7,092 matches
-
prevenirea recidivelor, trebuie să țineți minte cîteva lucruri simple: Recidivele sînt posibile din cînd în cînd: cînd vă aduceți aminte de experiența traumatizantă (auziți despre o întîmplare asemănătoare sau treceți printr-o altă situație înfricoșătoare), este normal să crească nivelul anxietății. Aceasta reprezintă o reacție normală și, atîta timp cît nu este foarte intensă și nu durează foarte mult, nu trebuie să o considerați o problemă. Puteți face față unor supărări de scurtă durată. Problemele apar atunci cînd sînteți luați prin
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
lucru. SECȚIUNEA 10 Referințe Următoarele cărți sînt disponibile în majoritatea librăriilor. Dacă nu le găsiți, interesați-vă de unde le puteți comanda. Pentru unele dintre ele, puteți apelați la bibliotecile locale. Cînd citiți aceste cărți sau altele asemănătoare referitoare la managementul anxietății, nu uitați că ele reprezintă doar o sursă de indicații. Mențineți-vă o atitudine critică, atît în sens pozitiv, cît și negativ, astfel încît să preluați din ele doar informațiile esențiale. Majoritatea acestor cărți nu sînt foarte scumpe. Parțial, lucrarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
încît să preluați din ele doar informațiile esențiale. Majoritatea acestor cărți nu sînt foarte scumpe. Parțial, lucrarea de față are o structură oarecum convențională. Sindroamele și tratamentele asociate cu panica și agorafobia, fobia socială, fobiile specifice, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de anxietate generalizată și stresul posttraumatic au fost prezentate sub forma unor analize scurte, succinte, destinate terapeuților cu un program încărcat. Discutarea aspectelor generale legate de etiologia și tratamentul tulburărilor anxioase oferă informații esențiale pentru terapeuții practicanți. Ghidurile practice pentru terapeuți și
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
calitate. Aceasta trebuie predată viitorilor psihiatri și psihologilor clinicieni, pentru a fi pusă în practică în cazul pacienților pentru care nu există nici un remediu imediat aplicabil (Andrews, 1993a). Această carte este diferită. Are drept subiect terapia persoanelor cu tulburări de anxietate cronice care, dacă sînt tratate utilizînd procedee specifice, au șanse de vindecare. Vindecarea este posibilă datorită progreselor științifice în legătură cu înțelegerea tratamentului tulburărilor anxioase. O mare parte din această lucrare se axează asupra tratamentelor cognitiv-comportamentale pentru simplul motiv că instrucțiunile pentru
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Marks et al., 1993), care arată că terapiile cognitiv-comportamentale aplicate în tulburarea de panică și agorafobie sînt superioare tratamentului placebo cu 1,26 unități ale deviației standard. Terapiile au avut un conținut variat, acoperind aspecte legate de controlul comportamental al anxietății, terapia cognitivă a atacurilor de panică, expunerea la situații care induc frica și la experiența simptomelor de panică. Numărul total al pacienților din grupurile active de tratament a fost 73, dublu față de numărul necesar pentru a întruni cerințele pragului-limită în
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
din țară, iar o telegramă cifrată din partea ministrului Ică Antonescu îi aduce încuviințarea, condiționată însă de venirea ulterioară la București: „Nu înțeleg nimic, notează Eliade. Și dacă Ică îmi propune vreun post politic sau administrativ?” 4. O prelungită stare de anxietate, o gripă, dar mai ales luciditatea că, dând curs unei asemenea invitații, ministrul Ică Antonescu l-ar obliga să primească un post în guvernul său îl fac să abandoneze călătoria 1. Nu este exclus ca recomandarea lui Eliade să fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
optimism de care mă agățasem a fost spulberată de însăși natura ființei sale. Futilitatea ideii că a scăpa de prezența sa fizică ar fi făcut diferența era atât de patetică încât am petrecut acel prim an la Camden paralizat de anxietate și deprimare. Ceea ce uram cel mai mult la tatăl meu era faptul că durerea pe care mi-o provocase - fizică și verbală - constituia rațiunea în virtutea căreia devenisem scriitor. (Alt fapt: îl bătea și pe câinele nostru.) Cum nu credea absolut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de ce nu locuia cu ei, de ce nu venea niciodată în vizită. Se pare că numărul ieșirilor lacrimogene și al tăcerilor prelungite era în creștere; era vorba de confuzie și de obsesia de a i se prezenta dovezi; era vorba de anxietate, frică irațională, tulburări relaționale, scene la școală. Nu-i lăsa pe ceilalți să-l atingă. Însă la nunta din Nashville a întins instinctiv mâna spre a mea - eram oficial un străin; prietenul mamei lui; un nimeni - să-mi arate o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
