Marcel Pagnol, Judas, montată În 1955 la Théâtre de Paris, sub directa supraveghere a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
păcatul comis după botez. Te-ai botezat, s-a isprăvit, nu mai ai voie să păcătuiești. Aceștia exclud, pe de o parte, pocăința din partea păcătosului, pe de altă parte, capacitatea harului de a lucra și de a ierta, bunătatea harului. Aluzie clară la donatiști! Contrargument de bun-simț: ce se Întâmplă cu creștinii care au primit botezul de mici, fără să fie conștienți de „povara harului” pe care o duc În suflet? Aceștia sunt excluși de la mântuire, din moment ce mintea lor nu era
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se adresează Filocalia, socotit singur responsabil de reușita sau eșecul „lecturii sale practice”. În comparație cu vechile tratate patristice de formare spirituală, care consacră pagini Întregi relației maestru - discipol, socotită obligatorie pentru Îndrumarea spirituală, În cazul de față nu se face nici o aluzie la așa ceva. Această „democratizare” a idealului creștin Întru desăvârșire este marea schimbare adusă de curentul filocalic. Cel de-al doilea aspect care trebuie subliniat: varianta românească a Filocaliei diferă din multe puncte de vedere de cea a lui „Nicodim-Tzelatis”, adusă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
aduce argumente În favoarea unei mistici creștine de natură practică și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, Înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară Între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse În volumul al VII-lea din Filocalie, Stăniloae
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
reînnoirea teologiei În peisajul contemporan. 2) Stăniloae a Întreținut legături privilegiate, exclusive, cu Tradiția oficială, acceptată sau impusă de Biserică, respingând din oficiu orice teologie creatoare, dinamică, riscantă (Origen, Evagrie etc.). În același timp, el nu face decât foarte puține aluzii la Părinții latini (din care, evident, nu a făcut nici o traducere). Latinii nu-l interesează! Singura excepție, după câte știu, este Laurențiu de Novae, un sfânt „proto-român” din secolul al VI-lea sau al VII-lea, căruia i-a consacrat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Biserică, ca un izvor astupat, ar fi din nou deschise tuturora. Ei ne asigură că, prin metoda aceasta, toate dificultățile ar dispărea, dificultăți care nu-i paralizează decât pe cei ce se țin strâns legați de sensul literal al Bibliei (aluzii clare la articolul lui Daniélou). Alții corup adevărata gratuitate a ordinului supranatural, Întrucât susțin că Dumnezeu nu poate crea ființe dotate cu inteligență fără să le cheme spre viziunea beatifică (evidentă legătura cu volumul lui De Lubac). Concluzia: Înapoi la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o utopie religioasă ce conține puternice elemente pedagogice și didactice menite să modeleze mințile și sufletele cetățenilor. Metaforele clasei și cazărmii se potriveau perfect cu reputația lui Lenin În cadrul partidului, unde tovarășii Îl numeau „germanul” sau „Herr Doktor” ca o aluzie nu la perioada petrecută de el la Zürich, ci, pur și simplu, la „firea sa organizată și la autodisciplina lui” (Conquest, „The Somber Monster”). Lenin, What Is to Be Done?, p. 80. Ibid., p. 84 (sublinierea Îmi aparține). Ibid., p.
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Marx ne atrage atenția asupra proprietății private a mijloacelor de producție, precum și asupra divizării societății În clase antagonice. Conceptul de „ființă generică” este aici esențial. Conceptul, de tip antropologic, va fi Însă treptat abandonat. În Ideologia germană și În Manifest, aluziile la „omul total” devin din ce În ce mai rare. Das Kapital (tomul I, 1867) descrie fetișizarea mărfii și procesul de reificare (Verdinglichung). Accentul este pus pe mecanismul prin care raporturile sociale dintre ființele umane sunt transformate În raporturi Între obiecte. Chiar dacă În anumite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
inervării unei rețele de cogniții de către un nucleu semantic, prin punerea În evidență a ceea ce el numește „scheme figurative”, care constituie soclul reprezentării În psihanaliză (aparatul psihic fiind, În mintea subiecților chestionați În vederea acestei anchete, organizat În jurul complexelor din care aluziile la libido sunt eliminate). Puțin mai târziu, diverși specialiști, precum Jean-Claude Abric, Claude Flament, Christian Guimelli, Pascal Moliner, Michel-Louis Rouquette sau Pierre Vergès, vor vorbi despre nuclee sau sisteme centrale și despre scheme cauzale. Diferite cercetări reiau aceeași abordare, precizând
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
