8,321 matches
-
suprema mea preocupare"; este, de asemenea, tipul parvenitului cosmopolit care, întors din Occidentul civilizator, se lamentează patetic în maniera personajelor caragialiene: "Ce oameni! Ce țară! Și ce femei! Și la noi ce tragedie!". De un comic grotesc este contrastul dintre aparență și esență, care face din personaj un monstru travestit a cărui urâțenie autorecunoscută, dar ignorată, este camuflată la exterior de o vestimentație tip "dandy", de un convenționalism ilar: Ați observat vreodată ce bine îmi vine haina și cum știu să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cea mai bogată provizie de proverbe sau care se folosește de ele cu cea mai mare iscusință, malițiozitate și o doză de neprevăzut reușește să-l reducă pe celălalt la tăcere și este proclamat învingător. Acest joc nu are decât aparențele unui dialog"284. Mutatis mutandis, dicursul arghezian antiiorghist se înscrie într-o spectaculoasă competiție pentru impunerea propriului cod axiologic (de altfel, poetul inserează, deseori, secvențe discursive care pot fi integrate în viziunea sa de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă ars
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
utilizări a vasului. Tipul de incluziuni poate fi determinat utilizând o cheie simplă, cum este cea publicată de Peacock în 1977 (Tabel 5). Acolo unde există îndoieli asupra identificării acestora este de preferat a se oferi doar descrierea culorii și aparenței particulei. Pentru analizarea și interpretarea incluziunilor vom folosi patru parametri texturali. Astfel, în estimarea frecvenței incluziunilor ar fi de preferat utilizarea unui sistem procentual, bazat pe raportarea vizuală la un set de grafice (Pl. 40). Datorită inaccesibilității și răspândirii reduse
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
Ele trec, dacă vrem, din competența teologilor în cea a polițiștilor și din cea a etnologilor în cea a magistraților, adică de la supranatural la sistemul spațiilor comune. Dar oare puterea de acțiune a imaginii și-a pierdut misterul? După toate aparențele, nu. Fără îndoială, ochiul nostru a devenit destul de agnostic sau de saturat încât să privim plafoanele Capelei Sixtine fără să roșim în fața nudităților pe care un papă "reîmbrăcător" a crezut de cuviință să le acopere cu bucăți de pânză. Fără
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și Materie, precum Eva. Nebuna casei* și Fecioara Nebună. Dăscăliță de eroare și falsitate**. Diavoliță de exorcizat. Cântec de sirenă. Ideea de a face idoli a stat la originea desfrâului", se spunea în mediile evreiești elenizate din secolul I. Tandemul aparență/concupiscență va persista, chiar în plin creștinism. Tertulian, cartaginezul care vedea în idolatrie "cea mai mare crimă a speciei omenești", mare luptător creștin împotriva imaginilor, va condamna insistent cochetăria feminină. Fard, pieptănătură, ruj de buze, parfum, rochie totul e controlat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
el însuși. Toți acei Savonarola și toți sadomasochiștii vechii proscripții iudeo-creștine scandează brutal: "Libidoul n-o să mă biruie". Vocea, Vederea. Sensul și simțurile. Limbajul vine de la Tatăl, ca și legea: digital, consonantic, distanțat. Dumnezeul abstract al lui Israel, curățat de aparențe, Cuvânt pur. Iar sinagoga cu portaluri gotice va fi o femeie cu ochii legați. Imaginea, mai barbară, ne vine de la Zeița-Mamă: analogică, vocalică, tactilă. Creștinul ajunge la Fiul Omului prin mamă, la Sens prin Vedere. La Logos prin Icoană, dacă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Constantinopol nu a fost declanșată de icoană, ci de Filioque (Sfântul Duh purcede de la Tată și de la Fiu, sau prin Fiu?). Dar postúrile figurative trasau deja o linie de separație, între un Vest mai politic, agil și deci preocupat de aparență și un Est mai mistic, imobil, preocupat mai puțin să facă decât să fie. Viciu sau virtute, transformarea unei stări în act este preocuparea occidentalului, iar această dinamică trece prin imagine, deopotrivă sursă de energie și mijloc de acțiune. Ereziile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a fost impusă împotriva celei dintâi, după o luptă puternică și foarte târziu (în Franța, spre sfârșitul secolului al XIX-lea). Sunt țări, în Europa de Nord, de exemplu, unde această repartizare a funcțiilor și locurilor face încă obiectul unor discuții. Sub aparențele ei pozitiviste (și uneori tocmai în virtutea specializării ei), istoria artei a debitat multă vreme o Revelație, de două ori dogmatică: prin prejudecăți și prin ignoranță. Până de curând, École du Louvre era o facultate de teologie profană. Sanctuar al unui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
