6,246 matches
-
Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care lucrez”: „Luceafărul răsare în această legendă [..] Cred că e un gen cu totul nou acela pe care îl cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit...” (Ed. cit., pag. 266) Aceia care au căutat cu obstinație o dramă a geniului în Luceafărul, pornind de la o însemnare marginală a autorului, vor fi dezamăgiți citind acum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zilele de aur ce mi le-ai dăruit...” (Ed. cit., pag. 266) Aceia care au căutat cu obstinație o dramă a geniului în Luceafărul, pornind de la o însemnare marginală a autorului, vor fi dezamăgiți citind acum „liniște perfectă”, „senin ca amorul meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă punem confesiunea epistolară alături de alte constante din versuri și proză, să le zicem cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
răsare în această legendă, tu nu vei fi geloasă pe el, fetițul meu cel gingaș și mititel [...]. Cred că e un gen cu totul nou acela pe care îl cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronica, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit. Căci tu ești regina stelelor din cerul meu și regina gândurilor mele...” (Ed. cit., pag. 266) Data scrisorii (aprilie 1882), adăugată de mâna Veronicăi, confirmă că este vorba
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în cuplu, pe care știm că poetul a cunoscut o, este doar condiționarea fizică ce întreține visul perenității ei. Poezia erotică, nu lipsită de senzualitate, din perioada ieșeană, pusă în relație cu unele fraze din corespondență, evidențiază trăirea intensă a „amorului”, exaltarea bucuriilor clipei, dar și sentimentul inconsistenței și efemerului: „Nu e păcat / ca să se lepede / clipa cea repede / ce ni s-a dat ?” (Stelele-n cer). De aceea poetul caută fericirea comunicării totale, a „înțelegerii”, pentru a 20 încununa „furtuna
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cvasifolclorică, la fel ca și „angelizarea” de inspirație religioasă, presupune un risc recunoscut de bărbatul îndrăgostit: „Prea mult un înger mi-ai părut / Și prea puțin femeie / Ca fericirea ce-am avut / Să fi putut să steie (S-a dus amorul...). Mai mult, acest „derapaj” de imagine atrage după sine situarea în paradoxal sufletesc: „Puteam numiri defăimătoare / în gândul meu să-ți iscodesc, / Și te uram cu înverșunare / Te blestemam, căci te iubesc!” (Te duci...). Sau: „Spuneți de ea tot răul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în care, în strâmta mea chilie, / Tu să domnești ca fiică, stăpână și soție” (Ibid.). Este „soluția” motivată horațian (carpe diem) și în finalul meditației Stelele-n cer: „Până să mor / Pleacă-te îngere / La trista-mi plângere / Plină de amor. // Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?”. 4. Ipostaze personalizate Există câteva situații în care iubita primește numele sau chiar ceva din aureola femeii sfinte a creștinismului: Maria. În balada Strigoii, Arald, regele
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
-am fost / Să ți-o sacrific ție...” Altfel spus, dacă mama l-a născut, iubita este femeia care îi dăruiește viață a doua oară, prin îndrăgostire: „Și totuși, totuși, scumpo, de nu te-aș fi văzut / Au astă bogăție de-amor aș fi avut?” (Ibid). Citind în paralel O, mamă și sonetul Apari să dai lumină..., se constată că iubirii filiale și iubirii 29 erotice din elegie i se opune adorația pentru Maica Preacurată. Poetul este conștient de „vină”, se află
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
consens cu mărturisirea făcută în corespondența intimă și, totodată, atestată de cea mai mare parte a operei: „Dacă am avea religie, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât 8 Demetrio MARIN, op. cit , p. 114. 36 amor, dar n-o avem, de aceea numai în noi înșine putem crede și pe noi înșine ne putem întemeia.”9 După cum se poate observa, Eminescu avea, totuși, o religie: religia propriei personalități, în care crede și pe care se întemeiază
