6,215 matches
-
poruncii. Îi belesc! Îi belesc! răcnește el alergând. Ștefan râde și strigă în urma lui: Bărbile, neguțătorilor!! Nu uitați bărbile!! Don Batista, milogindu-se cu briciul: Illustrissimi... Ștefan, cu gândul la chervanul cu bucluc, se răstește: Ce... ce vrai?! Barba... La barba, jonglează cu briciul, elegant, dar periculos de aproape. Aaa! Barba... Atenție la cap, n-am decât unu'! Răpești plăcerea Marelui Sultan... Don Batista, profund jignit, sufocat de revoltă, se bâlbâie: Io... io sono... magister medico-chirurgicale... e... e astrologico... e...e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și strigă în urma lui: Bărbile, neguțătorilor!! Nu uitați bărbile!! Don Batista, milogindu-se cu briciul: Illustrissimi... Ștefan, cu gândul la chervanul cu bucluc, se răstește: Ce... ce vrai?! Barba... La barba, jonglează cu briciul, elegant, dar periculos de aproape. Aaa! Barba... Atenție la cap, n-am decât unu'! Răpești plăcerea Marelui Sultan... Don Batista, profund jignit, sufocat de revoltă, se bâlbâie: Io... io sono... magister medico-chirurgicale... e... e astrologico... e...e E... e magister illustri barbieri... N-ar strica să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Marelui Sultan... Don Batista, profund jignit, sufocat de revoltă, se bâlbâie: Io... io sono... magister medico-chirurgicale... e... e astrologico... e...e E... e magister illustri barbieri... N-ar strica să-ți mai ascuți custura ceea... au, va bene, radere la barba con mia spada... Don Batista hâhâie: Altezza... Înălțimea voastră, ridere... "Înălțimea" mea? Bine ar fi... Ce-ai zice, Don Batista, de m-aș pomăzui din creștet în tălpi cu alifia domniei tale "unguento miracoloso universale"? Ce zici, trag nădejde să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și bune, și rele... ca-n viață. Bune: că la Stambul "peste tot e liniște". Rele: că mă cearcă podagra frate de suferință cu Mahomed și n-am lipit geană de geană. Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu în barbă. O "drăcovenie". Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de șobolani". Iaca cum facem: mutăm lanțul podului în așa chip, încât, atunci când vrăjmașul s-o buluci să fărâme poarta, podul să cadă și să-l verse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toate apele lui. Ce te apasă? Melancolia toamnei, au niscai cucernice daraveri duhovnicești? Mă gândesc c-or veni iar vrăjmașii ce n-au nimic sfânt. Jefuiesc sfintele altare, topesc aurul icoanelor, din clopote toarnă tunuri, pe călugări îi spânzură de barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele voievozilor și oasele le aruncă la câini... Și multe alte batjocuri le-au fost făcând... Aiasta-i soarta noastră, Preasfinte... Dacă ne-a blagoslovit Dumnezeu cu ăst colț de lume, vad în calea răutăților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu pământul, sclipește ceva, ca și cum soarele s-ar răsfrânge într-o oglindă uriașă. E chiar Marea cea mare! Îți vine să crezi? Mândru Ceahlăul aista! De aceea i se spune Craiul munților? Privind în zare, Ștefan își mângâie obrazul. Ce barbă-i crescuse!... La un han, se privise într-un ciob de oglindă și i se păruse că nu arată prea rău. "Ce-ar fi să-mi las barbă? gândi el. Mi-ar da mai multă maiestate... Aș părea, poate, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se spune Craiul munților? Privind în zare, Ștefan își mângâie obrazul. Ce barbă-i crescuse!... La un han, se privise într-un ciob de oglindă și i se păruse că nu arată prea rău. "Ce-ar fi să-mi las barbă? gândi el. Mi-ar da mai multă maiestate... Aș părea, poate, și mai înalt!!..." Ștefan nu putea sta mult timp locului; dădea ocol turnului mărginit de metereze și creneluri. Era spre amurg și soarele la apus incendiase cerul. Țamblac, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aiasta ajunsese. Când am venit la domnie, am găsit o țară secătuită, chinuită, sfâșiată... Aș fi vrut să fac dreptate, dar cum? Dreptatea o măsluiau după cum le cântau interesele. Eram tinerel, slab, speriat, singur în mijlocul unei haite de lupi cu bărbi, care aveau în mâinile lor toată puterea. Atunci, m-am făcut mic-pitic, mi-am pus cenușă în cap. Am plătit haraci turcilor, lehilor și ungurilor le cântam în strună. Scrâșneam din dinți, dar nu ieșeam din cuvântul boierilor veliți. