7,134 matches
-
o populație de 130.074 locuitori, din care câteva mii sau mai mult sunt români (exemplu satul Gâmzova, populat aproape exclusiv de români, care singur are câteva mii de locuitori). Și aici, drepturile românilor nu sunt bine respectate, deși autoritățile bulgare promit un sprijin important comunității românești, în înființarea de școli și dezvoltarea mass-mediei. Totuși, nici una din aceste promisiuni nu s-a concretizat până astăzi. Datorită lipsei învățământului în limba maternă, tot mai mulți copii nu mai vorbesc românește. În 2007
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
a contribuit cel mai mult la dezvoltarea identitară, de unde vine și fluiditatea caracteristică acestui neam. De exemplu, chiar și comunitățile mai tradiționale și închise care și-au păstrat limba (vorbesc un dialect para-romani unic, care combină limba romani, turcă și bulgară), insistă asupra faptului că ei sunt turci sau musulmani, nefiind nicio separare pentru ei între identitate și religie. Iar asta ține foarte tare de administrația otomană, care organiza populațiile din punct de vedere confesional, nu etnic. Inerent, neasumarea identității rome
„Toți avem istorii ascunse” – interviu cu Dennis (Olivian Mircea) () [Corola-website/Science/296168_a_297497]
-
cele latino-romane. Denumirea dată de romani "Danubius" (Zeul fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare, și modificată, devenind Donau în limba germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară, Dunav în limba croată, "Dunav"; Дунав în limba bulgară și limba sârbă , Дунай ("Dunai") în limba ucraineană, pentru țările riverane, și Danube în limba engleză și limba franceză și Tuna în limba turcă. Numele din limba română, Dunărea, deși este înrudit cu numele latin, nu poate fi derivat din
Dunărea () [Corola-website/Science/296526_a_297855]
-
etimologică a 49.642 de cuvinte și variante înregistrate în [[DLRM]] ("Dicționarul limbii romîne moderne", publicat în 1958) este clasificabilă în 76 de grupe, dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 %. Elementele latine 20,02 %, slave vechi 7,98 %, bulgare 1,78 %, bulgaro-sârbe 1,51 %, turce 3,62 %, maghiare 2,17 %, neogrecești 2,37 %, franceze 38,42 %, latine literare 2,39 %, italiene 1,72 %, germane 1,77 %, onomatopeice 2,24 %, de origine nesigură 2,73 %, de origine necunoscută 5,58
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
În 1930 trăiau în București 4.293 de greci, reprezentând 0,67% din totalul populației orașului. Prezența unei populații bulgărești în București are o vechime de mai multe secole, existând încă din sec. XVII-lea, când niște călugări catolici franciscani bulgari ridicaseră pe locul actualei biserici Bărăția o biserică din lemn. Majoritatea bulgarilor din București sunt ortodocși, fiind reuniți din 1954 până în aprilie 2009 în biserica ortodoxă bulgărească „Sf. prooroc Ilie” (actualmente „Sf. Ilie-Hanul Colței”, preluată de Biserica Ortodoxă Română, prin
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
din 1954 până în aprilie 2009 în biserica ortodoxă bulgărească „Sf. prooroc Ilie” (actualmente „Sf. Ilie-Hanul Colței”, preluată de Biserica Ortodoxă Română, prin Arhiepiscopia Bucureștilor - protopopiatul III Capitală). Preluarea acestei biserici este considerată abuzivă de comunitatea bulgărească și de Biserica Ortodoxă Bulgară , pe când Biserica Ortodoxă Română privește acest gest ca fiind legitim. De asemenea, se întâlnesc și bulgari catolici, reprezentați de Biserica Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Motivele pentru care bulgarii au sosit în București sunt diverse: fie politice (se refugiau din cale
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
pentru a avea un trai mai bun—mai ales în prima jumătate a sec. XX). Autoritățile comuniste au închis Liceul bulgăresc, însă în toamna anului 1999, la București a fost redeschisă, in paralel cu Liceul român din Sofia, vechea Școala bulgară cu 3 clase și un număr de 84 de elevi, cu predare în limba bulgară. Unele cartiere din București continuă să aibă o populație numeroasă de bulgari: Giulești-Sârbi, Dudești-Cioplea (în bună parte catolici). Bulgari trăiesc și în cartiere din unele
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Autoritățile comuniste au închis Liceul bulgăresc, însă în toamna anului 1999, la București a fost redeschisă, in paralel cu Liceul român din Sofia, vechea Școala bulgară cu 3 clase și un număr de 84 de elevi, cu predare în limba bulgară. Unele cartiere din București continuă să aibă o populație numeroasă de bulgari: Giulești-Sârbi, Dudești-Cioplea (în bună parte catolici). Bulgari trăiesc și în cartiere din unele sate aflate în preajma Capitalei (în Brănești, Bragadiru, Glina, Dobroești, Pantelimon, Colentina, Chiajna, Roșu sau bulgari
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
