7,041 matches
-
dar numele lui va fi menționat ca atare pe prima pagină doar până la numărul 19, conducerea trecând apoi sub responsabilitatea unui comitet, cu I. Valerian redactor. De fapt, Valerian a fost întotdeauna conducătorul real al publicației, ideea născându-se în cenaclul Sburătorul, unde el era o prezență constantă. Împotriva scepticismului lui E. Lovinescu („n-avem un climat favorabil, nici cititori suficienți pentru literatură adevărată”), V.l. a fost primită cu un interes care a depășit așteptările editorilor. Câteva articole de directivă, incluse
VIAŢA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290527_a_291856]
-
Mai târziu va lucra la revistele „Săteanca”, „Femeia”, „Luceafărul”, „Viața militară” și la Redacția publicațiilor pentru străinătate. Debutează în 1939, încă elev, cu proza poematică Iarna rădăuțeană la revista „Suceava”, iar editorial în 1940 cu placheta Muguri, intitulată după numele cenaclului literar al liceului. De-a lungul anilor va mai colabora la „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Universul literar”, „Miorița”, „Națiunea”, „Scrisul bănățean”, „Tânărul scriitor”, „Scânteia tineretului”, „Iașul nou”, „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Steaua”, „Luceafărul
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
Cu Momente din viața scriitorilor (Dante, Vigny, Huysmans) figurează C. Săteanu, în timp ce Ion Dafin traduce din Lamartine, iar Ilarie Pustnicu și Ionel Fr. Botez din Leconte de Lisle (Sonet, Nox). Sumarul mai cuprinde „Revista revistelor”, unde sunt incluse comentarii despre cenaclul Sburătorul și despre cel al „Vieții românești”, rubricile „Vitrina teatrală”, „Cronica dramatică”, „Cronica plastică”, „Cronica cinematografică”, completate de „Cronica științifică” alternant cu „Cronica medicală”, „Cronica socială”. La „Vitrina librăriei” din ultimul număr, Ion Poiană (probabil Ionel Fr. Botez) elogiază volumul
VITRINA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290592_a_291921]
-
Liceul Industrial de Petrol din Ploiești (1969-1974) și Facultatea de Tehnologia Prelucrării Țițeiului și Petrochimie a Institutului de Petrol și Gaze din același oraș (1975-1980). Devenit inginer, lucrează în petrochimie la Pitești (1980-1983) și ulterior la Ploiești. În timpul studenției frecventează Cenaclul literar „I.L. Caragiale” din Ploiești, se afirmă ca autor de poezii și interpret de muzică folk la Amfiteatrul Artelor (1979), la Numele Poetului (condus de Cezar Ivănescu) și la „Liviu Rebreanu” din Pitești. Poetul Ion Stratan îl introduce la Cenaclul
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
Cenaclul literar „I.L. Caragiale” din Ploiești, se afirmă ca autor de poezii și interpret de muzică folk la Amfiteatrul Artelor (1979), la Numele Poetului (condus de Cezar Ivănescu) și la „Liviu Rebreanu” din Pitești. Poetul Ion Stratan îl introduce la Cenaclul de Luni. Debutează în ziarul „Flamura Prahovei” (1976) și editorial în antologia colectivă Supremă iubire (Ploiești, 1977). Primul volum personal, Singurătatea supremă, îl tipărește în 1991. Colaborează la „Familia”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Argeș”, „Apostrof”, „Calende”, „Porto-Franco”, „Dacia literară
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
semnat Ion Vintilă (la debut) și Fintiș (volumul Amintiri de pe malul celălalt, 1994). La apariția plachetei Singurătatea supremă, cu ecou în opinia critică, V.F. nu era un necunoscut. Constanța Buzea îi consemnase prezența cu un bogat lot de poeme în cenaclul revistei „Amfiteatru” (1979), Ion Gheorghe îl susținuse pentru publicare în suplimentul 15 poeți din „Biblioteca «Luceafărul»” (1980), iar Al. Cistelecan îi prefațase un ciclu de versuri în „Familia” (1982), notând câteva semne („constanța de formă poetică”, „unitatea tonului, ritualic și
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
n. Tobă), statistician, și al lui Ștefan Gheorghe, colonel inginer; prenumele la naștere: Paul Vinicius, adoptat ulterior ca nume literar. Urmează la București Liceul „Nicolae Bălcescu” (1968-1972) și Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic (1977-1982). Între 1984 și 1989 frecventează Cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin. Până în 1989 lucrează ca inginer proiectant, apoi intră în gazetărie: redactor la „Eco” (1990), „Flacăra” și „Cotidianul” (1991-1992), director la „Zig-zag” (1992), redactor-șef al Editurii Nobile din Cluj-Napoca (1992-1995), reporter special la „Expres magazin
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
laborantă, și a lui Virgil Vlădăreanu, șofer. Urmează în orașul natal școala generală și Liceul „Nicolae Bălcescu”, absolvit în 2000, iar în Capitală Facultatea de Litere, secția română-franceză. Cu un debut în 2000 la revista constănțeană „Metafora”, va frecventa diferite cenacluri bucureștene (cenaclul de la Litere, cel al Uniunii Scriitorilor coordonat de Nora Iuga, cenaclul Euridice, condus de Marin Mincu). Din 2001 lucrează ca redactor la „Cotidianul”. A colaborat cu versuri, proză sau cu articole de atitudine, cronici de carte, interviuri, reportaje