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care lucrez”: „Luceafărul răsare în această legendă [..] Cred că e un gen cu totul nou acela pe care îl cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit...” (Ed. cit., pag. 266) Aceia care au căutat cu obstinație o dramă a geniului în Luceafărul, pornind de la o însemnare marginală a autorului, vor fi dezamăgiți citind acum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zilele de aur ce mi le-ai dăruit...” (Ed. cit., pag. 266) Aceia care au căutat cu obstinație o dramă a geniului în Luceafărul, pornind de la o însemnare marginală a autorului, vor fi dezamăgiți citind acum „liniște perfectă”, „senin ca amorul meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă punem confesiunea epistolară alături de alte constante din versuri și proză, să le zicem cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (d) " Când rămâneau
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
I.], care a tăcut fără a lua atitudine, și ce împărat! Prea-puternicul Wilhelm al II-lea, suveranul cel mai trufaș, cel mai vulnerabil, cel mai sensibil din lume. El hrănește toate orgoliile, toate pretențiile personale, atotștiutor și victimă a unui amor propriu atât de monstruos și de complicat, încât, uneori, chiar și judecata pare a-i fi pusă în pericol. Căror gânduri descumpănite, cărei scene delirante de reproșuri a servit oare drept cadru acest cabinet? Îmi închipui și că acești pereți
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
său, care a tăcut fără a lua atitudine, și ce împărat! Prea-puternicul Wilhelm al II-lea, suveranul cel mai trufaș, cel mai vulnerabil, cel mai sensibil din lume. El hrănește toate orgoliile, toate pretențiile personale, atotștiutor și victimă a unui amor propriu atât de monstruos și de complicat, încât, uneori, chiar și judecata pare a-i fi pusă în pericol. Căror gânduri descumpănite, cărei scene delirante de reproșuri a servit oare drept cadru acest cabinet? Îmi închipui și că acești pereți
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
simt, că de aici voi începe. Prietenia noastră, abia înfiripată, nu va avea de suferit? Dat fiind că el caută de la bun început acordul lor în ceea ce mă privește, înclin să cred că va fi impresionat de criticile lor, dar amorul meu propriu nu va fi rănit. Ce-mi pasă! Va avea de suferit doar această prietenie atentă, dificilă, care se teme că se va lovi chiar din seara asta de o barieră, acolo unde ne așteptăm la o bucurie. De
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
de pe vremuri. De aceea și sunt cadrele didactice remunerate acolo la categoria "muncă de maximă dificultate". Parcă nu se întâmplă totuși ce aud că se întâmplă aici: elevii fumează în bănci, vorbesc pe telefonul mobil, ascultă muzică, sau chiar fac amor în fundul clasei, se bat până la sânge și se droghează. Ung tabla cu oțet ca profesorul să nu poată scrie, ies toți pe geam și pleacă la cafea, își insultă profesorii și uneori chiar îi agresează, iar pe câte o profesoară
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
care este unul pasional). Așa cum cartierele de periferie ale marilor orașe au devenit niște mahalale, tot astfel sentimentele tari s-au mahalagizat, fiind urlate și scuipate în public, în versuri penibile și rizibile. Iubirea ori dragostea s-a preschimbat în amor și sex, fiind verbalizată în mod trivial și ieftin. Mahalaua a pătruns în suflete, întrucât mahalaua concretă, spațială, a provocat nașterea unei mahalale sentimentale. Impurificarea, superficialitatea, vulgaritatea au coagulat într-o formă de cretinism verbalizat în ceea ce privește erosul. Mahalaua masculinității și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
La numai doi ani, a cunoscut-o pe Frida. Atunci, Strindberg nu-și pierduse încă încrederea în iubire și „prețuia mult mai presus dragostea femeii decât cea a bărbatului“. Dramaturgul era perceput, se pare, nu doar ca un iubitor de amoruri, ci drept un feminist. Gazetarul anonim de la 1901 îi redă opiniile pe baza unei scrieri din 1879, Camera roșie: „bărbatul și femeia încheie o legătură liberă, nici unul din ei nu renunță la independența sa; fiecare respectă slăbiciunile celuilalt și astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
