9,447 matches
-
unui ultim plânset... A fost iubirea noastră poate un blestem... Și astăzi mă întreb și astăzi te mai chem, în vise lungi și-n doruri nerostite Și în cuvinte de tine-ndrăgostite. Chin a fost, când mult prea dulce, când amar Tu poate, nici măcar nu ai avut habar... Lăcrimau în ceață copaci de frunze goi Când risipeam tăcerea clipei peste noi. Târzie toamnă-i azi prin gând, iubitul meu Ploi se duc pe vânturi și mi-e tot mai greu Să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Te lovim cu sete, Nelegiuiți, punem cununi de spini. Când pentru ură nu avem regrete, Mâhnire-s ochii Tăi, cu milă plini. Pe lemnul sfintei cruci duci grea povară, Pentru păcatul nostru simți dureri, Când Te hrănim cu fierea cea amară, Tu ne-nvelești cu blânde mângâieri. Te osândim de-o neagră veșnicie, Miel blajin purtat spre junghiere, Dar Tu ne ierți cu-aceeași dărnicie Să trăim prin moarte, înviere! Renaștere Am renăscut strângând nemărginirea în sufletul meu veșnic covârșit De
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dorurile mele, Iar gândul, ca o pasăre măiastră, Mă poartă către tine printre stele... Și orele se duc, noaptea se cerne în dimineți cu ten de chihlimbar; Eu mă trezesc cu lacrimi printre perne, Le simt pe buze gustul lor amar. Așa trăiesc, din amăgiri și vise, în lumea asta poate e banal, Dar eu visez cu pleoapele deschise Un colț de rai... în spațiul sideral. Eu mă hrănesc cu amăgiri și vise Și lacrimi beau din cupa de cristal. N-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
perfect... în EU Te-am așezat Te-am așezat în inimă Pe partea stângă, Ca să-i fie greu să plângă Și-n fiecare zi, la răsărit Să-ți ureze:"Bun găsit!". Pentru zilele din urmă, Când gura îmi va fi amară, Lăsând albinele să te transforme-n ceară, Să facă un opaiț cerului meu, Când îmi va fi mai greu, mai greu... Fatal Trezit din somnul anestezic, Nevrând să mai tândălească, A plecat la pas ușor Prin Grădina Mpărătească. Și mergând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
adun scântei din vreme-n vreme, din focul stins al celui vechi îndemn... Sub zări o stare tristă groaznic geme, răsună-n nopți fragile de blestem. Dorinți, în rit de muguri ne adună pe urmele lăsate-n bronzul viu, și-amar topiți de sete până-n humă mai dezgolim un cer pentru pustiu. Ne prindem în tăceri ca depărtarea, când plânsul a uitat să ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
usturime de ochi pierdut în lăcrimare, eu scriu o sete de iertare ce m-a topit în întregime. Eu scriu din suflul de căință, cu focul vinei strâns în oase, aștern cuvintele pioase cu remușcări și neputință. Eu scriu suspinele amare ce mi-au lăsat în suflet semne, eu pun pe focul jertfei lemne și dacă nu mai scriu mă doare. Eu și primăvara Primăvara blândă, cu ninsori brodată, în palton de iarnă, negru, croiul drept, s-a oprit zâmbindu-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
continuu: o, cât te ador! Adunam în palme blânde buburuze ... ea a stat o clipă, când, neașteptat, am simțit sărutul înflorit pe buzeîl mai simt și-acuma, știu că n-am visat. Ploaie tragică Ploua încet și tragic cu picături amare, alunecam pe străzi tăcut și-ngândurat, mă îmbăta durerea cu gust de disperare, se închidea pământul sub cerul înnorat. Pe străzi de frig, murdare, mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se închidea pământul sub cerul înnorat. Pe străzi de frig, murdare, mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în lacrimi de doliu tinerețea și toate erau lacrimi strivite fără rost. Ardeau dureri amare în suflet fără număr, eram o rugă frântă pe-altarul dărâmat și aș fi plâns în hohot nebun pe orice umăr, m-aș fi lăsat de-oricare străin îmbrățișat. Durea ceva în mine, mă mistuia-n neștire, o umbră din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe rama fotografiei prăfuite abandonată-n visele șoptite. Mă așez pe banca din scânduri zăcute, îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv în ramă îmi scap un sâmbure de-amar când pașii mă uită la final. Remarc năuc cum preț de o clipită îmi ațipește și amurgul în timpul ce nu-și află ispită. Tu dor neinventat Citește-mi gândurile toate, înalță-mi zborul nerostit și nu-ți feri privirea; găsește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de talpă pustie pe cărarea ce-și caută rostul și-și vrea mântuire. Dau pasului meu o toamnă cu miros de castane, când vremea îmi curge în liniști pe pală de vânt, trecătore. Strâng mâinile mele în rugă de ploaie amară, ridic edificii în seara de taină să-mi crească din ele altare. Teama de ferestre Adulmec lacrima pe obrazul icoanei și simt a lumii visare. Descopăr neîndoielnica frumusețe în aripa îngerului dăinuitoare ce-și prelungește zborul pe pământ. Prin fereastra
