14,847 matches
-
să zâmbească întunericului. Scopul scuză întotdeauna mijloacele. Iar lumea ei nu era decât o încrengătură de mijloace dintre cele mai murdare pentru atingerea unor scopuri care se împleteau, neînțelegîndu-se niciodată asupra unei ordini de priorități. Și prin ochiurile acestei țesături ample, în care zăceau încurcate destinele tuturor oamenilor din Abație, Maria vedea lumina lui Dumnezeu. 16. Când simți pentru prima dată pământul zguduindu-se sub picioare, Abatele gândi pentru o clipă că sfârșitul se dezlănțuie cu o furie divină. Zgomotul unei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că puteau ignora o chestiune atât de importantă precum... - Punctele Lagrange? Glumiți?! Când au murit oamenii ăștia nimeni nu știa nimic de tactica luptelor spațiale... Bella se prăbuși pe scaunul de unde se ridicase pentru a-și însoți protestele cu gesturi ample. - Crezi? întrebă el pierit. - Sunt sigur. Dacă o să vă gândiți mai bine, Sire, o să vedeți că asta explică și de ce a căzut Klemplantul. Nu a fost nici o trădare. Pur și simplu au atacat din spatele liniilor de apărare orbitală. Fără să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe Kasser. - Nu știu. Maestrul poate vorbi pentru sine și, crede-mă, o face foarte bine. Cred că a apreciat inocența ta. - Iarăși folosești cuvinte pe care nu le înțeleg. - E încîntat de cât ești de necunoscător... Într-un gest amplu, care îi învolbură mantia, Xtyn aruncă în aer, în fața sa cele cincisprezece pumnale rituale și apoi le făcu să plutească ușor în jurul sau. - Un copil neștiutor poate să rănească ușor pe cei imprudenți, rânji tânărul. - Excepțional, aplaudă N'Gai Loon
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
The Encirclement of Narrative. On Franz Stanzel's Theorie des Erzählens", Poetics Today 2 (1981), 157-182). O polemică detaliată cu această foarte importantă contribuție a lui Dorrit Cohn la dezbaterea despre teoria narațiunii, care de altfel cuprinde și o comparație amplă a teoriei mele cu Discursul povestirii [Figuri III] al lui Gérard Genette, trebuie, din motive legate de spațiu, să se desfășoare în altă parte. În textul noii ediții au fost corectate o serie de erori ale primei ediții. De asemenea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Astfel, se pune astăzi întrebarea dacă nu cumva literatura și mai cu seamă operele narative nu mai sînt de fapt accesibile unei abordări teoretice sistematice ca problemă pur teoretico-literară, ci în primul rînd ca problemă parțială în cadrul unor încercări mai ample de a înțelege realitățile intelectuale și sociale ale culturii noastre. Cînd Iuri Lotman și colaboratorii săi caută să înțeleagă 3 funcția "culturii" drept "agresiune a regularității împotriva sferei iregularității" și cînd Umberto Eco prezintă 4 drept țel al semioticii concepute
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pară reală. Booth a creat sintagma "retorică a disimulării" pentru a desemna acest proces al estompării faptului că lumea ficțională își are originea în imaginația autorului 50. Probabil că de acum este limpede de ce a fost provocată o asemenea discuție amplă prin teza lui Hamburger potrivit căreia o funcție narativă, nu un narator, se poate discerne într-o situație narativă auctorială, în timp ce un narator personalizat este vizibil doar într-o situație narativă la persoana întîi. Prin această teză discuția trece de la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
corespondențele și interdependența elementelor narative particulare, adică structura narativă în cel mai larg sens. Această abordare este echivalentă cu renunțarea la orice aspirații către o analiză și o clasificare a formelor mai complexe și interdependente din cadrul unui context sistematic mai amplu. Prin urmare, ar fi de dorit ca ambele metode să fie recunoscute ca abordări complementare cu accente diferite: analiza trăsăturilor subliniază descrierea exactă a elementelor narative individuale, în însăși specificitatea lor, în timp ce naratologia sistematică încearcă să clarifice corespondențele și conexiunile
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
substituirea unui cuvînt (de pildă "Jon stătea tolănit" în loc de "stătea") nu este propriu-zis o metodă suficient de bună pentru testarea predominanței unei viziuni din interior sau din exterior în propoziția narativă de acest tip. Mult mai important este contextul mai amplu în care apare o asemenea propoziție. Dacă predomină o situație narativă în mod evident auctorială, atunci doar o viziune din exterior s-ar insinua ca interpretare a propoziției "John stătea jos". Dacă, pe de altă parte, predomină o situație narativă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