concluzia că ar trebui să fim extrem de îngrijorați. Nimeni nu mai știa ce înseamnă un comportament normal; unii erau de părere că această stare de lucruri constituia un soi de virtute și nimeni nu îi contrazicea. Nimeni nu contesta nimic. Anxietatea inunda zilele oamenilor. Eram cu toții preocupați de orori. Nebunia pâlpâia peste tot. Cincizeci de ani de cercetare confirmau asta. Existau diagrame care ilustrau problemele în cauză - cercuri și hexagoane și pătrate, diferite secțiuni colorate în ocru sau liliachiu sau gri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
despre cum irosesc vremea altcuiva, bine? Mi-am luat un alt Kleenex și mi-am suflat nasul. Șervețelul căpătă un roșu aprins. - Și de ce ești aici, domnule Ellis? (Si de ce esti aisi, domnu Erris?) - Ei bine, am această stare de anxietate, știți, tulburări anxioase. - Vizavi de ce? - Hm...accidente de avion...teroriști... Am făcut o pauză, după care am adăugat: Băieții aceia dispăruți. Se îndreptă în scaun. - Domnule Ellis, eu mult mai îngrijorată de ciroza ficatului decât accidente de avion pentru dumnevoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta. După care gândul m-a dus din nou la Terby și la perna sfâșiată. Copiii erau imprevizibili - medicamentele pe care le luau dovedeau acest lucru. În plus Robby trecuse recent pe antidepresive. Îi fusese prescris Luvox pentru atacurile de anxietate care nu-i dădeau pace încă de la vârsta de șase ani și care crescuseră în intensitate de când venisem eu - dar cine poate ști care erau efectele secundare? Doctorul ne asigurase că în afara unor ușoare afecțiuni gastrointestinale nu existau probleme, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aminte că era sâmbăta) m-am simțit pe moment bine, până când mi-am dat seama că eram complet îmbrăcat (nu era un semn bun) și nu-mi aminteam deloc cum adormisem aseară (idem), ceea ce a înmugurit într-un spasm de anxietate. Am sărit imediat din pat, răsturnând sticla de votcă cumpărată ieri - dar era goală (alt semn rău). Totuși, Ketel One sugera faptul că teama mea era rezultatul mahmurelii și nimic altceva - eram în siguranță, eram în viață, eram bine. Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în final se punea întrebarea: bun, m-am pișat în Jumbo Slurpee dar nu pe mochetă - e un plus sau un minus? M-am dus rapid la ușa camerei de oaspeți să mă conving că încuiasem înainte de a sucomba. Iar anxietatea matinală obișnuită s-a mai risipit puțin când am văzut că de fapt încuiasem ușa, ceea ce însemna că Jayne n-ar fi putut să mă controleze (filmul tăiat, duhoarea de vodcă, o cană cu urină la capul patului). Dar anxietatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
anxietatea matinală obișnuită s-a mai risipit puțin când am văzut că de fapt încuiasem ușa, ceea ce însemna că Jayne n-ar fi putut să mă controleze (filmul tăiat, duhoarea de vodcă, o cană cu urină la capul patului). Dar anxietatea mi-a revenit atunci când m-am gândit că poate nici nu încercase să intre. Am dus paharul urină cu multă atenție la baie, observând din nou mocheta mai închisă la culoare de sub pașii mei - bejul dând acum într-un verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
voce tare. - Cine, tati? întrebă Sarah. Cine n-a răspuns? Verde. BMW demară. Chiar atunci tipul se întoarse, uitându-se în direcția Range Rover-ului, dar lumina se reflecta din oglinda laterală și n-am reușit să-i deslușesc vreo trăsătură. Anxietatea care m-a cuprins m-a făcut să mă abțin să-i urmăresc. Claxonul insistent al unei mașini mi-a amintit că trebuia să o iau din loc. Nici nu vroiam să știu unde mergeau. În plus, ce i-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
existat. Robby s-a apropiat agale de noi învăluit de lumina orbitoare a mall-ului și m-a mâhnit faptul că atât de puțin din viața lui se învârtea în jurul poeziei sau a romantismului. Totul era plumbuit de plictisul și anxietățile diurne. Totul reprezenta un spectacol. Dar ceea ce mă deranja cel mai mult - lucrul care de fapt constituia motivul pentru care eram atât de captivat de băieți - e că auzisem când unul dintre ei - când mă întorsesem s-o conduc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Kimball făcu altă pauză. Câinele pe care-l scosese la plimbare a fost și el ucis. - Asta e... la fel de groaznic, am zis pe dibuite după o pauză. Durata următoarei tăceri a lui Kimball umplu încăperea cu un sentiment distinct de anxietate, aproape palpabil. - Era un Sharpei, zise el. Am făcut și eu o pauză, analizând informația. - Asta e... chiar mai grav? am întrebat sfios și am înghițit automat încă o gură de votcă. - Sigur, e o rasă foarte rară de câine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