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sunt în curs de tipărire într-o nouă antologie. își scutură timpul petala Nu ridica tu, primul, piatra! Nu mă lovi, oricum mă doare! Nu-i cerul vinovat că poarta Nu se deschide, azi, spre soare! Și nu-mi zâmbi amar și aspru De dincolo de zări apuse! Nu stinge cel din urmă astru, Sub geana pleoapelor închise! își scutură timpul petala Peste îmbrățișări pierdute; Iar lacătul închide zala Iubirii cu ecouri mute. Urme de pași se sting în noapte, Pierdute-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
spre ceruri suie Sfâșiată de-al meu glas. Și ecoul din privirea-mi Tristă, goală,’nsingurată, Se izbește de-al meau suflet Și mă doare înc-o dată. Suflet rătăcit în ceața Vobelor înșelătoare, Pustiită-ți este viața, De-nfloriri triste, amare! Pe-o tristă piatră de hotar ... Pe-argintul unui colț de stea, într-un balans cam... inegal, Stau față-n față, viața mea Cu ne-mplintu-i ideal. într-un pariu fără de minte Și-o miză ce-i din start pierdută, Destinul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
idealul se destramă, Viața, în joc, mărește miza. Nu vrea să piardă, îi e teamă; Cu vânt, înlocuiește briza. Dar într-o zi, stând obosit Pe-o tristă piatră de hotar... Pariul se va fi sfârșit; Iar idealul? Un gust amar. Din timpuri demult apuse Din timpuri demult apuse, Când nu știam ce-i un atom, Când, din copac se coborâse Maimuța, vrând să fie om, De-atunci omul este slugă Și cel mai crud al său stăpân. Unul a învătat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Glasuri goale, mai goale decât stele Și mă pătrund gândurile sparte Ce mă adorm cu liniștea din ele Destin Uitat de soartă cu sufletul cuprins De agonia viselor fugare în lumea largă destinul mi s-a stins Pe pânzele durerilor amare Și-n ploi nocturne la margine de gând Un zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare singur prin tăcerea moartă Iar când noaptea târziul suie zarea Sorbind în taină lacrima
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Rătăcești printre umbrele nopții albastre și pustii Și speri să găsești căldura și dragostea visată Ce se deschide într-o rază de speranță, Când ninge cu petale din visuri-fluturi. Nu Suntem Singuri! în această zi când cerul plânge cu lacrimi amare, Pentru prima dată, văd în ochiii tăi durere Și o mare și nerostită întrebare. Ești suflet ce înoată într-un ocean de vise Ce-și lasă gândul să rătăcească în privirea mea, căutând un secret ce ajută Să-ți dăruiească
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iasă la iveală din trupul meu Zdrențuit de-o iubire eternă. Astăzi, cred c-ai închis în sufletul tău Chinul unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte sentimente amare căzând în hău. Toată viața vom zbura mână-n mână printre aștri Murmurând... Nu suntem singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful vieții găsești Mii de-ntrebări fără răspuns. De ce când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Zâna Iubirii. Ce poartă pe umerii albi, albi de mirare gânduri ce devin flori de crini ce se pierd în ruguri de visare. Dar viața curge ca o apă cu torente, zidind între moleculele sale, mersul lumii. Cu o durere amară încerci să convingi Nemurirea că-n sfera iubirii suntem călători printre aștrii albaștri într-o noapte de cristal cu crini. Neliniște în ploaia de himere negre-al neființei Ne risipește vântul amar și fără sens Din nori curg lacrimi, sfâșâind
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