liber se numără printre formele narative, însă monologul interior poate fi, la rîndul său, privit ca o formă mimetico-dramatică în anumite condiții. Diegesis, adică narațiunea în adevăratul sens al cuvîntului, și mimesis, în forma în care predomină în scenele dialogate ample, evocă atitudini diferite de orientare spațio-temporală în cititor, după cum am descris deja în Situațiile narative 175. Între aceste două posibilități, totuși, există probabil o zonă amplă de tranziție, în care înclinația imaginației cititorului particular determină modul în care acesta privește
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
adevăratul sens al cuvîntului, și mimesis, în forma în care predomină în scenele dialogate ample, evocă atitudini diferite de orientare spațio-temporală în cititor, după cum am descris deja în Situațiile narative 175. Între aceste două posibilități, totuși, există probabil o zonă amplă de tranziție, în care înclinația imaginației cititorului particular determină modul în care acesta privește un anumit text ca un exemplu de prezentare epic-indirectă sau ca un exemplu de prezentare dramatic-directă. Toate afirmațiile legate de profilul narativ sau de ritmul narativ
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
operă, ci și în operele unui autor privite în ansamblu. Se pare că există o anumită nivelare a profilului narativ și o diminuare a dinamicii narative în romanele de maturitate ale acelor mari scriitori victorieni care au opere complete extrem de ample, cum sînt Thackeray și Trollope. Trebuie totuși să ne confruntăm întotdeauna cu posibilitatea reversului acestei tendințe într-o operă particulară. Gradul de nivelare diferă de asemenea de la un autor la altul. Operele de maturitate ale lui Trollope și Thackeray reflectă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de "poveste complementară" pe care am publicat-o anterior deja era evident faptul că cititorul, la rîndul său, trăiește un fel de alternanță a fazelor sistolice și diastolice în atitudinea sa față de poveste atunci cînd citește o operă narativă mai amplă: Și în romanul de mai mare întindere actul comunicării dintre narator și cititor este o succesiune formată din punere sub semnul îndoielii respectiv înstrăinare, din afirmare respectiv confirmare a cîmpului de referință al cititorului. Doar lungimea unui roman și durata
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
punctul de vedere al autorului). Pe lîngă această calitate, rolul cititorului mai presupune libertatea imaginației care să adauge textului istoriei povestite banalitatea și natura stereotipizată a realității [...], pentru a forma aici o versiune interliniară 186. În această privință un cîmp amplu este încă deschis în domeniul teoriei narative. Pînă acum au fost studiate doar marginile sale și o analiză mai profundă este esențială. 4. Opoziția "persoană": identitate și non-identitate a spațiilor de existență ale naratorului și personajelor (narațiune la persoana întîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
persoana a treia, precum și opoziția subiacentă dintre identitatea și non-identitatea spațiilor de existență ale naratorului și personajelor ficționale reprezintă încă niște probleme de interes imediat pentru autorii contemporani. Cîțiva dintre aceștia au găsit în aceste aspecte ale narațiunii un cîmp amplu pentru inovații care sînt tot atît de ingenioase pe cît sînt de îndrăznețe. În romanele din literatura engleză și americană, neobișnuitele narațiuni la persoana întîi ale lui Beckett Molloy, Malone Dies și The Unnamable 206 au stabilit un standard pentru
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o schimbare atunci cînd trec peste aceasta. Aceste fenomene includ sensul preteritului epic (timpul trecut folosit în ficțiune), funcția verbelor de acțiune internă, stilul indirect liber, spațiul naratorului personalizat și acela al funcției narative impersonale ș.a.m.d. Din cauza discuției ample care a înconjurat teoria lui Hamburger în ultimii ani, ar fi superfluu să ne ocupăm de problemele puse de aceasta. Teoria acesteia nu poate fi acceptată fără restricții din motivele indicate la pagina 45. Cea mai importantă obiecție pe care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
conștiinței lui Leopold Bloom în episodul "Lestrygonii" din același roman este orientată predominant către întîmplările din lumea exterioară, și anume către ceea ce percepe Bloom în plimbarea sa prin Dublin 263. Accentuarea acestui concept de "focus" diferă cumva de conceptul mai amplu de "focalizare" al lui Genette. Focalizarea lui Genette 264 coincide în esență cu conceptul de "perspectivă" pe care l-am dezvoltat anterior. Dintre cele trei tipuri de focalizare pe care le distinge Genette, "focalizarea internă" (exemplul lui Genette: romanele Ambasadorii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dezvăluită gradat: Schiller! În acest sens, oricum, exemplele citate de Harweg din Thomas Mann nu sînt în întregime caracteristice începuturilor etice. Probabil că mai tipic este începutul povestirii lui Maugham, The Force of Circumstance, citat aici într-un paragraf mai amplu: Ea stătea pe verandă așteptîndu-și soțul să vină la masa de prînz. Tînărul Malay trăsese storurile cînd dimineața și-a pierdut prospețimea, însă ea a ridicat parțial unul dintre ele pentru a se putea uita la rîu. Sub soarele fără