îl face „să intoneze din nou imnul dragostei“, „să cerșească o rază ochilor vrăjitori“, îi schimbă convingerile, iar Strindberg mai face o dată jurământul. „Nu este așa, emfatici mysogini - în teorie, că trebuința fiziologică se substituie cu succes complexelor relațiuni de-amor?... O singură privire de femee și am vedea reînviind și în pustiul deziluziei poezia dulce a extazului, farmecul admirației până la delir... nu este așa, triști apostoli ai mysoginiei?“ Poate că așa o fi fost. Dar un lucru mai trebuie spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
la sala de sport, antrenor de box. Îl găsiți sigur de la ora diiiiing... diiiing.“ ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Caligrafie Ni se întâmplă din ce în ce mai rar să scriem de mână, atunci când completăm formulare, mâzgălim șervețele sau aruncăm litere neglijente pe bilețele (de amor, de cumpărături). Caligrafia e una din puținele arte la care avem acces (poate suntem afoni, n-avem stil sau dansăm ca o scândură în ploaie) și noi ne purtăm cu ea nepăsător, la limita disprețului. Totul începe din clasa I
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
sunt festivalul de la Sibiu, cel de la Craiova sau cel de la Piatra-Neamț, atunci prezența criticilor, a oamenilor de presă este foarte importantă, pentru că ei îți dau feedback-ul. PROGRAM Euro Art Iași 2008 Luni, 19 mai: » Ateneul Tătărași, ora 18.00 - Amor venețian, Universitatea „Babeș-Bolyai“, Cluj » Teatrul „Luceafărul“, ora 20.00 - Dialoguri și fantezii în jazz, cu Ion Caramitru și Johnny Răducanu » Casa de Cultură a Studenților, ora 22.00 - Sânziana și Pepelea, Teatrul Național „I.L. Caragiale“, București Marți, 20 mai: » Ateneul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Chivu. Asta-i tot ce mai avem. În rest: o becaliadă sinistră, la fel de ridicolă și compromițătoare, pe termen lung, ca și vechea Daciadă. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Portocalia, bis Să recapitulez din numărul trecut cum, deși nu-s capabilă de amoruri la prima vedere (fiindcă am multe dioptrii și nu dibui bine un chip nici măcar cu ochelarii pe nas), Portugalia m-a lovit în moalele capului de cum am zărit-o. Am povestit ce-am căutat la Lisabona și-n împrejurimi între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
fumez o țigară. Am rememorat diverse faze din copilărie și-am rămas șocat să văd că el ține minte unele lucruri care pentru mine păreau uitate pentru totdeauna. Ce n-am uitat e că, la un moment dat, în preistoria amorului meu, eram cumva îndrăgostit de soră-sa. Prilej cu care mi-am adus aminte de adevărata mea primă iubire. N-aș putea spune cum arăta fata și nici măcar cum o chema. Mi-a plăcut pentru că nu era de pe la noi. Venise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Amor de iarnă Un fulg de nea căzut ușor Pe-obrazul tău roșu aprins Aduce-aminte de-un amor Care-a trecut...dar nu s-a stins; Iar viscolul ce viu pornește Cu frig și pulbere de gheață În spirit tânăr el
A doua oară unu by Ciocan Codrin Cristian () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92931]
-
Amor de iarnă Un fulg de nea căzut ușor Pe-obrazul tău roșu aprins Aduce-aminte de-un amor Care-a trecut...dar nu s-a stins; Iar viscolul ce viu pornește Cu frig și pulbere de gheață În spirit tânăr el trezește Durere, dragoste și...viață. Cum invincibil crezi că ești Când nu mai ai ce pierde, Așa
A doua oară unu by Ciocan Codrin Cristian () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92931]
-
zbătându-se Între aripioare de velur, rup necruțător din sufletul nostru vulnerabil, adăpostit degeaba la umbra promisiunilor Înfocate... Posibil ca gelozia să fie precum umbra, Însoțitoare permanentă sub soarele copleșitor al pasiunii, dispărând doar odată cu Învăpăierea atât de fertilă a amorului trupesc și spiritual... Nu are nici o importanță că În final mi-am contrazis rândurile de la Început!!! VERBA WOLANd Cogitațiuni (II). Despre sfătoșenia cărților Ruxandra CESEREANU A fi neutru În eseu poate fi un gest aristocratic și ultrapoliticos, dar, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]