5,714 matches
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Românești. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Iași și cea estică a satului Avântu, lângă drumul comunal (DC11) care leagă localitatea Românești de satul
Dealul lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/330034_a_331363]
-
în sudul "Dealurilor Moldovei" (pajiști stepice, mlaștini, turbării, terenuri arabile, tufărișuri) ce adăpostește și protejează o reptilă (endemică pentru țara noastră) din specia "Vipera ursinii ssp moldavica", cunoscută sub denumirea de viperă-de-stepă, specie aflată pe lista roșie a IUCN. În arealul sitului este semnalată și prezența unei insecte protejate la nivel european prin "Directivei CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); cunoscută sub denumirea de cosaș de stepă
Dealul lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/330034_a_331363]
-
frumusețea peisajului. Aparține administrativ de comuna Turia. Stațiunea este situată în nordul județului Covasna între localitățile Turia la est și Bixad la vest, de-a lungul DJ113, pe cursul superior al pârâului Turia - la confluența pâraielor Sărat (Puturosu) și Bálványos. Arealul de desfășurare este larg, fiind situat atât pe versanții munților Bodocului (la nord și nord-est de Vârfului Zimbrului), cât și pe cei ai "Masivului Puturosu - Ciomatu " (la sud-vest de "Muntele Puturosul" și de "Muntele Cetății"). În desfășurarea ei, stațiunea se
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
de zăpadă atinge 40 - 50, media celor cu ploaie este de aproximativ 110 - 125 de zile. Solul este însă acoperit - în medie, de zăpadă, 95 - 120 zile pe an. În zonă altitudinea și înclinarea versanților au variații semnificative. Aparținând unui areal vulcanic, locația are drept caracteristică fenomene postvulcanice, precum mofete, grote sau peșteri ori izvoare de apă minerală. În ceea ce privește conurile vulcanice, "Ciomatu" (1.301 m) este situat în raport cu "Puturosu" (1143 m), la vest, iar "Muntele Cetății" (1057 m) se află la
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
care au antrenat materiale sedimentare. Andezitele cu biotit și amfiboli au suferit alterări masive, explicație - de exemplu, a prezenței caolinului în zonă (la nivelul unui abrupt de lângă "Peștera Puturoasă"). Văile pâraielor bazinului Turiei sunt săpate în marne și gresii. În arealul montan solurile sunt brune și brune acide, iar în "microdepresiunea Bálványos" apar soluri argiloiluviale podzolice și mai puțin soluri litomorfe. Zăcământul hidromineral este localizat în fisurile grezoase și argiloase ale flișului intern al "Carpaților Orientali", apele obținîndu-și sarcina minerală în
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
amenajări necesare curei balneare și facilități turistice se construiesc aici în 1895. Spre finalul secolului XIX se construiește local - pentru a folosi gazele emanate de "Peștera Puturoasă", o fabrică de lichefiere a dioxidului de carbon (prima de acest fel din arealul Carpatic). Aceasta a funcționat până în 1916, când a căzut pradă flăcărilor în timpul luptelor duse de trupele românești. Succesiv Primului Război Mondial, stațiunea se dezvoltă pe actualul amplasament, centrat de "Băile Transilvania" (foste - ). Având la bază proiectul arhitectului Grigore Ionescu, în 1930 se
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
Grigore Ionescu, în 1930 se construiește aici un Sanatoriu TBC - actual sediu al hotelului Best Western. Dupa 1968 în stațiune s-a organizat în fiecare an un festival de folclor, în luna aprile. Actual, zona stațiunii face parte din două areale de protecție Natura 2000: "ROSCI 0037 - Ciomad-Balvanyos" (de interes comunitar) și "ROSPA 0082 - Munții Baraolt și Bodoc" (de importanță avifaunistică). Stațiunea Bálványos, așa cum este astăzi cunoscută, este de fapt formată prin contopirea a trei colonii de băi: "Turia" () - cea mai
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
România) iar începând din februarie 2013 situl este protejat ca zonă umedă de importanță internațională prin "Convenția Ramsar". Aria protejată este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Găvanu-Burdea, subunitate geomorfologică ce aparține zonei de silvostepă a Câmpiei Române. Acest areal natural (râuri, mlaștini, bălți, canale, turbării, pajiști, păduri de luncă, zăvoaie, livezi) asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire mai multor specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare protejate prin lege. La baza desemnării sitului se află mai multe