animalier al anului 12000 cedează brusc locul grafismului abstract al neoliticului, punct de plecare al unui nou ciclu. În general, realismul apare ca "o formă de maturitate îngrijorătoare în viața artelor". Într-adevăr, imaginea nu pornește de la un decalc al aparențelor (artele primitive cultivă abstracția ritmică); ajunge aici pe nesimțite și, dincolo de un anumit punct de coincidență, redarea iluzionistă precede epuizarea realistă, apoi căutarea unui nou început prin întoarcerea la o stilizare puternică. Totul se petrece ca și cum ciclul paleolitic s-ar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ciclu grec, secole, nu milenii. Fiecare ciclu spune totul, din ce în ce mai repede. El etalează toate potențialitățile imaginii, în aceeași ordine ca și celelalte și sub același titlu. Acesta ar putea fi, împrumutându-l de la elenistul Vernant: "De la prezentificarea invizibilului la imitarea aparenței". Anterior ciclului greco-roman, idolul de lemn este zeița, înainte să capete, într-un fel, un corp propriu, care cere să fie privit pentru el însuși. Din obiect ceremonial, statuia devine ornamentală. Talismanul se transformă în operă. Clasicismul grec al secolului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vederea de experiență și acțiune pentru a o alătura cunoașterii cauzelor și a principiilor. Ochiul, organ al universalului, eliberează de empiric. Prin el, subiectul accede la obiectivitate. Dorința de a vedea este dorința de adevăr, evidența este redresarea optică a aparențelor, theoria. Mergând din umbră spre lucru, privirea dezvăluie, face să apară aletheia, adevărul. Pentru idee și formă se folosește același cuvânt, eidos. Teatrul, altă invenție elenică, este locul de unde se poate vedea o acțiune. Ca și istoria, povestirea celui care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
umaniste clasice. Cazul roman Latura practică, familială, realismul religiei și al psihologiei au făcut Roma, fără îndoială, mai deschisă față de imagini, invenție, reprezentare decât mentalitatea greacă. Latinul este mai mai puțin metafizic decât fratele său mai mare deci mai "artist". Aparența îl torturează mai puțin, fiindcă adevărul este mai puțin important pentru el: acest realist se încrede în ceea ce se prezintă ca real fără să "caute nod în papură", ca maestrul și predecesorul lui atenian. Poate nu întâmplător mărturiile picturii romane
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mărturie cultura precolumbiană din Mexic, aproape complet lipsită de scriere, unde se semnifica și se comunica prin imagine (codexul și pictogramele fiind suporturi pentru recitări orale). Alte mărturii, plastica africană și, mai decorativă, cea din Oceania. Departe de a imita aparențele, operele figurative ale "primitivilor" sunt instrumente ale sensului. Ele nu se contemplă cât se descifrează. Într-o lume fără arhive scrise, toate ustensilele servesc drept suporturi pentru memorie, de la tigvă până la încălțările de lemn ale păstorului de capre. Intenția estetică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îi dă amploare (protestanții întărind până la urmă ceea ce voiseră să slăbească), dar revenind la un regim mai puțin periculos, la o funcționare reprezentativă, nu carismatică și cathartică a vizibilului. De la icoană la tablou, imaginea schimbă semnul. Din apariție, ea devine aparență. Din subiect, nu mai este acum decât obiect. Reamenajarea vizuală a lumii catolice după Conciliul de la Trento se face cu mai multe imagini, dar o imagine diminuată ca și cum Reforma ar fi obținut cel puțin această diminutio capitis. Evidenta creștere a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
stabilitatea stilurilor din prima vârstă. Vreme de trei mii de ani, de la Imperiul Vechi la Ptolemei, imagistica egipteană rămâne aproape neschimbată. Prin puterea ei de reprezentare, arta ne aducea la o vizibilitate de rangul al doilea, dar gradul secund al aparenței era garantat de realul primului (realul cu majusculă al lui Dumnezeu, al naturii sau al Omului). Așa cum bancnota era garantată de lingouri. Aurul realului nu-i era dat orbește oricărui imitator al aparențelor de unde preocuparea pentru meserie și ucenicie. Puterea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rangul al doilea, dar gradul secund al aparenței era garantat de realul primului (realul cu majusculă al lui Dumnezeu, al naturii sau al Omului). Așa cum bancnota era garantată de lingouri. Aurul realului nu-i era dat orbește oricărui imitator al aparențelor de unde preocuparea pentru meserie și ucenicie. Puterea de simulare a permis în schimb bancnotei vizualului să se garanteze pe sine. Fără valori în metal. De unde frenezia ei circulatorie, angoasa atestării prin schimb. Cvasi-obiectul contemporan, semn monetar cu valoare de decizie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dar întotdeauna similare. Ar fi atunci sfârșitul milenarului proces al umbrelor, reabilitarea privirii în câmpul cunoașterii platoniciene. Prin concepția asistată de calculator, imaginea produsă nu mai este copie secundă a unui obiect anterior, este inversul. Evitând opoziția între ființă și aparență, între simulacru și real, imaginea