pe locul 94 în topul mondial al calității vieții, în anul 2001, și au coborât pe locul 108 în anul 2009. Bucureștiul este astfel pe penultimul loc în topul calității vieții, între capitalele Uniunii Europene, pe ultimul loc fiind capitala bulgară, Sofia. În București își au sediul Parlamentul (Palatul Parlamentului sau Casa Poporului), Guvernul și Președinția României. De asemenea, își au sediul numeroase instituții de cultură, precum sunt: Academia Română (fondată în 1866), peste 60 de institute de cercetare, Universitatea, Institutul Politehnic
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
național pentru a fi reprezentați în parlament. Adunerea Națională este responsabilă pentru formarea legilor, aprobarea bugetului de stat, organizarea datelor pentru alegerile prezindențiale, selecția primului ministru, declarații de război, trimiterea trupelor în angajamente internaționale și ratificarea tratatelor internaționale. Partidul Socialist Bulgar (BSP) a câștigat primele alegeri legislative post-comuniste, în 1990, cu a majoritate mică. Guvernul BSP format în 1990 a fost dizolvat din cauza unei greve generale în același an, și a fost înlocuit de un guvern tranzițional de coaliție. Între timp
Politica Bulgariei () [Corola-website/Science/298420_a_299749]
-
în 1992 și a fost înlocuită de a gruparea tehnocrată formată în majoritate de membri ai DPS-ului. Această coaliție a fost în guvern până în decembrie 1994, când a intrat în guvern pentru prima dată după era comunistă, Partidul Socialist Bulgar, sau BSP. BSP-ul a rămas în guvern până în februarie 1997, când populația a cerut alegeri noi, fiind că nu erau mulțumiți de guvernarea BSP, acuzață de corupție și de prea înceată rată de reforme. Alegeri în aprilie 1997 a
Politica Bulgariei () [Corola-website/Science/298420_a_299749]
-
are una dintre cele mai variate culturi ale Europei. Frontiere între imperii mari au fost stabilite pe teritoriul actualei Șerbii, în mai multe epoci ale istoriei europene : între partea vestică și cea estică a Imperiului Român; între Regatul Ungariei, Imperiul Bulgar și cel Bizantin; și între Imperiul Otoman și Imperiul Austriac (mai tarziu Austro-Ungar). Drept rezultat, în timp ce nordul Șerbiei poate fi numit „centru-european”, sudul aparține mai degrabă Estului Europei. Desigur, ambele regiuni s-au influențat reciproc, așa că o separare între nord
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
(în limba bulgară "цар", în limba rusă "царь"), a fost un titlu folosit de monarhii autocrați ai primului și celui de-al doilea Imperiu Bulgar începând cu anul 913, ai Serbiei pe la mijlocul secolului al XIV-lea și ai Imperiului Rus din 1547 până în
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
(în limba bulgară "цар", în limba rusă "царь"), a fost un titlu folosit de monarhii autocrați ai primului și celui de-al doilea Imperiu Bulgar începând cu anul 913, ai Serbiei pe la mijlocul secolului al XIV-lea și ai Imperiului Rus din 1547 până în 1917, (deși termenul a fost folosit oficial doar până în 1721, când Petru cel Mare s-a intitulat Împărat). Titlul de "țar" a
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
de viață sănătos. ■ Mișcarea "Shepherd’s Rod", sau "The Davidian Seventh-day Adventists" (Davidienii), sunt un mic grup fanatic care s-a separat de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea în 1930 în California, în frunte cu Victor Houteff, un imigrant bulgar, cu veleități de profet și de reformator. Houteff a fost exclus din Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea pentru insistența turbulentă de a impune Bisericii interpretările lui personale. Houteff citea Biblia și scrierile Ellenei White într-o manieră diletantă, abuzivă
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
1876), fiul lui Hristo Botev Petkov (în ) este considerat cel mai mare poet al Bulgariei. Botev s-a născut în Kalofer. Tatăl său, Botev Petkov (1815-1869), a fost profesor și una dintre cele mai semnificante personalități de la sfârșitul revoluției naționale bulgare împotriva ocupației otomane. El a avut o puternică influență asupra fiului său, în timpul tinereței acestuia. În 1863 după ce a terminat școala generală în Kalofer, Botev a fost trimis de tatăl său la liceu în Odessa. Aici a fost impresionat de
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
în Kalofer unde îl înlocuiește temporar pe tatăl său, acesta fiind bolnav. În mai, în timpul sărbătorii Sf. Chiril și Sf. Metodie (tatăl său a fost cel care a început organizarea la sfârșitul anului școlar ce acum corespunde cu vacanța națională bulgară de pe 24 mai), el a făcut public discursul său împotriva autorităților otomane și aristocraților bulgari (pe care-i acuză că colaborează cu otomanii). Ca urmare, Botev a fost forțat să părăsească orașul. Inițial a decis să se întoarcă în Rusia
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