Confluența Jiu-Dunăre (sit SPA) () [Corola-website/Science/330052_a_331381]
-
litorine), crabi și viermi marini. Când se află în interiorul uscatului, hrana constă în principal din râme și insecte. În România cuibărește rar, pe solul scoicos al litoralului, în lagune sau sărăturile de lângă Dunăre. Mai frecvent trece în pasaj din nordul arealului de cuibărire spre cartierele de iernare din jurul Mării Mediterane și Africa. În pasaj pot fi văzute în stoluri zburând în formă de V, scoțând strigăte puternice "cliip" sau "bliip". Sunt descrise 4 subspecii. În România și Republica Moldova trăiește o singură
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
Piatra Mare (arie protejată) este un sit de importanță comunitară - SCI desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar aflate în arealul sitului. Aria naturală este situată în partea sud-estică a Transilvaniei, pe teritoriul administrativ al județului Brașov. Situl se află în partea sud-estică a județului Brașov, pe teritoriul nord-estic al orașului Predeal și cel estic al localității Timișu de Sus, în
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
etajul climatic montan. Situl Piatra Mare încadrat în regiunea biogeografică alpină a Carpaților de Curbură prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 11 tipuri de habitate naturale de interes comunitar, astfel: Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase (pajiști seminaturale aflate pe platourile montane și pe versanții văilor, la altitudini cuprinse între 800 și 1
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
pe lista roșie a IUCN) enumerate în anexa I-a a "Directivei CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Specii de flori și ierburi rare semnalate în arealul sitului: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass."), cornuț ("Cerastium transsilvanicum"), clopoțel de munte (cu specii de "Campanula carpatica" și "Campanula alpina"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), siminic ("Antennaria dioica"), o subspecie de coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, recoltarea abuzivă a fructelor de pădure și a ciupercilor, extinderea anexelor gospodărești, precum și practicarea unor sporturilor extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă liniștea arealului. Pe teritoriul ariei protejate și în vecinătatea acesteia se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee, rezervații naturale, peșteri, cascade, cheiuri), astfel: Lăcașuri de cult Edificii istorice Muzee Arii protejate Zone naturale Situl Piatra
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj, răpitoare și berze pentru iernat. În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări cu specii de: acvilă-țipătoare-mare ("Aquila clanga"), bufniță ("Bubo bubo"), acvilă de câmp ("Aquila heliaca"), uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), ciocârlie de câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina
Deniz Tepe (sit SPA) () [Corola-website/Science/330212_a_331541]
-
Crișul Negru este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul României, pe teritoriile administrative ale județelor Bihor și Arad. Aria naturală se află în extremitatea nord-vestică a județului Arad și cea sud-vestică a județului Bihor, întinsă de-a lungul luncii Crișului Negru, de la
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
importantă de scoici, cu indivizi din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie (înclusă în lista roșie a IUCN)) și aflată la baza desemnării sitului. Alte specii faunistice (mamifere, amfibieni, reptile și pești) semnalate în arealul sitului: liliac-de-iaz ("Myotis dasycneme"), ivoraș-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), buhai de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina", specie considerată ca vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN), triton cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), mreană vânătă ("Barbus
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
în bioregiune continentală) în "Dealurile Aiudului" (în lunca Mureșului) ce adăpostește exemplare arboricole de "Quercus pubescens" și desemnată în scopul conservării habitatelor de tip - "Vegetație forestiera panonica cu Quercus pubescens" și "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum". În arealul ariei protejate alături de stejar pufos ("Quercus pubescens") vegetează mai multe specii de arbori și arbuști cu exemplare de: arțar tătăresc ("Acer tataricum"), porumbar ("Prunus spinosa"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), măceș ("Roșa canina"), dârmoz ("Viburnum lantana
Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău () [Corola-website/Science/330237_a_331566]
-
Phylloscopus trochilus"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), corcodel mare ("Podiceps cristatus"), cristei de baltă ("Rallus aquaticus"), mărăcinar ("Saxicola rubetra"), silvie mică ("Sylvia curruca"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), nagâț ("Vanellus vanellus"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis") sau mierlă ("Turdus merula") . În arealul sitului este semnalată prezența genetei-cu-pete-mici ("Genetta genetta"), un mamifer carnivor aflat pe lista roșie a IUCN. În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel:
Lunca Barcăului () [Corola-website/Science/330260_a_331589]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea central-vestică a județului Bihor (de Oradea până la limita de graniță cu Ungaria), pe teritoriile administrative ale comunelor Girișu de Criș, Sântandrei și
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
Bombina bombina", specie considerată ca vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN), ivoraș-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); Pești cu specii de: avat ("Aspius aspius"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), fusar ("Zingel streber"), porcușor-de-nisip ("Gobio albipinnatus"), boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"); În arealul sitului este semnalată prezența unor insecte; printre care o libelulă din specia "Coenagrion arnatum", cosașul verde ("Tettigonia viridissima"), greierele de câmp ("Paracaloptenus caloptenoides"), lăcusta călătoare ("Locusta migratoria"), cărăbușul de mai ("Melolontha melolontha") sau călugărița ("Mantis religiosa"). În vecinătatea sitului se
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
Diosig este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în județul Bihor, pe teritoriul administrativ al comunei Diosig. Aria naturală se află în extremitea nord-vestică a județului Bihor (la limita de graniță cu Ungaria), în partea nord-vestică a satului Diosig, în imediata apropiere a
Diosig (sit SCI) () [Corola-website/Science/330253_a_331582]
-
de stejar ("Quercus robur"), frasin ("Fraxinus excelsior"), frasin de câmp ("Fraxinus angustifolia"), răchită ("Salix alba"), plop alb ("Populus alba"), velniș ("Ulmus laevis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), trifoiaș-de-baltă ("Marsilea quadrifolia") sau dediței ("Pulsatilla pratensis ssp. hungarica"). Printre speciile faunistice semnalate în arealul sitului se află mamifere (popândău - "Spermophilus citellus"), amfibieni cu specii de: triton cu creastă ("Triturus cristatus", specie aflată pe lista roșie a IUCN), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broasca-roșie-de-pădure
Diosig (sit SCI) () [Corola-website/Science/330253_a_331582]
-
acestei bogate documentări este ca cercetătorii să poată avea la dispoziție date detaliate sau statistice despre predominanța unui material sau a unei tehnici pe un anume teritoriu sau din contră apariția unui material sau a unei tehnici speciale într-un areal dat, construcțiile adaptându-se în general zonelor geografice și materiei prime accesibile. Un aspect important al alegerii construcțiilor care au fost transferate în muzee a fost cel al decorațiilor prezente. Așa se face că cele mai multe din monumentele prezentate de noi
ETNOMON () [Corola-website/Science/330295_a_331624]
-
exemplare cu decorație bogată chiar și la construcțiile utilitare (grajduri, porți, etc.), pentru că o caracteristică a arhitecturii sătești, indiferent de zonă, a fost și este esteticul. Baza de date va pute oferi informații despre predominanța unui anume motiv pe un areal cercetat. În sfârșit, și nu în ultimul rând, trebuie să spunem că muzeele cuprind monumente ale etniilor de pe pământul României: maghiari, secui, lipoveni, sași, lipoveni, ucrainieni, turci, tătari, etc. Scopul evidenței exhaustive a monumentelor deținute de muzeele în aer liber
ETNOMON () [Corola-website/Science/330295_a_331624]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul României, pe teritoriul județului Timiș. Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Timiș pe teritoriile administrative ale orașelor Buziaș, Ciacova și Recaș, și pe cele ale comunelor Chevereșu Mare, Foeni, Ghilad
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]