orbit în decembrie, cu șase luni înainte de asasinarea lui Rabin. Cazul a rămas nerezolvat, însă anumite detalii m-au tulburat. Pauză. Există câteva similarități pe care nu le-am perceput foarte clar la început. Atmosfera din cameră depășise stadiul de anxietate și intra acum în mod oficial cel de groază. Votca nu-și mai făcea efectul și am încercat să pun cana înapoi pe birou fără să-mi tremure mâna. Nu mai voiam să aud nimic, dar nu m-am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Sarah (care părea resemnată și ostenită, grație probabil noului cocteil de medicamente prescris luna trecută și care-și făceau în sfârșit efectul), însă din cauza filmărilor Jayne a băut doar un pahar de lapte de soia cu banane pentru a reduce anxietatea pe care o resimțea înainte de deplasarea la Toronto de săptămâna următoare. Ca un soi de noutate am fost singurul membru al familiei care se simțea bine în acea duminică. Eram calm și echilibrat chiar și după ce am răsfoit ziarele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
învăluite într-o suficientă aură de anonimitate pentru ca fiecare să se simtă confortabil. Nu mai participasem la un dineu unde întreaga conversație se referea la copii și pentru că în realitate eram cel mai nou dintre tați, nu reușeam să înțeleg anxietatea și curentul emoțional subteran care pulsa sub sporovăiala destinsă - ceva nu era normal în obsesia asta cu copiii, aducea a fanatism. Asta nu însemna că le păsa cu adevărat de copiii lor, însă doreau ceva în schimb, un profit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
afirmând că era vorba - despre ce? - invazia casei fundamentale? Mă voi abține a de la folosi cuvântul „creatură“ când voi gesticula spre pădure? Voi încerca să descriu arătarea din coridor? Mă voi comporta ca „îngrijorat“ în timp ce voi camufla adevărata amploare a anxietăților mele din moment ce nimeni nu putea face nimic ca să ne ajute? Poliția va fi aici. Da - și? Polițiști vor cerceta casa. Și nu vor găsi nimic. Tot ce puteau face era să ne escorteze în camerele noastre unde ne vom lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mult timp pentru jocul cu petalele de margaretă*. Un pic, mult, la nebunie. Un expeditiv va răspunde: "Este evident că vă iubesc mult, altminteri n-aș fi aici", iar răspunsul dat, chiar și într-o engleză stricată, va mai risipi anxietatea (cel puțin aparent). Cam ăsta-i nivelul deficitului de securitate de sub bicepșii umflați. Atunci când israelienii se vor fi vindecat de teamă, va fi considerată ca parcursă prima jumătate de drum și vor putea respira ușurați și palestinienii cărora, așa cum se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unde s-o iau azi? Și cum voi proceda la înapoiere? Nu e prea târziu? Oricât voi fi eu de protejat prin pașaportul meu de străin contra acestor reflexe condiționate de șobolan nimenit într-un labirint, sunt deja ros de anxietatea legată de genul de permis de care dispun, de blocarea fără preaviz a căilor de acces, de valabilitatea numărului de înmatriculare al mașinii mele... Pentru palestinieni, permisul de circulație dincoace și dincolo de zid constituie cheia de hârtie indispensabilă supraviețuirii cotidiene
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dădură de niște case, de la soare a fost putând ține rumânul ochii deschiși, dară la ele nu i-a putut deloc” (ChirculeștiGiurgiu). Suprapunerea ordinii lumești peste arhetipul tărâmului soarelui creează sentimentul familiarului și receptorul marcat inevitabil de contingent intră fără anxietate în universul mitic. Palatul zmeului nu este doar orbitor, ci are și capacități heliotrope, iar feciorul care a supus lumea infernală reface modelul solar în inima contingentului: „ș-o luat ș-o plecat la căsuța lui, d’i und’i-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mulțimii, confruntarea "creativă" (și, implicit, critică) cu ele nu mai e una inhibată, veneratoare și idolatră. Poeții de azi nu se simt agresați (necum striviți) de prestigiile de dinainte. Poate că nici nu au, față de ele, ceea ce Harold Bloom numea "anxietatea influenței". Postmodernismul a făcut, chiar și pentru cei care nu sunt postmoderni, mult mai degajat dialogul cu antecesorii. Aceștia le par celor de azi niște colegi cam vetuști și, prin urmare, epoca noastră e pe cale să impună un complex de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]