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
a lui Virgil Vlădăreanu, șofer. Urmează în orașul natal școala generală și Liceul „Nicolae Bălcescu”, absolvit în 2000, iar în Capitală Facultatea de Litere, secția română-franceză. Cu un debut în 2000 la revista constănțeană „Metafora”, va frecventa diferite cenacluri bucureștene (cenaclul de la Litere, cel al Uniunii Scriitorilor coordonat de Nora Iuga, cenaclul Euridice, condus de Marin Mincu). Din 2001 lucrează ca redactor la „Cotidianul”. A colaborat cu versuri, proză sau cu articole de atitudine, cronici de carte, interviuri, reportaje la publicația
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
și Liceul „Nicolae Bălcescu”, absolvit în 2000, iar în Capitală Facultatea de Litere, secția română-franceză. Cu un debut în 2000 la revista constănțeană „Metafora”, va frecventa diferite cenacluri bucureștene (cenaclul de la Litere, cel al Uniunii Scriitorilor coordonat de Nora Iuga, cenaclul Euridice, condus de Marin Mincu). Din 2001 lucrează ca redactor la „Cotidianul”. A colaborat cu versuri, proză sau cu articole de atitudine, cronici de carte, interviuri, reportaje la publicația „Fracturi”, animată de poetul Marius Ianuș, fiind considerată printre reprezentanții grupului
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
burjui ratat Caius, pe care încă îl iubește. Asta în vorbe, căci între cei doi se vede tot atâta erotism cât între un șurub și o piuliță, nu arată nici o clipă ca foști iubiți, ci, poate, ca foști colegi de cenaclu politico- literar. De altfel, dacă se difuza doar coloana sonoră a filmului nu era nici o pierdere, se obținea un teatru radiofonic inteligibil și mult mai ieftin. Finalmente, înțelegem și cine e personajul pur, eroul pozitiv : inginerul Cozma, care și- a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
străine, în primul rând URSS, pentru care dictatorul de la București devenise indezirabil. Întreg scenariul, care respectă în general desfășurarea evenimentelor tragice ale anului 1940, este construit pentru a se filma scena finală, în totalitate inventată, a confruntării, în regim de cenaclu combinat cu o ședință de partid, dintre Nicolae Iorga și „floarea intelectuală” a Gărzii de Fier, alde Horia Sima, Traian Boeru, Ion Tucan. Istoria nu consemnează altceva în afara ridicării lui Iorga de la vila din Sinaia, în după- amiaza zilei de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
id=”3”>Mihai Coman, Mass-media în România post-comunistă, Polirom, Iași, 2003.</ref>, presa trebuie să fie mai întâi mediu de dezbatere, câmp al poziționării și catalizator al fixării ideilor. Locurilor în care în mod tradițional se derulau dezbaterile publice (cafenele, cenacluri ș.a.) li se substituie mass-media, ca spațiu nelocalizat, propice multiplicării spațiilor publice corespunzător multiplelor identități culturale și sociale. într-o altă abordare, Doru Pop<ref id=”4”>Doru Pop, Mass media și democrația, Polirom, Iași, 2001. </ref> identifică pentru mass-media
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
să le cunoască și să le Înțeleagă viața. Această atitudine, de apropiere de cei aflați În dificultate, nu de favorizații soartei, va rămîne o componentă esențială a personalității eroului, care, prin intermediul cercurilor de elevi pe care le frecventa sau al cenaclului de liceeni, iar mai apoi al cercurilor revoluționare, se va apropia de curentul ce domina intelighenția rusă a timpului. Revoltatul din naștere Împotriva nedreptăților are acum ocazia de a-și fundamenta atitudinea prin documentare foarte serioasă, dar și prin raportare
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Enea la desen. La orele lor n-aveai cum să nu înveți, să nu rămâi cu ceva, să nu simți că trebuie să știi și, până la urmă, chiar că știi ceva. Orașul lui Bacovia avea teatru, filarmonică, un cotidian, un cenaclu literar. Vorba de undă verde, „Ai stofă!”, a profesorului Leahu, care îmi văzuse versurile, mi s-a părut venită din cer. Aveam 17 ani când, la îndemnul și cu sprijinul său, am citit în cenaclul regional „N. Bălcescu” și am
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
teatru, filarmonică, un cotidian, un cenaclu literar. Vorba de undă verde, „Ai stofă!”, a profesorului Leahu, care îmi văzuse versurile, mi s-a părut venită din cer. Aveam 17 ani când, la îndemnul și cu sprijinul său, am citit în cenaclul regional „N. Bălcescu” și am debutat în pagina literară a ziarului. De la teatru, m am ales cu Scrisoarea pierdută, de la filarmonică, în chiar prima ei stagiune, cu Concertul pentru vioară de Beethoven. La Iași m-a cucerit orașul-muzeu cu secole
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