acuză că colaborează cu otomanii). Ca urmare, Botev a fost forțat să părăsească orașul. Inițial a decis să se întoarcă în Rusia, dar din motive financiare, a optat pentru România, la acea vreme, România fiind un azil pentru mulți exilați bulgari. Fiind foarte influențat de revoluționarii bulgari ce trăiau în România, Botev duce o viață tipică pentru un revoluționar. A fost privat în mod constant de drepturi/benificii și chiar de casă. Pentru mult timp a locuit într-o moară abandonată
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
o moară abandonată de lângă București, împreună cu Vasil Levski, conducătorul insurgențelor bulgărești. Ei doi devin prieteni apropiați. Mai târziu avea să descrie această perioadă în lucrările sale. Din 1869 până în 1871 devine editor la ziarul emigranților revoluționari pe nume “Cuvântul emigranților bulgari” (“Duma na bulgarskite emigranti”), unde a început să-și publice operele sale lirice timpurii, în urma colaborării strânse cu revoluționarii ruși, Botev începe să lucreze pentru ziarul ”Libertatea” (“Svoboda”), editat de un scriitor eminent și revoluționar - Liuben Karavelov. În 1873 a
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
revoluționarii ruși, Botev începe să lucreze pentru ziarul ”Libertatea” (“Svoboda”), editat de un scriitor eminent și revoluționar - Liuben Karavelov. În 1873 a editat, de asemenea, ziarul satiric “Ceasul deșteptător” (“Budilnik”), care nu făcea parte din mișcările revoluționare. Întreaga mișcare revoluționară bulgară a fost pusă în pericol de capturarea lui Vasil Levski de autoritățile otomane la sfârșitul lui 1872. La acea vreme, Levski era liderul insurgenței bulgare. A realizat o întreagă rețea de comitete revoluționare, supervizate de Comitetul Revoluționar Bulgar (BCRC), localizat
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
ziarul satiric “Ceasul deșteptător” (“Budilnik”), care nu făcea parte din mișcările revoluționare. Întreaga mișcare revoluționară bulgară a fost pusă în pericol de capturarea lui Vasil Levski de autoritățile otomane la sfârșitul lui 1872. La acea vreme, Levski era liderul insurgenței bulgare. A realizat o întreagă rețea de comitete revoluționare, supervizate de Comitetul Revoluționar Bulgar (BCRC), localizat în România, ce avea ca scop pregătirea revoluționarilor bulgari pentru viitoarele acțiunii împotriva ocupației otomane. Levski a fost adus pentru judecată, condamnat la moarte și
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
mișcare revoluționară bulgară a fost pusă în pericol de capturarea lui Vasil Levski de autoritățile otomane la sfârșitul lui 1872. La acea vreme, Levski era liderul insurgenței bulgare. A realizat o întreagă rețea de comitete revoluționare, supervizate de Comitetul Revoluționar Bulgar (BCRC), localizat în România, ce avea ca scop pregătirea revoluționarilor bulgari pentru viitoarele acțiunii împotriva ocupației otomane. Levski a fost adus pentru judecată, condamnat la moarte și spânzurat pe 19 ferbuarie 1873. Moartea sa a avut o influență negativă asupra
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
un semnal special, au preluat controlul. După aceea Botev a prezentat motivele politice ale acțiunii sale în fața căpitanului navei Dagobert Englander și pasagerilor. Cauza nobilă și manierele ireproșabile ale revoluționarilor bulgari au marcat persoanele de pe ambarcațiune. Radentzky a atins coasta bulgară lângă Kozlodui, unde Botev și camarazii săi își iau la revedere de la căpitan și pasageri și debarcă pe pământ bulgăresc. Mișcarea a fost emoționantă deoarece știrile despre revolta stinsă atinsese toate colțurile Europei, iar persoanele de la bordul lui Radetzky nu
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
s-a adeverit- trăiești în continuare!”. În urma lui Botev a rămas soția sa, Veneta, fiica sa Ivanka și fiul adoptiv Dimitor. În 1875 Botev publică opera sa lirică într-o carte numită “Cântece și poeme”, împreună cu un alt poet revoluționar bulgar și viitor politician, Stefan Stambolov. Poezia lui Botev evidențiază resentimentele oamenilor săraci, împreună cu idei revoluționare ce luptă pentru libertatea lor din mâna tiraniei străine și autohtone, lirica sa e influențată de democrații revoluționari ruși și personalități pariziene. Sub această influență
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
cu dezinvoltură să-i ajute talentatei moldovence în urcușul pe marile scene ale lumii. În 1964 interprinde un faimos turneu prin mai multe orașe ale Uniunii Sovietice, după ce în 1963 își prezentase cu brio rolul din "Madame Butterfly" în orașul bulgar Ruse. Într-un șir de spectacole, partener în spectacolul Tosca i-a fost reputatul Muslim Magomaev, care evolua în rolul lui "Scapia". Magomaev declară că nu mai cunoscuse o mai bună interpretă a rolului titularar. Când era invitat să evolueze
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]