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
așa cum s-a stabilit în secțiunea precedentă. Diferența nu stă în primul rînd în referința însăși la persoanele întîi și a treia, ci mai degrabă în posibilitățile diverse oferite de aceste forme pentru includerea pasajului într-un context narativ mai amplu. Monologul interior este compatibil doar cu o perspectivă internă și din această cauză el este mai flexibil decît prezentarea conștiinței în cadrul unei situații narative personale. Într-o situație narativă personală, perspectiva internă poate fi transformată în orice moment într-o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și viziunea autorului asupra lumii în "The Novel as an Expression of the Writer's Vision of the World" ("Romanul ca expresie a viziunii autorului asupra lumii"), New Literary History 9 (1977/78), 116-128. Eile pătrunde aici într-un spațiu amplu, care încă necesită studiu intensiv. 66 Robert Weimann, "Erzählerstandpunkt und "Point of View". Zur Geschichte und Ästhetik der Perspektive im englischen Roman", Zeitschrift für Anglistik und Amerikanistik 10 (1962), 379. 67 Prima referire a criticii "occidentale" la opoziția fable-sujet a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Laokoon, Zürich 1965. 271 Încă din 1945 Joseph Frank a recunoscut tendința către forma spațială drept deviație inovatoare de la forma dominată temporal a narațiunii convenționale: "Spatial Form in Modern Literature", Sewanee Review 53 (1945). Acest eseu a stîrnit o discuție amplă, îndeosebi în critica americană. Vezi Jeffrey R. Smitten și Ann Daghistany, Spatial Form in Narrative, Ithaca și Londra, 1981. Lucrările germane privind prezentarea spațiului în roman sînt orientate în primul rînd conținutist-tematic; (vezi H. Meyer, "Raum und Zeit in Wilhelm
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai mare acuitate în roman care a avut loc la începutul secolului trecut este doar un aspect al acelui proces complex din istoria literaturii pe care Lothar Hönnighausen îl pune în relație în mod convingător cu contextul său istorico-spiritual mai amplu. Vezi "Maske und Perspektive. Weltanschauliche Voraussetzungen des perspektivischen Erzählens", GRM, N.F. 26 (1976), 287-307. 287 Vezi E.H. Gombrich, Art and Illusion. A Study in the Psychology of Pictorial Representation (1960), Londra 31968, 24-25, 55-78 et passim. Wolfgang Iser a integrat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tele-prezența fiind cele care imprimă timpului caracteristica simultaneității, a lui "a fi împreună în același timp". Comunicarea presupune noțiunea de rețea, ea înfăptuindu-se prin conexiuni ce au drept locuri comune televizorul, jurnalul, radioul, internetul etc. Conceptul de rețea este amplu utilizat nu doar în teoriile despre mass-media, ci și în discursurile actuale ale mișcării postmoderne. Jean Baudrillard, de exemplu, susține ideea conform căreia mass-media produc non-comunicare8 și face apel în mod constant la termenul de rețea, în special atunci cînd
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pliată pe orice tip de eveniment, de la cel cotidian la cel cultural. CAMELIA GRĂDINARU CUVÎNT ÎNAINTE În debutul Puterii intelectuale în Franța (1979), atrăgeam atenția asupra faptului că această mică încercare de descriere făcea parte "dintr-un demers teoretic mai amplu intitulat Tratat de mediologie, aflat în curs de publicare". Ca să poată aprecia metoda și miza acestor observații, îi ceream atunci cititorului "să binevoiască a-mi acorda un credit suspensiv și limitat pînă la apariția lucrării". În circumstanțele actuale, nu te
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
că "estimările generale sînt legate de sentimentele generoase". Astăzi am devenit mai zgîrciți și mai lacomi. Pe scurt, nu vom ceda terorismului debilitant al complexității sabie a lui Damocles care ne interzice să gîndim simplu. Pînă la o informare mai amplă, munca de lămurire constă în a substitui invizibilul simplu vizibilului complicat. Fără îndoială, dacă ne ambiționăm să completăm fizica socială a părinților fondatori cu o fizică morală, care tratează la rîndul ei procesele de conștiință colectivă "ca lucruri simple", complexitatea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
3 se întinde perioada refractară absolută, caracterizată prin inexcitabilitate. Apoi, până spre sfârșitul potențialului de acțiune, inexcitabilitatea este relativă, deoarece stimuli puternici pot să inducă potențiale de acțiune de tip lent, 2 bazate pe activarea canalelor de tip L, mai ample pe măsură ce stimulul acționează mai târziu în faza 3. Spre sfârșitul fazei 3 repolarizarea este aproape completă, astfel că se produce trecerea canalelor rapide din starea inactivat în starea închis, din care pot fi deschise de către stimuli depolarizanți. Ca urmare, membrana
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]