între moleculele sale, mersul lumii. Cu o durere amară încerci să convingi Nemurirea că-n sfera iubirii suntem călători printre aștrii albaștri într-o noapte de cristal cu crini. Neliniște în ploaia de himere negre-al neființei Ne risipește vântul amar și fără sens Din nori curg lacrimi, sfâșâind sufletul ființei Suflet bântuit de mareea ce inundă dens Un mister și o dinamică explosivă. Pare un Big-Bang însetat de cunoașteri Ce-i supt de vârtejul, vârtejul devenirii Dar nămolosul cer prinse
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dor de simțirile tale ce fermecau văzduhul, răsunând într-un cântec divin. *** Asculți tăcerea sublimă Ce doare sub munții de vise. Și simți cum trupul se scurge Prin jgheabul inimii Lichefiate. Privești cu ochii duși pe gânduri (scăldați de lacrimi amare) Fantasma ce-ți joacă-n minte Știind că niciodată, de rușine, Nu o vei privi deschis Spunându-i adevărul care doare. Strângi pumnii cu înfocare, privind derutat. Ești plumb în mănușa de mătase Dar te prăbușești cu multă jale în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
picta dorințe și mă ascundea prin vise Ce erau efortul sufletului de-a vorbi cu cerul. Și desenai curcubeul ce ștergea din minte amprente false de iubire. Râde iubirea când vine ... Plânge iubirea când pleacă. Arde visul în palma destinului amar iar Marea este gigantica lacrimă de suspine și speranțe ce apar și dispar în harta din Cartea Iubirii cu număr impar! Cartea Vieții Bătrânul mag citește-n Cartea Vieții, Destinul umanității prin veacuri. O visterie doldora de leacuri, Un loc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o slujbă ca menajeră, dar a fost dată afară a doua zi pentru că s-a îmbolnăvit. Trebuie să se sprijine de pat ca să se ridice, iar respirația ei e greoaie. Rong, sora mea, îi fierbe leacuri din plante. Pe lângă frunzele amare, doctorul i-a prescris coconi de viermi de mătase. Mirosul îngrozitor mi-a intrat în haine și păr. Kuei Hsiang, fratele meu, a tot fost trimis să împrumute bani de la vecini. După o vreme, nimeni nu i-a mai deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu care vine la mine e ca să mă roage să îl însoțesc la locurile imperiale de rugăciune. În zilele senine, facem excursii în afara Pekingului. Petrec ore în șir în palanchin, și nu pot să mănânc decât un regim cu frunze amare - ceremoniile cer „un trup necontaminat“. Când ajungem la locurile de rugăciune, implorăm ajutorul strămoșilor imperiali. Îmi urmez soțul și mă arunc la pământ, făcând plecăciuni până când mi se învinețesc genunchii. Majestatea Sa se simte întotdeauna mai bine pe drumul înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mesagerilor. Strigau de parcă ar fi fost ultimele cuvinte din viața lor: „A căzut Shanghaiul!“, „Chiang Nin a căzut!, „A căzut Hangchow!“. Copil fiind, am compus o poezie cu versuri care rimau cu „căzut“. Tata n-a putut decât să zâmbească amar. Când nu mai putea îndura, se retrăgea în mijlocul unei audiențe. A îngenuncheat zile întregi în fața portretului bunicului meu. Ne-a strâns pe noi toți, copiii, soțiile și concubinele sale, în Sala Dezvoltării Spirituale. Apoi și-a recunoscut rușinea. Asta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gândesc, te rog. — Am permisiunea Domniei Voastre să deschid tsungli yamen, atunci? Vă veți ocupa să fie alocate fondurile necesare? — Sper că asta este tot ce-mi ceri. Hsien Feng închide ochii. Prințul Kung clatină din cap și un zâmbet amar îi brăzdează chipul. Încăperea e învăluită într-o tăcere adâncă. Văd pe geam slujnicele care aleargă după copii, în timp ce aceștia țopăie peste pietrele dintr-un heleșteu. — Am nevoie un decret imperial, Majestatea Voastră. Vocea prințului Kung sună de parcă ar cerși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ÎNSUȘIRE PIERDUTĂ ...Am uitat să mai povestesc. Odinioară, în ziua în care am scris O adunare liniștită, credeam că voi ajunge povestitor. E o însușire pe care am pierdut-o și mă întreb dacă nu simt în mine niște regrete amare la această "amintire". Ia să vedem! Să mă gândesc... Nu, nu simt nici un fel de regrete! CUM SCRIEM Psihologia creației a interesat totdeauna pe cititor cum scriem? Arghezi povestește undeva că Slavici, fiind la închisoare, a cerut în clipa când
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]