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lehilor și ungurilor le cântam în strună. Scrâșneam din dinți, dar nu ieșeam din cuvântul boierilor veliți. M-am dedat desfrâului. Zaiafeturile la curte se țineau lanț, Cotnarul curgea gârlă. Un bețivan, un fustangiu, ca toți Mușatinii" mormăiau boierii în barbă cu dispreț, dar mulțămiți că i-a blagoslovit Sfântul cu o așa pramatie de domn nevolnic, ca ei, nestânjeniți să-și facă mendrele... Eu scrâșneam din dinți, îmi mușcam limba și-mi repetam: "Cine vrea să fie mare, trebuie întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse: "Tata căluțu!". Era bucuria lui să-l călărească, să râdă și să-l îndemne cu pintenii în coaste: "Hiii căluțu!"... Maria îngenunchease la marginea patului, despletită, strângând la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
va fi mult mai greu. Mult mai greu... Trebuie să chibzuim bine. Că n-om fi nebuni să ne aruncăm cu capul înainte, ca orbeții. De aceea mă străduiesc ca nu singuri să luptăm, ci împreună... Grea luptă, mormăie în barbă Stanciu. Mie-mi spui? În bătălie, greșești o singură dată. Adevărul e că suntem o mână de oameni, și ei ca "năsipul mării"... Singuri, nu putem... "Oastea cea mare a Moldovei e oaste de strânsură, mai mult țărani de la coarnele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a prigonit Satana! răbufnește Negrilă. Destul ne-a despuiat Nelegiuitu'! se vaicăre Cupcici. Destul am jucat țonțoroiul după cum ne-a cântat Diavolu' blond! spune Isaia scuipând cu scârbă. Și-i lingem încă dreapta ce ne lovește!... Și ce frumusețe de barbă mi-am tăiat pentru că Măriei sale nu-i prea plăceau "bărboșii"! se frăsuie Cupcici. Să zici bogdaproste că nu ți-a tăiat și capul, o dată cu barba, îl înțeapă Alexa. Nu pierdeai mare lucru... Boierii se aprind: A nesocotit rânduielile statornicite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scuipând cu scârbă. Și-i lingem încă dreapta ce ne lovește!... Și ce frumusețe de barbă mi-am tăiat pentru că Măriei sale nu-i prea plăceau "bărboșii"! se frăsuie Cupcici. Să zici bogdaproste că nu ți-a tăiat și capul, o dată cu barba, îl înțeapă Alexa. Nu pierdeai mare lucru... Boierii se aprind: A nesocotit rânduielile statornicite în vechime! A legiuit o pravilă fără îndurare! Taie și spânzură, de parcă Moldova-i moșia lui tătâne-su! Ne șfichiuiește, să nu uităm cine-i "stăpânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
morminte încurcându-se în bălării. Și noi, halal să ne fie -, noi, ditai bătrâni vulpoi ai Moldovei, o liotă de boieri veliți târșiți prin uneltiri și rele, geambași de domni, cogeamite boieri unși cu toate alifiile, șleahtă de boșorogi cu barbă lungă și minte scurtă, nu l-am dibuit la vreme să-i sucim gâtul ca la un pui de găină. Și... și cine ne-a dus de nas?! se oțărăște Alexa. Un mucos! Un băiețandru căruia abia-i mijise musteața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mă leg să port veșnică și nestrămutată credință, maiestății voastre crăiești până la moarte!" Minciuni! Iată altul: "Tu, Sabie a Creștinătății, Viteazule, mergi înainte și noi te vom ajuta!..." Minți, încarnare a Sfântului Petru! acuză el și ia alt pergament. "De barbă te vom scoate din vizuină, spurcat voievod al Moldovei!..." Îndurare "Strălucite!" Încă unul, spune Ștefan și citește: "Soarta Europei s-ar schimba, dacă și ceilalți principi ar avea inima, măreția sufletului vostru!..." Frumos! Din păcate, numai vorbe pe buze; din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vin în haită! Ne-au împresurat din trei părți. Din față, de peste Dunăre, turcii! Din spate, de peste Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și noi, la mijloc, răstigniți între tâlhari! îngână în barbă Stanciu. Și bătuți de Dumnezeu... O minune dumnezeiască doar, îngână Vlaicu. Să punem popii să ne cetească... încearcă Mihail să arunce o vorbă de duh, dar se gândește că mai bine tace. Să vină de nu s-au săturat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Scaunul meu de la Suceava... M-am lecuit de fumuri... Am coborât prea jos, zâmbește chinuit. Când nu s-a putut altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat." Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi; recunosc, mândria e unul din păcatele mele:... Mi-s aripile obosite însă, rămân pe pământ. Timpul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl fericește, dar nu-l uimește, căci a crezut și crede și va crede în ea; ce vede oare acest Sf. Petru al lui Van Dyck? Cum se deschid cerurile? Înălțarea? Pogorârea Sfântului Duh? E un bătrân încă verde, cu barba sură, cu gâtul zbârcit, dar puternic, cu mâini de om simplu și muncit; un bărbat dintr-o bucată, pe care se poate pune temei, frust și spiritualizat în același timp. Culorile tabloului merită o atenție specială: pe un fond negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-altul gheața ceda și până să te freci la ochi camionul era înghițit de apă cu șofer cu tot. Atunci coloana își schimba direcția, încerca o altă rută. A făcut-o, evident, și după dispariția mea...” * „ - Domnia ta, judecând după barba până la brâu pe care o porți prematur, trebuie să fii Cocrișel, m-am adresat eu tânărului de la anul 1600 care, întemnițat și amenințat cu decapitarea, trimisese alor săi o scrisoare disperată, scrisoare devenită document lingvistic, de care am luat cunoștință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuita. Dacă vezi, te ia groază. Toate par a vorbi câte a îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I sau spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului în trecut și lăcrimam de durerea Lui. Câte a făcut El pentru noi, iar noi ce-I dăm în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Călinescu. Era în expoziția artistei, din sala „Ileana”, la primul etaj al librăriei „Cartea Românească”, clădire distrusă de bombardamentul german din august 1944, pe locul unde se află azi „Romarta copiilor”. Știam sau nu știam cine e bărbatul acela cu barbă brună și brațele încrucișate rezemat de cerceveaua unei ferestre prin care se vedeau, pe o colină dominată de turla unei biserici, într-o atmosferă extraordinar de luminoasă, acoperișuri, case, pomi desfrunziți ? Normal era să știu cine e, aveam 18 ani
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tolerant, neclintit în certitudinea adevărurilor sale. Umbla cu un baston prea lung, care l silea să-și îndoaie brațul drept în unghi ascuțit. Îmi imaginez cu amuzament clandestin contrastul dintre acest personaj și interlocutorul său, trapu, foarte brun, sprâncenat, cu barbă neagră en collier, despărțiți prin distanța a trei generații și prin îndepărtarea primului de fostele sale preocupări, actuale și vii la cel de al doilea, sosit prea târziu pentru o confraternitate profesională, dar uniți amândoi prin comunitatea afinității de spirit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în dușmănie unii cu alții. POPA CRISTEA Se povestea, pe când eram copil, la claca pe care o făceau sătenii în lungile nopți de decembrie, la „desfăcatul” porumbului, pentru hazul tuturor, o anecdotă despre „popa Cristea” din Domnița: „Era bătrân, cu barbă mare, lungă, albă, slab. Îl dureau picioarele și abia se mai mișca. La Ajunul Crăciunului și la Ajunul Bobotezei trebuia să viziteze creștinii la casele lor. Pentru că nu mai putea merge pe jos, „Popa Cristea” își înjgheba un mijloc de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și saci goi pentru produsele pe care avea să vândă zarzărele. Am pornit în căruța încărcată cu zarzăre spre Nerași. Satul avea alt nume, dar pentru că toți cei veniți acolo dintr-o regiune de munte după împroprietărirea din 1922-24 purtau barbă, au fost porecliți de băștinași „nerași” adică nebărbieriți. Am mers pe toate ulițile satului și unchiul a strigat în gura mare: „zarzăre de vânzare. Hai la zarzăre”. Dar n-a venit nimeni să le vadă sau să cumpere măcar una
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru nesfârșita ei răbdare, mă întreb ca și Panait Cerna, „Cum a putut să stee laolaltă atâta chin și-atâta bunătate”.!?!................ D E S P R E T A T A Un om mic de statură cu ochii verzi, cu barba și mustața blonde, aproape roșii ca arama, cu părul pe cap negru, și gros ca sârma, atât de gros și de des, că tata nu putea să poarte frizură, ci-l purta scurt, creștea în sus. Avea o putere fizică
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]