important în procesul de consolidare a miturilor tradiționale ale secolului al XIX-lea. În primul rând, chiar alegerea sa a fost văzută în general ca un eveniment miraculos, care confirmă destinul special al Poloniei. Mai târziu, predicile sale, care făceau aluzie la ideea vocației speciale a Poloniei, au avut un larg ecou. Agravarea crizei economice și sociale a Poloniei comuniste n-a facut decât să accentueze fenomenul. Este dificilă estimarea impactului Papei asupra mândriei poloneze, autoorganizării rețetelor politice independente și asupra
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Astfel, fără surpriză, reprezentanții intelectualității, chiar după căderea vechiului sistem, au întreprins acțiuni individuale și colective, pentru a-și asuma rolul de critici mai mult sau mai puțin constructivi ai reformelor liberale de după 1989. Unii dintre acești reprezentanți au făcut aluzie la caracterul stângist al "primei" Solidarității (1980-1981) care, după ei, a mobilizat milioane de polonezi cu slogane în favoarea justiției sociale și a libertății naționale. În numele grupurilor precum "Solidarnosc Pracy" (Solidaritatea Partidului Muncii) sau sindicatul "Solidarnosc 80" care ilustrează trădarea idealurilor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
practică au Înțeles schimbarea de direcție și temându-se de furia Conducătorului, XE "Antonescu, Ion" și-au modificat În mod corespunzător, retroactiv, rapoartele pentru a le pune de acord cu concepția Conducătorului XE "Antonescu, Ion" (vezi infra). Antonescu a făcut aluzie, pentru cei care l-au Înțeles, că armata soluționează chiar În acele zile „problema evreiască” În Basarabia XE "Basarabia" și Bucovina XE "Bucovina" . Zvonuri despre „soluția românească” au ajuns și la urechile evreilor - iar la 8 iulie, chestorul Poliției din
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
subofițer să plece la Tg. Frumos, de unde să ia În primire și să conducă la Călărași jud. Ialomița XE "Ialomița" , un tren format din 35 vagoane În care era Îmbarcați 2.530 evrei”91. În acest fragment nu există nici o aluzie la existența unui comandament german, care, chipurile, ar fi Împiedicat autoritățile românești să-i debarce pe evrei la Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" ; și nu se pomenește de nici un ordin pe care l-ar fi dat Stăvrescu XE "Stăvrescu (general
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
la 31 octombrie 1941, de către primăria Târgul Frumos, XE "Târgul Frumos" rudelor evreului Pincu Meir XE "Meir, Pincu" din Iași. În paragraful privind locul decesului s-a specificat „În trenul ce venea de la Iași”, la 1 iulie 1941, fără nici o aluzie la „trenul morții”. Prin forța Împrejurărilor, biroul Contenciosului a devenit, după Comunitatea Însăși, cea mai importantă instituție pentru evreii din Iași. Al doilea obiectiv, după obținerea actelor de deces, era obținerea de certificate de totală paupertate pentru 7.500 de
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
șdeocamdatăț inutile măsuri vexante sau definitive cum ar fi: sterilizarea, expulzarea etc.”. Asocierea unor termeni ca „sterilizare” și „expulzare”, care nici ea nu era considerată „definitivă”, și Între soluția definitivă și „emigrare”, fără menționarea destinației, constituie mai mult decât o aluzie - este vorba de un viitor negru pentru evrei din toată Europa. După câte se știe, termenul sterilizare, ca parte dintr-o soluție oarecare, destinată evreilor, a apărut atunci pentru prima oară În presa românească. „Neclaritatea” cu privire la tot ceea ce privea soarta
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
În presa românească. „Neclaritatea” cu privire la tot ceea ce privea soarta evreilor din România a fost de fapt clarificată de vicepreședintele Consiliului de Miniștri, Mihai Antonescu XE "Antonescu, Mihai" , Într-un interviu acordat presei italiene, publicat concomitent și În România. El cuprindea aluzii Îngrijorătoare cu privire la ceea ce-i așteaptă pe evrei, afirmații cum că măsurile care au fost deja luate - pogromul de la Iași, Începutul exterminării În Basarabia XE "Basarabia" și Bucovina XE "Bucovina" ș.a. - nu constituie ultima fază. Mihai Antonescu XE "Antonescu, Mihai" a
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
rebeliunea evreilor de la Iași și despre lupta lor Împotriva armatelor româno-germane. Descrierile au fost făcute, chipurile, de pe teren, ceea ce a stimulat Încrederea În cititor. Dar Iașiul nu a fost prezentat ca un caz singular de „rebeliune” evreiască. Ziarele au făcut aluzie, fără să prezinte amănunte, la alte acțiuni asemănătoare care s-au petrecut În diverse orașe din România, creând impresia că este vorba de o acțiune de mare amploare și În colaborare cu inamicul, cu scopul de a lovi În Armata
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]