Am trăit acolo cinci ani, în cultul trecutului. Universitatea mai avea, și la Litere, somități interbelice, pe lingvistul comparatist Simenschy, autorul Dicționarului de înțelepciune și traducătorul Panciatantrei, sau pe esteticianul Dima, ori personalități în plină afirmare, ca profesorul Ciopraga. În cenaclul studențesc am cunoscut pe mulți dintre viitorii scriitori și m-am bucurat, încă de atunci, de prietenia lui Sorescu. Am publicat versuri la Iașul literar. De neuitat îmi sunt stagiunile Teatrului Național și ale Filarmonicii, ca și cursurile Școlii de
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
formele noi de cultură, 64 neimpuse de autorități, dar acceptate de către acestea, chiar dacă sub rezerva unei strânse supravegheri. Astfel Cercul literar „Al. Sahia” de la Casa de Cultură, destinat propagandei de partid, a putut deveni, în mai puțin de trei ani, Cenaclul literar „G. Călinescu”, ale cărui întruniri săptămânale promovau talentele autentice și autonomia esteticului. Au fost invitați scriitori de prestigiu din țară, au avut loc schimburi de idei cu alte cenacluri, s-au publicat primele plachete colective, s-a editat revista
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
partid, a putut deveni, în mai puțin de trei ani, Cenaclul literar „G. Călinescu”, ale cărui întruniri săptămânale promovau talentele autentice și autonomia esteticului. Au fost invitați scriitori de prestigiu din țară, au avut loc schimburi de idei cu alte cenacluri, s-au publicat primele plachete colective, s-a editat revista „Jurnalul literar” (la început ca pagină organizată în cotidianul regional, apoi ca publicație autonomă, în 4 ori 8 pagini), s-a lansat recitalul liric „Poetul în Cetate”. În alți trei
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
au publicat primele plachete colective, s-a editat revista „Jurnalul literar” (la început ca pagină organizată în cotidianul regional, apoi ca publicație autonomă, în 4 ori 8 pagini), s-a lansat recitalul liric „Poetul în Cetate”. În alți trei ani, cenaclul s-a extins la profilul literar artistic. Aceste trepte pregătitoare au făcut posibile inaugurarea, în 1969, a unui colocviu de anvergură, dialogul cultural anual „Zilele Culturii Călinesciene” și permanentizarea lui în cele patruzeci de ediții de până azi. Între timp
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
titluri, încercând să încurajez nume din zonă și cărți despre această zonă, cu poeme, proză, eseuri, memorialistică, studii științifice, dicționare, monografii. O carte de succes, în premieră absolută: Umbre și lumini de Maria Cantacuzino-Enescu. De-a lungul timpului, pe la întrunirile Cenaclului „Junimea nouă” au trecut destui creatori ai zonei, dar spre regretul meu nu am sesizat să se fi conturat și o mișcare literară care să se impună. Puțini au fost și autorii de aici care au reușit să răzbată și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
literară care să se impună. Puțini au fost și autorii de aici care au reușit să răzbată și mă întreb ce cauze au generat această situație? Ajungem iar la materia sensibilă a creației. În treizeci de ani, cât a ființat cenaclul, cum bine îți amintești, ca unul de-al casei, au prezentet texte sute de propunători. Nimeni dintre aceștia n-are cum pretinde că i-ar fi lipsit climatul literar. Ba s-au situat, cei mai mulți, în mișcarea Călinescu, una de lux
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
s-o public într-un volum, alături de Amintiri dintr-o copilărie furată, așa cum și au publicat volumele de proză și poezie ceilalți redactori și colaboratori ai revistei Ateneu (George Bălăiță, Corneliu Buzinschi, Ovidiu Genaru), foștii mei elevi și membri ai cenaclului pe care îl coordonam, a fost zdrăngănită „tinicheaua” din autobiografie, și volumul pregătit atunci pentru tipar n-a apărut decât în 2004, la Editura Egal din Bacău, în contul drepturilor de autor pentru studiul monografic Dumitru Alistar - Un ilustru cărturar
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
Enea la desen. La orele lor n-aveai cum să nu înveți, să nu rămâi cu ceva, să nu simți că trebuie să știi și, până la urmă, chiar că știi ceva. Orașul lui Bacovia avea teatru, filarmonică, un cotidian, un cenaclu literar. Vorba de undă verde, „Ai stofă!”, a profesorului Leahu, care îmi văzuse versurile, mi s-a părut venită din cer. Aveam 17 ani când, la îndemnul și cu sprijinul său, am citit în cenaclul regional „N. Bălcescu” și am
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
teatru, filarmonică, un cotidian, un cenaclu literar. Vorba de undă verde, „Ai stofă!”, a profesorului Leahu, care îmi văzuse versurile, mi s-a părut venită din cer. Aveam 17 ani când, la îndemnul și cu sprijinul său, am citit în cenaclul regional „N. Bălcescu” și am debutat în pagina literară a ziarului. De la teatru, m am ales cu Scrisoarea pierdută, de la filarmonică, în chiar prima ei stagiune, cu Concertul pentru vioară de Beethoven. La Iași m-a cucerit orașul-muzeu cu secole
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]