infografică nu mai trebuie să mimeze un real exterior, fiindcă produsul real va trebui s-o imite pe ea pentru a exista. Toată relația ontologică prin care, încă din timpul grecilor, era devalorizat și dramatizat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu mai trebuie să mimeze un real exterior, fiindcă produsul real va trebui s-o imite pe ea pentru a exista. Toată relația ontologică prin care, încă din timpul grecilor, era devalorizat și dramatizat în același timp dialogul nostru cu aparențele este acum răsturnată. Acel "re" din reprezantare se pierde în punctul final al lungii metamorfoze, pe parcursul căreia lucrurile deja apăreau tot mai mult ca niște copii palide ale imaginilor. Eliberată de orice referent (cel puțin în principiu), imaginea autoreferentă a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
obiectelor modelele, scrie Pierre Lévy, fiindcă imaterialul este lipsit de inerție"97. Odată înlăturate rezistența și greutatea lucrurilor, totul devine facil și rapid. În principiu. Căci viteza câștigată astfel se pierde din nou în duratele de calcul necesare pentru redarea aparențelor. Cu cât computerul se apropie mai mult de ființa vie, cu atât are nevoie de operații mai complexe, deci de cheltuială. Tot din acest motiv, noile imagini se limitează la reconstituirea metalelor, materialelor plastice și lemnului, a inertului în general
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
aptitudinea lor de difuzare, care decide programarea. Selecția genetică a ideilor sociale urcă din aval spre amonte. Puțină sociologie amuzantă. Să observăm idealurile care circulă la noi: morala umanitară de extremă urgență, Drepturile Individului (și nu ale Cetățeanului, invizibil), diplomația aparențelor, politica loviturilor, selecția fotogenică a șefilor și a candidaților, aprecierea textelor după chipul și vocea scriitorului, talk-show-ul ca normă și format pentru dezbaterea de idei, caricatura-editorial, imaginea sonoră dată titlurilor în presa scrisă. Discursul care nu poate fi vizualizat e
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a intemporalului, ochiul sătul să asculte sfârșește prin a auzi ca o ureche care plutește. A transforma lumea în imagini de sinteză nu înseamnă, la urma urmei, să-i și să ne scoatem ochii? Critica rațiunii pure numea "dialectică" "logica aparenței" și "dialectică transcendentală" studiul iluziilor naturale, inevitabile, dar nu inexplicabile, întreținute de spirit despre natura sufletului, a lumii și a lui Dumnezeu. Scenele de discordie provocate de conflictele de idei privitoare la natura videosferei reclamă, păstrând proporțiile, un tablou de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fizionomiei și superstiția chipului, acest trup al trupului în care Verbul se mărturisește. Mai trivial, marile noastre figuri au interes să aibă niște mutre arătoase (numai grafosfera putea să-l ridice în slăvi pe Jean-Paul Sartre). Această atenție reînnoită pentru aparențele fizice face mai mult decât să popularizeze vechea "fiziognomonie" a lui Lavater, "știința" care susținea că interiorul omului poate fi cunoscut prin exteriorul său. Ea acreditează mutația profundă a ideii de libertate, idealizată odinioară ca domnie a autonomiei (sau subordonare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
soi a fost cu grijă pregătită și repetată). Fiecare vede ceea ce tu pari, dar puțini te simt cine ești cu adevărat"* noile tehnici ale iluziei nu au invalidat sfatul dat de Machiavelli Principelui. Și zâmbetul este o tehnică, obligație de aparență care nu angajează la nimic. Spontaneitatea mediatică, la fel ca geniul, este o lungă răbdare: chestiune de disciplină și învățare. Să nu luăm în râs lucrul acesta. Pe lângă faptul că jocul între "a fi" și "a părea" nu are vârstă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mod valabil un discurs unei imagini. O vizibilitate nu se refutează prin argumente. Ea este înlocuită de o alta. Ceea ce este considerat "de văzut" de către fiecare vârstă a privirii este considerat incontestabil. În regimul "idol", care corespunde teocrațiilor, pot contesta aparențele vizibile, dar nu că există ceva dincolo de vizibil spre care trebuie să-mi focalizez ochiul spiritual. În regimul "artă", care anunță ideocrațiile, mă pot îndoi de zei și de idoli, dar nu de adevăr, care trebuie descifrat în marea carte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
geometrică: Folosind doar rigla și compasul, puteți desena un pătrat cu aria egală cu cea a unui cerc dat? Puteți folosi aceste două instrumente pentru a triseca un unghi? Construcțiile și formele geometrice erau totuna. Zero era un număr în aparență lipsit de orice rațiune geometrică și, de aceea, pentru a-l include, grecii ar fi trebuit să restructureze întreaga gândire matematică. Au preferat să nu facă acest lucru. Chiar dacă zero ar fi fost un număr în sensul gândirii grecești, stabilirea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]